|
|
|
|
|
|
|
|
|
Lemnul viorii |
|
|
Text
postat de
Somesanu Silviu |
|
|
Am rostit cuvântul
în amvonul pădurilor de paltin
ascultând
lemnul până-n fibra viorii.
Fiecărui copac i-am șoptit
sunetul adăugat în auz
chiar dacă limba nu era coaptă
și nu va vorbi niciodată.
Conjur frunza și verdele înalt
sunetul inimii să însemne
părți uscate rupte de tăcere
pe umăr lângă bărbie puse.
Din trupul subțire fără așchii
pe care lumina alunecă
deasupra cutiei cu întuneric,
cântecul mângâie inimi flămânde.
La sărbători unde îngerii petrec
bucuria și durerea împreună
lasă loc jocului și uitării.
Aici singurătățile se întâlnesc,
fac schimb de râsete și lacrimi
bând fericirea din cupe.
|
|
|
Parcurge cronologic textele acestui autor
|
|
|
Text anterior
Text urmator
|
|
|
Nu puteti adauga comentarii acestui text
DEOARECE
AUTORUL ACESTUI TEXT NU PERMITE COMENTARII SAU NU SUNTETI LOGAT! |
|
|
|
|
| |
Comentariile
userilor |
|
|
|
|
|
| |
|
|
|
|
|
|
|
| |
|
|
| |
Vioara deja cântă în lemnul adormit
.
Ascultă cu auzul cel mai presus de fire,
Să-ți strige ,, Stradivari, ce bine că-ai venit
Să mă descătușezi către Nemărginire!
E ca și cum un sfânt, privind lumina cerii,
Se face, peste timp, Lumină și Iubire.
Vei ști că ești aproape de un Guarnieri
Când unul dintre paltini, cântând, va da de știre
|
|
|
|
Postat
de catre
Vasile Hurmuzache la data de
2013-01-19 17:19:18 |
|
|
|
Parcurge cronologic comentariile acestui autor
|
|
|
|
Text anterior
Text urmator
|
|
|