|
|
|
|
|
|
|
|
|
Destin ratat |
|
|
Text
postat de
Somesanu Silviu |
|
|
Cineva sparge tăcerea cu ciocane de plumb
bate în nicovala istoriei la potcoave de cai înaripați
prea tineri n-au învățat încă zborul.
Voci rupte din alte voci strigă de peste munți
cuprind țara și o cheamă să privească
în ochii de dihor ai stăpânilor ei.
O privesc, o cloșcă cu puii rătăciți
prin ierburile înalte unde se cuibărește lentoarea.
Mă întreb unde suntem? Copacii-s uscați
și duhul nepăsării ne-a intrat în sânge,
ratăcim închiși în noi fără cuvânt.
Nu mai e nimeni să ne arate drumul
pașii din prezent intră-n trecutul sărac,
în față e ceața și propriul întuneric
prin care n-avem felinare să trecem. |
|
|
Parcurge cronologic textele acestui autor
|
|
|
Text anterior
Text urmator
|
|
|
Nu puteti adauga comentarii acestui text
DEOARECE
AUTORUL ACESTUI TEXT NU PERMITE COMENTARII SAU NU SUNTETI LOGAT! |
|
|
|
|
| |
Comentariile
userilor |
|
|
|
|
|
| |
|
|
|
|
|
|
|
| |
|
|
| |
Cel care zace-n noi nu-i duhul nepăsării,
Își știe singur drumul, și doar prinde puteri
Din necuvânt să iasă în largul întrebării,
Să-nalțe viitorul din multele scăderi... |
|
|
|
Postat
de catre
Vasile Hurmuzache la data de
2013-01-21 03:08:11 |
|
|