|
|
|
|
|
|
|
|
|
... |
|
|
Text
postat de
Daniel Bratu |
|
|
nostalgie de iulie
ªi se fãcea cã Teiul era coasã
de fum, delimitare pe culoare
a umbrelor din searã, de pe care
rostogoleam cu ochii frunza roasã.
Miros de ceai stropeau elicoptere
deasupra noastrã, sticlele ºiroaie
lãsau paharelor spuma bãlaie
de amintiri, fantasme pasagere.
Prin noaptea gri a dungilor de sare,
sorbind cuvintele, sarailie
ne picurau topite scobitoare
din cerul limpezit ca o chelie.
A fost… Sub air-bag-uri plutitoare
e iarnã-n Tei, pe deal, sarã, Ilie…
|
|
|
Parcurge cronologic textele acestui autor
|
|
|
Text anterior
Text urmator
|
|
|
Nu puteti adauga comentarii acestui text
DEOARECE
AUTORUL ACESTUI TEXT NU PERMITE COMENTARII SAU NU SUNTETI LOGAT! |
|
|
|
|
| |
Comentariile
userilor |
|
|
|
|
|
| |
|
|
|
|
|
|
|
| |
|
|
| |
profetul, visul si sfantul Genu
m-as ruga sa fiu ca Genu,
mult mai cu har decat sunt,
dar imi e c-as fi si ce nu
visez: ca el de ne-sfant!
Multam, nea Genu :) |
|
|
|
Postat
de catre
Daniel Bratu la data de
2006-02-12 11:43:43 |
|
|
| |
|
|
|
|
|
|
|
| |
|
|
| |
forma veche incarcata cu arome noi
desi Biblia pe el
il confunda cu profetul
bine mai coace sonetul
acest ne-sfant, Daniel!
|
|
|
|
Postat
de catre
Dumitru Cioaca la data de
2006-02-11 02:27:13 |
|
|
| |
|
|
|
|
|
|
|
| |
|
|
| |
erata si scuze:
mi-am dat seama, destul de tarziu, recitind comentariul anterior, de o eroare grosolana: "sarailia", ca si "baclavaua", este o prajitura specific-turceasca, nu moldoveneasca, pe aici are numai frumoase perspective de indelungata adoptie
P.S. inca trei amanunte, doua in plan real si unul in plan metaforic - referinta la text:
- in acel iulie primaria daduse liber la stropit tantarii din elicopter - bineinteles ca nu cu ceai :), dar pana ajungea la noi, cei de la masa - deh, pagube colaterale - substanta se filtra prin teii inconjuratori;
- respectivul oaspete de atunci detine o frumoasa masina, bine dotata cu air-bag-uri (in text - legatura cu norii de iarna);
- nu se topeau scobitorile - ci sarailia din cuvinte parea ca picura de pe scobitori, aflate in legatura cu cerul - joc imaginativ cam ciudat, e drept:)
scuze inca o data |
|
|
|
Postat
de catre
Daniel Bratu la data de
2006-02-10 18:38:53 |
|
|
| |
|
|
|
|
|
|
|
| |
|
|
| |
sonet, Sorine, d-apai ce credeai? :)
Multam, dar sonete am tot scris, de ceva ani, ca or fi fost numai la nivel de incercari, nu stiu, unii au spus ca nu, altii ca ba, ca doar stii si tu, asa e lumea, unii te lauda, altii te cearta, iar altii nici macar nu te baga in seama,
maestrul Adim stie despre defectul asta al meu de a scrie sonete (aici petrarchian ca forma), intrucat i-am dedicat si dumnealui unul, parca acum vreun an si ceva, aniversar, un sonet-acrostih, de fapt, observand ca literele din numele si prenumele dumisale alcatuiesc, parca predestinat, exact numarul de versuri ale unui sonet (14),
maestre Adrian, multumesc mult, nici vorba de "gura de lup", mai degraba "gura de aur", ca tare frumoasa analiza, plina de invataminte pentru toti, ai binevoit a scrie sub textul meu, ai dreptate intrutotul,
si d-apoi da, meteahna mea cam asta e, reusesc greu sa mentin planul idilic, sa nu clivez spre ludic, spre parodiere si autoparodiere,
P.S. - nu "sarailie" e fortat, insa, ci "sara Ilie", un calambur de la care a plecat ideea textului,
e vina mea ca n-am dat unele explicatii suplimentare:
