|
|
|
|
|
|
|
|
|
Nu mai pot zâmbi |
|
|
Text
postat de
Ioan Grigoras |
|
|
E iarnă, frig și tu nu-mi ești aproape
Doar focul arde-n sobă... cântă trist...
Mi-ai spus cândva că-mi dăruiești o noapte
Dar nu-ți mai amintești dacă exist.
Privesc tăcut la flacăra domoală
Prin nostalgii jucându-se bizar
Și te visez, iubita mea, cum goală,
Bei ceai de iasomie-n balansoar.
Un cub de gheață-n coniac cinci stele,
Aprind țigara și mă uit la foc -
Protagonistul unui basm cu iele -
Te-aș săruta mușcat dar... mă sufoc.
Azi anotimpul meu nu are viză,
Mi-e frig de tine și mă doare-n piept,
Aș vrea să-mi faci la noapte o surpriză,
Întoarce-te, iubito... te aștept. |
|
|
Parcurge cronologic textele acestui autor
|
|
|
Text anterior
Text urmator
|
|
|
Nu puteti adauga comentarii acestui text
DEOARECE
AUTORUL ACESTUI TEXT NU PERMITE COMENTARII SAU NU SUNTETI LOGAT! |
|
|
|
|
| |
Comentariile
userilor |
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
Texte:
23961 |
|
|
Comentarii:
120088 |
|
|
Useri:
1426 |
|
|
|
|
|
|