|
|
|
|
|
|
|
|
|
Floare cu aripă de ger |
|
|
Text
postat de
Vasile Hurmuzache |
|
|
Din anotimpuri pure, ca pasăre de foc
Cu aripa de rouă, din zarea neștiută,
Cu flori albastre-n alba zăpezilor redută
Eu vin să-ți pun pe buze sămânță de noroc.
Sub lacătul de gheață, rămâne gura mută
Dar împietrește-n cântec cenușa altui joc
Și rădăcini îmi cresc din tălpi, de busuioc,
Când crivățu-n rafale sinistre mă salută.
Și, iată-mă, sunt floare cu aripă de ger,
De dorul tău cu iarna întreagă mă înjunghii
Și rana mi-e albastră ca bolta unui cer
Care sădește-n vârful aripii mele unghii.
Făclii de-argint cuvinte își caută izvorul
Și țipă-n viscol, tandru, de busuioc, cocorul
|
|
|
Parcurge cronologic textele acestui autor
|
|
|
Text anterior
Text urmator
|
|
|
Nu puteti adauga comentarii acestui text
DEOARECE
AUTORUL ACESTUI TEXT NU PERMITE COMENTARII SAU NU SUNTETI LOGAT! |
|
|
|
|
| |
Comentariile
userilor |
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
Texte:
23961 |
|
|
Comentarii:
120088 |
|
|
Useri:
1426 |
|
|
|
|
|
|