PRIMA PAGINA   TEXTE   COMENTARII   AUTORI   CONSACRATI   CAUTARE   FORUM   CHAT  REVISTA EUROPEEA  AJUTOR  CONTACT
Dor de flacără Text postat de Vasile Hurmuzache Iar rătăceşti, nălucă, la fereastră… Mă poartă dorul între baionete Spre eşafod, o pasăre albastră Pe buze-mi toarnă flacără şi sete. În lipsa ta, înserez şi-ntunec… Din viscolul ce te-a-ndemnat să taci Cu schiul amintirilor alunec Peste un câmp incendiat de maci. Să vii cu roua, printre şoapte Am ostenit privighetoare Şi noaptea, obosind să fie noapte, Se-nalţă ciocârlie către soare… Parcurge cronologic textele acestui autor Text anterior       Text urmator Nu puteti adauga comentarii acestui text DEOARECE AUTORUL ACESTUI TEXT NU PERMITE COMENTARII SAU NU SUNTETI LOGAT!   Comentariile userilor                   gheorghiţă, mai zilele trecute ne-ai postat o gafă mare a unui clasic, care a folosit abuziv rimele ,,stejarul" şi ,, VULTURUL", acum, ca să ne arăti că-l poţi depăsi, ţi-ai muncit şi tu muza liricoasă şi ai pus în pagină cele două rime monumentale, care vor face din tine un clasic în viaţă: ,,coquin" şi ,, DAFIN"... eşti colosal, ce mai!   Postat de catre Vasile Hurmuzache la data de 2012-11-23 06:05:55               ,,ce-ai fi vrut, mon coquin, pentru varza asta creaţă pe o frunză de dafin să îţi scrie o prefaţă? (gheorghe rechesan) minte multă, scris puţin, patru rânduri fără viaţă... poate-nvie dimineaţă, da' nu cred, aşa-i, coquin?   Postat de catre Vasile Hurmuzache la data de 2012-11-22 02:01:45               ce-ai fi vrut, mon coquin, pentru varza asta creață pe o frunză de dafin să îți scrie vreo prefață?   Postat de catre Gheorghe Rechesan la data de 2012-11-21 23:09:49               @ adrian mihai pentru aşa comentariu, scris cu frunze de pelin, îti pot da ca onorariu doar o stea de vinilin... cu-adevărat sunt marginale, şi mărginite cât încape... tot înainte! tale-quale, poate priveşti de mai aproape...   Postat de catre Vasile Hurmuzache la data de 2012-11-21 20:35:50               dle latunski, legatura dintre mine si ioan peia e cam aceeasi cu cea dintre distinsul kosta si tudor vianu...   Postat de catre adrian mihai la data de 2012-11-21 19:32:06               Reţin o întrebare a unui user adresată lui Kosta Vianu: "Sînteţi într-o relaţie de rudenie cu Tudor Vianu?" Întreb şi eu, nu dau cu ghioaga: adrian mihai, sînteţi într-o relaţie de rudenie literară cu Ioan Peia?   Postat de catre latunski criticul la data de 2012-11-21 17:14:14               Greu de trecut nepăsător pe lângă o asemenea creaţie, fapt pentru are încerc oarece consideraţii marginale: Iar rătăceşti, nălucă, la fereastră… Cu ochii măriţi de groaza generată de imaginea apocaliptică de la ferastră, scăldat în sodori reci, poetul are, evident, conştiinţa faptului că e bântuit, periodic, de un moroi reînviat taman în ziua de halloween. Bine măcar că nu rătăceşte pe la uşă, acolo unde doar mascaţii, dna-ul şi fiscul au privilegiul de a o face! Mă poartă dorul între baionete Spre eşafod Un ciudat complex de vinovăţie îl străbate în cel mai liricoid mod cu putinţă pe bard, el resemnându-se cu ideea funestă de a fi dus pe eşafod, ca un tâlhar de rând, între baionete. Spre a fi scurtat de cap, bănuim... Pe buze-mi toarnă flacără şi sete. Boema, după cum se vede, nu e bună întotdeauna, deoarece omului nostru se pare că-i vine jărăgai pe gît, are arsuri şi simte nevoia de a înghiţi cărbune medicinal pentru estomparea simptomelor. Ce ţi-e şi cu alcoolul ăsta în exces ! Vorba aceea, poetul e băiat bun, dar bea apă dimineaţa! Starea bahică se pare că se accentuează ceva mai devale, versificatorul devenind, brusc, Dumnezeu, deoarece În lipsa ta, înserez şi-ntunec… Gata, omenire, la culcare, v-am stins lumina, v-am tăiat corentu, aşa că băgaţi-vă în cârpe şi somn uşor! În plină noapte şi cu viscolul vuindu-i în urechi, poetul nu găseşte nimic mai bun de făcut decât să se dea cu doagele, care -minune mare! – nu-s din lemn, ci din amintiri… Cu schiul amintirilor alunec De aici, plonjăm în plin mister, deoarece, din plină iarnă, poetul vine, d-a-mboulea, direct într-un câmp incendiat de maci, unde, cu tulumba în mână, îl vedem intervenind chiar pe Mircea Dinescu (prietenii ştiu de ce…) Peste un câmp incendiat de maci. În rest, mai remarcăm o privighetoare ostenită şi o ciocârlie alpinistă, zburând, bezmetică, spre soare, precum un Icar dat prin catran şi tăvălit prin fulgi. Apoi totul se sfârşeşte brusc, poetul lăsându-ne cu gura căscată, taman ca-n filmele sovietice la care finalul apărea în cele mai ciudate şi neaşteptate momente. Aşa că aşteptăm urmarea. Şi nu oricum, ci cu sufletul la gură!   Postat de catre adrian mihai la data de 2012-11-21 11:56:47	Pseudonim Parola Nu am cont! Am uitat parola!   Texte: 23952 Comentarii: 120073 Useri: 1426
ADMINISTRARE