|
|
|
|
|
|
|
|
|
Tăcere |
|
|
Text
postat de
Somesanu Silviu |
|
|
Este atâta tăcere, încât plâng stelele,
câinii se sperie de umbre și latră,
apele se adăpostesc în fântâni,
întunericul fumegă suflete de stafii,
pe aleile cimitirului nu trec nici caii nopții!
Arome de salcâm, prin aer de mort,
alină iluzia unor dureri inexistente.
Teama îmbrăcată în doliu flutură peste cruci...
Dimineața împrăștie clipe de înfrigurare
și ascunde satul după copacii înfloriți.
La porțile ceții, bat clopote de raze,
zeul Soare pune o geană deasupra pădurii,
apoi privește-n oglindă lumi paralele.
Lumea noastră e mică și nu se vede -
s-a închis într-o stea pitică;
măsoară timpul cu nisipul unui deșert
pe care nu-l străbate strop de lumină. |
|
|
Parcurge cronologic textele acestui autor
|
|
|
Text anterior
Text urmator
|
|
|
Nu puteti adauga comentarii acestui text
DEOARECE
AUTORUL ACESTUI TEXT NU PERMITE COMENTARII SAU NU SUNTETI LOGAT! |
|
|
|
|
| |
Comentariile
userilor |
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
Texte:
23961 |
|
|
Comentarii:
120088 |
|
|
Useri:
1426 |
|
|
|
|
|
|