|
|
|
|
|
|
|
|
|
Sărbătorile absenței (4) |
|
|
Text
postat de
Vasile Hurmuzache |
|
|
Sunt clipe mai înalte ca munții cei mai suri
Au piscurile vii, ascunse de privire,
Rămân - de sunt cuvinte - pecete peste guri,
Botez în tine însuți ca în nemărginire.
Am fost și am rămas un călător fugar
Tot în destinul meu, și tot în vechea piele,
O magică potecă răsare când tresar
Rămas în haina veche și o cârpesc cu stele.
Intinerește vremea pierdută în zadar,
Lumini ascunse vin de beznă să mă spele,
Eu cel pierdut pe drum mă-ntorc la mine iar.
Am întâlnit atâtea iubiri ce le-am pierdut
Bând în neștire dorul rămas la porți uitate
Si-n cântecul acela cu voi ce-a început
Eu mi-am zidit pe veci o magică cetate.
Nu pot intra nici eu decât atunci, în clipa
Tăcerii absolute a celor fără rost.
E tare greu, știind de borangic aripa,
In clipa unui fulger să zbori la adăpost
|
|
|
Parcurge cronologic textele acestui autor
|
|
|
Text anterior
Text urmator
|
|
|
Nu puteti adauga comentarii acestui text
DEOARECE
AUTORUL ACESTUI TEXT NU PERMITE COMENTARII SAU NU SUNTETI LOGAT! |
|
|
|
|
| |
Comentariile
userilor |
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
Texte:
23961 |
|
|
Comentarii:
120088 |
|
|
Useri:
1426 |
|
|
|
|
|
|