|
|
|
|
|
|
|
|
|
La fel și eu... |
|
|
Text
postat de
Ioan Grigoras |
|
|
Te lași privită ca un cub din unghiul
Benefic doar cămășilor de ceară -
Efigii roș-aprinse pentr-o seară
Se duc, dispar iar tu rămâi cu junghiul,
Cu marea încercând să treacă munții,
Lovind pereții stâncii cu furie;
Ceva din focul magic să-i învie
Scânteia stinsă iar în colțul minții.
E țărmul plin de plute sfărâmate
- Cuvinte așchiate de minciună -
Ce nu ne vor aduce împreună
Și nici nu ne vor ține prea departe.
Suntem ca două fructe prohibite
În care timpul dinții și-i înfige...
Dar ești departe, ție trupu-ți frige
Și-n mine dori când spui te vreau iubite.
|
|
|
Parcurge cronologic textele acestui autor
|
|
|
Text anterior
Text urmator
|
|
|
Nu puteti adauga comentarii acestui text
DEOARECE
AUTORUL ACESTUI TEXT NU PERMITE COMENTARII SAU NU SUNTETI LOGAT! |
|
|
|
|
| |
Comentariile
userilor |
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
Texte:
23961 |
|
|
Comentarii:
120088 |
|
|
Useri:
1426 |
|
|
|
|
|
|