|
|
|
|
|
|
|
|
|
Singurătatea mi-este martor. |
|
|
Text
postat de
Bot Eugen |
|
|
Zidind în pustiu.
(Varianta finală)
Să-ți cauți umbra ca miopii,
s-o spânzuri după de un nimb …
de mine-ncerc să mă apropii,
de mine fug de-atâta timp.
Să crezi orbește-n tine
și să te zidești
cu tâmple arse de nesomn
până la soare
într-un vis;
să nălucești apoi un turn
cât noaptea de înalt …
înfiat de noptieră
cu tot cu cearcăne și umbră,
am început
cândva demult
să îngemănez
pe pagini umede
amurguri cu aurore.
Dar m-a făcut nebun o lume,
căci singurul meu martor
a fost singurătatea
și am sfârșit prin a cădea
din visul meu într-un coșmar
străin,
zdrobindu-mi oasele de la picioare.
Să-ți alergi sângele după himere,
să fugi ca orbii după inimă mereu,
să-ți spânzuri după umbra în cădere
de umărul obosit al lui dumnezeu …
nimic,
nimic nu îmi lipsește,
nimic,
nimic nu este-al meu.
Hai, fabrică-ți, așadar,
măști, iluzii, copii,
te lasă îndrumat de tartor …
de mine-ncerc să mă apropii,
singurătatea mi-este martor.
2006-2007
*din volumul Pictat de ploi, Editura Larzcolor, Chișinău, 2008
05.05.2013
09:55 |
|
|
Parcurge cronologic textele acestui autor
|
|
|
Text anterior
Text urmator
|
|
|
Nu puteti adauga comentarii acestui text
DEOARECE
AUTORUL ACESTUI TEXT NU PERMITE COMENTARII SAU NU SUNTETI LOGAT! |
|
|
|
|
| |
Comentariile
userilor |
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
Texte:
23962 |
|
|
Comentarii:
120088 |
|
|
Useri:
1426 |
|
|
|
|
|
|