o forma a sonetului a fost postata anterior, drept comentariu, sub un soi de cronica a cuiva care ne-a fost oaspete la Iasi, prin preajma de Sfantu` Ilie, parca, stand noi in Copou pana seara tarziu la o masa cu sticle de bere inspumata si strajuiti de frunzele teilor, discutand in vorbe dulcege-prietenesti despre poezie cu toate ale ei forme atragatoare; in textul respectivului se aducea in discutie chiar o prajitura specific-moldoveneasca ingurgitata atunci - "sarailie", dupa friptura si, bineinteles...scobitori (la ceas de noapte chiar si pentru ochi - pentru ochi, dinte pentru dinte:);
viziunea cerului limpede-senin ca o chelie pleaca si din aducerea in memorie a unei caracteristici fizice specifice a respectivului simpatic coleg de versuiala,
am crezut ca postarea acestei incercari de sonet, oarecum transformata si dedicata nostalgic, din iarna de acum, acelei seri, fara a "dezvalui" punctele de plecare, nu e chiar o greseala, dar imi dau seama ca mi-am lipsit lectorii de cateva elemente obiective de identificare si intelegere exacta,
scuze multiple,
Va multumesc inca o data,
onorat,
cu drag |
|
|
|
Postat
de catre
Daniel Bratu la data de
2006-02-10 15:59:20 |
|
|
| |
|
|
|
|
|
|
|
| |
|
|
| |
Daniel, te-ai bãgat în gura lupului, cum ar spune Adrian Nãstase. Dacã mi s-a semnalat prezenþa acestui sonet nu am cum sã nu intervin.
Remarc ºi eu cã formal sonetul e perfect structurat ca metrica, accent ºi intonaþie, aºa cum trebuie sã probeze un creator care are curajul sã se apuce de aºa ceva.
A doua reacþie a mea a fost aceea de surprizã, datã în special de trecerea de la planul idilic ºi cunoscut din prima strofã, la elicopterele strofei a doua, cu tot inventarul lor de semne. Dincolo de surprindere, constat o uºoarã ambiguitate a imaginii, aceea a sticlelor ºi paharelor a cãror loc nu-l intuiesc. În schimb, introducerea amintirilor e interesantã, dar, tot aºa, ruptã oarecum din context.
În terþine apare izolat ºi aproape de loc justificat, aruncat doar pentru necesitãþile rimei, termenul sarailie. Ca ºi scobitorile topite pe care nu mi le pot imagina.
Prin cerul limpezit ca o chelie treci decis în registrul parodic spre care ai certe înclinaþii. Ciudatã, dar nu lipsitã de sens, mi se pare asocierea între air-bag-uri ºi sara pe deal. O vãd aici ca o deplasare din spaþiul imagistic eminescian, deci al unei alte perioade din istoria literarã, spre gestica ºi limbajul cotidian. E bunã intenþia de a veni cu inserturi mai puþin sau deloc folosite în sonet, dar - ca o pãrere generalã - planurile atât de diferite între ele mi se pare cã nu se îmbucã suficient.
Dã-i înainte, cum simþi mai bine !
Cu drag |
|
|
|
Postat
de catre
Adrian Munteanu la data de
2006-02-10 11:04:57 |
|
|
| |
|
|
|
|
|
|
|
| |
|
|
| |
Sonet? Incerci sonete? Nu stiu de ce dar parca incepi serios si nostalgic, apoi ajungi la ironie maxima. Sau poate inteleg eu gresit. Oricum te-ai dus treptat spre ironie si nu deodata ceea ce te pregateste putin inainte de soc :)
Ritm si rima perfecta. Cred ca l-as fi preferat linistit ca pe-o seara de iulie la deal... Dar, autorul asa a hotarat! Deci imi iau air-bag-ul si urc spre cerul limpede ca o chelie :))
As vrea aici sa te comenteze Adrian Munteanu. Lasa ca-l atentionez eu :) |
|
|
|
Postat
de catre
Sorin Teodoriu la data de
2006-02-10 08:30:17 |
|
|
|
|
|
|
|
Texte:
23957 |
|
|
Comentarii:
120086 |
|
|
Useri:
1426 |
|
|
|
|
|
|