|
|
|
|
|
|
|
|
|
Ești vitrina cu dorințe |
|
|
Text
postat de
Ioan Grigoras |
|
|
Colind fără sens orașul vechi
cu străzi lungi, largi ca o rochie de femeie,
căreia vântul îi atinge pulpele.
Ești parfum, iubito,
culoare adusă din insule de ocean
pe ghețarul din mine,
ești vitrina cu dorințe,
mormânt de sticlă în care mă văd
cum îți beau vinul.
Mâna ta îmi duce paharul la gură,
gura mea nu-ți atinge pielea,
tu mă tragi beat de tine
să ținem de cald
zidurilor,
să ne ținem...
|
|
|
Parcurge cronologic textele acestui autor
|
|
|
Text anterior
Text urmator
|
|
|
Nu puteti adauga comentarii acestui text
DEOARECE
AUTORUL ACESTUI TEXT NU PERMITE COMENTARII SAU NU SUNTETI LOGAT! |
|
|
|
|
| |
Comentariile
userilor |
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
Texte:
23961 |
|
|
Comentarii:
120088 |
|
|
Useri:
1426 |
|
|
|
|
|
|