FORUM   CHAT  REVISTA EUROPEEA  AJUTOR  CONTACT    
Muza și oglinda (1)
Text postat de Vasile Hurmuzache
Nu pot afirma despre Nechezan că îmi este prieten. Dar nici o cunoștință oarecare. De aceea , tot ce face, tot ceea ce i se întâmplă, mă afectează.
Trec rar pe la el, din ce în ce mai rar, deoarece are o adevărată fobie împotriva semenilor săi, aș
putea spune chiar că suferă de omofobie.
Are un caracter imposibil, niciodată nu îi poți fi pe plac. Dacă îi spui ,, bun㠖ziua”, el îți răspunde invariabil ,,du-te în mă-ta!’
Cearta și scandalul fac parte integrală din ființa lui interioară, gura și mâinile nu-i sunt altceva decât niște biete unelte prin intermediul cărora își exteriorizează dereglările sinapselor dintre puținii neuroni pe care îi mai are în dotare.
A avut parte de o educație solidă și riguroasă, ( cu parul!), dar după o scabie netratată la timp și corespunzător, a pierdut-o, și nu a mai găsit-o nici până în ziua de azi.
Este un individ căruia i-ar fi priit de minune meseria de pustnic; chit că l-ar fi făcut pe Dumnezeu să se lase de meserie...
Dar vocația lui, dacă poate fi numită vocație și nu tară, a luat sfârșit atunci când a întâlnit-o pe Muzicuța. El o alinta Muza.
Se pare că au fost o pereche reușită la începuturi. Cică el o alinta în fel și chip, iar ea se prefăcea că-l iubește. Gurile rele spun că la nu știu ce lucrare de masterat, Muza i-ar fi pus piedică, intenționat, de a ajuns Ghiță cu nasul julit în fața juriului, de a rămas doar ,,emergent”.
Aceleași guri rele spun că Muza l-ar fi părăsit pentru multă vreme, revenind bătrână, bolnavă și urâtă, pentru o scurtă perioadă de timp, părăsindu-l apoi definitiv.
Nu am cunoscut-o personal, deși ar fi trebuit, având în vedere că i-am vizitat adeseori la domiciliu în această a doua parte a concubinajului lor. Nu știu care din ei poseda simțul paranormal de a anticipa vizitele mele, astfel că, la fiecare vizită, Muza lui lipsea.
Dupa pierderea ei definitivă, a devenit un fel de scorpion turbat care nu mai ține cont de nimeni și de nimic. Nici măcar de propriile sale interese . Dacă o mai continuă așa, își va înfige acul în cap…
L-am ocolit o vreme, dar auzind că a cam luat-o la vale, știind că nu mai are decât niște falși prieteni, și având încă un dram de compasiune pentru el, l-am vizitat ieri, să mă conving dacă cele auzite sunt reale și să văd dacă îl pot ajuta cu ceva.
M-a întâmpinat cu răceală, un soi de răceală stranie, de strigoi second hand. Cum să vă spun, el seamănă întotdeauna cu el însuși, mitoman, lăudăros, nesimțit și fudul, dar de această dată m-a copleșit:
- Bă, nea caisă alterată, băi dudă, unde dreaq ai umblat atâta vreme? Dacă nu vii atunci când trebe, du-te-n mă-ta1
Nu mă așteptam la un salut atât de binevoitor. Îl mai auzisem, dar spus altora, părea mult mai nevinovat…
Biine, așa stau lucrurile, n-a mințit Gurăspartă când a afirmat că suferă de schizofrenie afectivă, sau, altfel spus, sindrom discordant. Biine… deci trebuie să umblu cu el cu mănuși.
Și zicea același Gurăspartă, trebuie să-i arăt multă afecțiune.
Ușor de zis, mai greu de făcut. Că el, și când era sănătos, tot un ciufut și un pidosnic era.
Și mi-a mai vândut Gurăspartă un pont: să nu-i spun niciodată pe nume, să-i zic ,, maestrul genului”, Presupun că al celui masculin, că el, ca individ, se comportă ca o mahalagioaică…
Mă privea pieziș, obraznic și mut, înjura și cu ochii…Totuși, cum așteptarea se prelungea,
m-am poftit singur în casă. Și am tresărit:
- Ghițucă, de ce-s toate oglinzile acoperite cu albită?
El mă privește ucigător de plictisit și abia îmi îngână un ,, de ce?”. Apoi, brusc i-a năvălit sângele în obraji și a început să șuiere cuvintele:
-Am văzut în ele Moartea!
- Cum? Ce?!


- Da, da, am văzut în ele M-OA-R-T-E-A! Conpris?
Îl privesc stupefiat: cu părul vâlvoi, cu mustața zbârlită, cu ochii holbați amenințători telescopați spre înaite, bolborosește:
- Da, da, am văzut în ele M-O-A-R-T-E-A…
- Mă, tu te-ai scrântit la cerebel! Du-te și ia un distonocalm, ceva…Și când zici că ai văzut-o?
Erai treaz?
- Mon cher, eu nu mai dorm de multă vreme, nu mă mai lasă Muza…

( continuarea în episodul 2 )
Parcurge cronologic textele acestui autor
Text anterior       Text urmator
Nu puteti adauga comentarii acestui text
DEOARECE AUTORUL ACESTUI TEXT NU PERMITE COMENTARII SAU NU SUNTETI LOGAT!

  Comentariile userilor    
     
Pseudonim
Parola
Nu am cont!
Am uitat parola!

 
Texte: 23955
Comentarii: 120078
Useri: 1426
 
 
  ADMINISTRARE