FORUM   CHAT  REVISTA EUROPEEA  AJUTOR  CONTACT    
...
Text postat de Daniela Luca


rãmân din tine arpegii
celule de anemone
înmugurind a frig
din mine se aud pãsãri
în ecou

în ochii tãi urlã cerbii
plecând în cortegii
la nunta mâinilor noastre

jumãtate de tine e fum
jumãtate de mine e apã
cascade de trupuri
fãrã cãdere-n pãmânt

ne iubim aproape de cuvinte
durerea ni se-aºterne
mereu pe acelaºi portativ

îmi cânþi din alt mit
balada luntrei
spre þãrmul acela
de prea departe
unde te-aºteaptã
doar umbra mea ºi
vreascurile din care Tatãl
aprinde ultimul foc
Parcurge cronologic textele acestui autor
Text anterior       Text urmator
Nu puteti adauga comentarii acestui text
DEOARECE AUTORUL ACESTUI TEXT NU PERMITE COMENTARII SAU NU SUNTETI LOGAT!

  Comentariile userilor    
         
 
  multumesc Daniel pentru ascultarea cuvintelor mele. "acela/acesta/aceea/aceasta" apar deseori in poeziile mele. cred ca undeva e un element de articulare. cind va veni vremea poate nu voi mai avea nevoie sa ma sprijin de el. deocamdata il mai las. multam fain, pentru fidelitatea lecturii.  
Postat de catre Daniela Luca la data de 2006-02-13 13:14:30
         
 
  Frumoasa poezia, frumoasa ... as renunta la 'acela', exprimare tipic 'sireneasca' ;), ce incurca poezia.
:) Daniel
 
Postat de catre Daniel PuiaDumitrescu la data de 2006-02-13 13:09:40
         
 
  Interesant cum fiecare desprinde acele cuvinte de care se simte cel mai aproape, rezonând cu anumite apropieri ale autorului. Mulþumesc, Adam. :)  
Postat de catre Daniela Luca la data de 2006-02-12 17:19:27
         
 
  ne iubim aproape de cuvinte
durerea ni se-aºterne
mereu pe acelaºi portativ

Frumos... :)
 
Postat de catre Carmen Anghelina la data de 2006-02-12 17:01:58
         
 
  Frumoasã interpretarea ta, Sorin,cum auzi tu miturile fiecãruia, din orice depãratere ar fi. Da, "doar acolo umbrele se þin de mânã într-o liniºte mare". Mulþumesc, aºa, cu liniºtea mea încã piticã. :)  
Postat de catre Daniela Luca la data de 2006-02-12 16:41:57
         
 
  Departarea dintre un tarm si celalalt tarm e doar la un pas. Ca si intre seara de afara si inserare... Un pas ce ne desparte de cei ce ne asteapta rabdatori. Pentru ei trepidatia cotidiana nu-si mai are gaseste definitia in dictionare. Umbrele de dincolo aprind ultimul foc doar pentru a ne arata calea spre locul linistii eterne. Doar acolo umbrele se tin de mana intr-o liniste mare, tot mai mare.  
Postat de catre Sorin Teodoriu la data de 2006-02-12 16:20:18
     
Pseudonim
Parola
Nu am cont!
Am uitat parola!

 
Texte: 23957
Comentarii: 120078
Useri: 1426
 
 
  ADMINISTRARE