|
|
|
|
|
|
|
|
|
Cu drag ( acrostih) |
|
|
Text
postat de
Vasile Hurmuzache |
|
|
Citind tot mai mult, mai multe și mai bine
Un adevăr încerc să-l înțeleg corect:
Mă caută Cuvântul într-adevăr pe mine,
Un verb care aleargă într-un destin defect?
La ce fântână seacă, ( un simplu obiect
),
Trag ciutura cu miere vagi roiuri de albine?
De unde vine darul acesta de a scrie
Răni învelite-n Cântec, ca crisalida-n puf,
A lăcrima cuvinte pe coala de hârtie,
Gingașe, sau borțoase ca norii prin văzduh?
Celor ce știu că pâinea-i o literă vitală,
Eu le adun neghina din spice , bob cu bob,
Le spun că stă în noi , profundă, abisală,
O azimă făcută pe vremea lui Irod.
Rog Cerul și Pământul, mâncați-o cu migală
Cunosc destulă lume ce-n vise se îngroapă,
Eu nu pot fi un fluviu cu albia de-o șchioapă
Frumosul nu-i Frumos, când nu e Adevărul.
Rămân de modă veche- doar lacrima m-atinge-
Eu știu că nu Adam a plantat în rai mărul
Ce ne-a împins în jos și încă ne împinge
Vecia e o glumă, dar una serioasă,
E singura putere trecând peste puteri,
Nu știm dacă există, dar mergem ca acasă,
Tot ce înseamnă stea, tot ce înseamnă ieri,
Eu le crestez pe frunte- fereastra mea frumoasă
Am patru anotimpuri, și toate primăveri,
Zgomot de meri plesnind zăpada lor pufoasă,
Aceiași muguri veșnici, de mâine și de ieri
E greu să vă salut pe voi, frumoșii lumii,
Un nume v-aș da totuși,( dar nu-l cunosc nici eu
),
Rămâneți și rămân cumva ca-n sânul mumii
O aventură tandră făcut-a Dumnezeu
Primindu-ne în casă Lumină și Iubire.
E greu să urci pe-o scară atâta de subțire
Eu habar n-am pe unde m-aș mai putea găsi,
Atâta stiu: oriunde, oricând, vă voi iubi!
SĂRBĂTORI FERICITE !
|
|
|
Parcurge cronologic textele acestui autor
|
|
|
Text anterior
Text urmator
|
|
|
Nu puteti adauga comentarii acestui text
DEOARECE
AUTORUL ACESTUI TEXT NU PERMITE COMENTARII SAU NU SUNTETI LOGAT! |
|
|
|
|
| |
Comentariile
userilor |
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
Texte:
23937 |
|
|
Comentarii:
120070 |
|
|
Useri:
1426 |
|
|
|
|
|
|