|
|
|
|
|
|
|
|
|
Interzis |
|
|
Text
postat de
Ioan Grigoras |
|
|
În seri de iarnă, printre fulgi târzii,
În aula cu flori din paradis,
Ne cresc în minte-atâtea fantezii;
Ești interzisă... eu sunt interzis.
Pe podium când pășesc sunt acadea,
Tu mă dorești și nu știi ce să faci,
La 20 de ani, din lumea ta,
M-admiri, mă savurezi, dar încă taci.
Sunt și rămân în ochii tăi, pe veci,
O teoremă, azi, nedemonstrată,
Mă chemi, m-alungi, nehotărâtă pleci;
Eu te visez la tablă dezbrăcată.
Ești crudă, verde și te-aș sparge-n dinți
Să rezolvăm o ultimă dilemă,
Știu că mă vrei chiar dacă astăzi minți,
Mai sunt pe carnețelul tău, în schemă.
Ne vor rămâne peste ani și ani,
Doar amintiri cu flori din paradis,
Că ne-am iubit... arzând ca doi vulcani;
Ești interzisă, știi că-s interzis.
|
|
|
Parcurge cronologic textele acestui autor
|
|
|
Text anterior
Text urmator
|
|
|
Nu puteti adauga comentarii acestui text
DEOARECE
AUTORUL ACESTUI TEXT NU PERMITE COMENTARII SAU NU SUNTETI LOGAT! |
|
|
|
|
| |
Comentariile
userilor |
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
Texte:
23961 |
|
|
Comentarii:
120088 |
|
|
Useri:
1426 |
|
|
|
|
|
|