PRIMA PAGINA   TEXTE   COMENTARII   AUTORI   CONSACRATI   CAUTARE   FORUM   CHAT  REVISTA EUROPEEA  AJUTOR  CONTACT
Vasiok scrie un roman (1) Text postat de Gheorghe Rechesan Un vîntuleţ cu arome de pelin şi colilie, venit dinspre stepa Buceagului, se răsuci prin bătătură, înfoie penele din coada Măriucii, cloşca porumbacă veterană, cu tîrtiţa mereu umflată, spulberă o mînă de paie uitată-n colţul coteţului, sperie mîţa căţărată pe pridvor, ce pîndea umbra unei vrăbii şi trînti zdravăn cerceveaua ferestrei odăii din mijloc, unde, pe un divan cu droturile rupte, picotea Vasea Bezmetiuc. " Vine ploaie" îşi zise omu' nost, deschizînd ferestrele sufletului, căscînd larg şi făcîndu-şi cruce cu trei deşte peste căscătoare. " Ba nu vine!" îi răspunse, făcîndu-i cu ochiul, din cadra atîrnată pe perete, sfîntu' Ilie înveşmîntat într-un cămeşoi de culoarea peruzelei clătînîndu-şi bărboiul cît un tîrn, înfoiat în cîrlionţi deşi şi cărunţi de penelul zugravului. " Amu' ar fi bun un compot de perje, să-mi spele greaţa!" gîndi Vasea frecîndu-se la ochi pînă cînd vedenia se risipi. Se întinsese ieri seară la o degustare de samagon nou, fiert din sfeclă şi barabule şi avea încă gura amară şi încleiată de parcă şi-ar fi făcut un cîrd de stăncuţe cuib în ea. " Trebuia să pun la dospit în basamac ş-oleacă de bostan turcesc, să-i dea dulceaţă!" reflectă şi ieşi în pridvor. Hotarele Cârlănarilor sau Kirlannar-yeri, cum îi zicea satului în graiul gagavuz, se întindeau largi şi aerisite dinaintea lui: căscioare din paiantă, fărbăluite cu var, coteţe din scînduri natur , fără contribuţia rindelei şi garduri din ostreţe rare, de fugea în voie porcul, cu ludaia-n gură, printre ele, şi-n capetele obştei, ca nişte stîlpi de hotar, la răsărit geamia tencuită cu mică verzuie şi acoperiş din tablă argintie, iar la apus biserica oablă şi povîrnită, cu turla într-o rînă a credincioşilor de rit moscovit. " Mamăăă, căscă iar prelung şi muzical Bezmetiuc după ce parcurse cu privirea pitorescul peisaj, ce bine că văzui lumina într-un colţ de rai, loc ca Cârlănariu', altu' pe lume nu-i!" Trecuse el prin Comrat, ba chiar şi pe la Chişinev pentru două zile, dar nu-i plăcuseră defel, înghesuiala, namilele de blockhausuri din beton cenuşiu, damful de-asfalt şi fumăraia de automobil, muierile cu priviri obraznice şi trecătorii care se fereau zîmbind din calea lui. De mic fusese un suflet curat şi sensibil, atent la frumuseţea naturii, încît deabia învăţase să scrie, "io-ta, io-ta, o-i, oi" că se şi apucase de tocmit stihuri. Întîi deasupra cuptorului din cuhnie, iscălind cu tăciuni, iară mai tîrziu pe scîndurile privatei, cu plaivaz adevărat. Prin clasa a treia, ce-o făcuse temeinic, doi ani la rînd, dascălul o chemase pe biata mumă-sa la şcoală, îi arătase ce scrijelise cu brişca pe faţa băncii, şi-i spusese: " Haricleea Hristovna, pruncu aista a lu' matale are har la prozodiere şî buchisală, dă-l la învăţătură, s-ajungă departe, te pomeneşti că-l faci prăfesăr!" Poezeaua aceea, de fapt debutul poetic al lui Vasea rămăsese încrustată, ca o ars amatoria, de-a pururea acolo, în ciuda nenumăratelor rînduri de vopsea aşternute peste buchiile cioplite-n lemn: " Ca o buhă rea di smoală Noaptea-n mini să scoboarî Mai c-aş bea rachiu, cernialî Să-m bag ciotu' n iea di şcoală Luna iară să adapă Că şî iea îi însietatî Da' ar vre sugiuc di grapă Nu urdoari-adivaratî Steli zbînţuie codiţa Ciuturi curg avan la vali Cînd mă scarpin lung sub foali Şi tăt cat cătră Gafiţa Hai cu mini fă fatucî Că-ţi dau chil di mostochină Tu te-ntinz cu ochii-n nucî Io ti ţuc la radaşină " Şi-ajunse departe. Întîi la şcoala profesională de mecanică agricolă din Tatar-Bunar, c-aşa înţelesese el să ajungă profesor şi să îmbrăţişeze, de-a dreptul, o carieră didactică. Aici, cîr-mîr se împăcă cum putu cu utilizarea şi întreţinerea utilajelor de profil, dar nu renunţă la amorul dintîi, nobila artă a euterpei. Între nesfîrşitele ore cînd gresa piesele treierătoarelor şi muştrul pe arie, la practica obligatorie în cultura de păioase, avu timp să compună multe poeme, toate străbătute de un fior agroindustrial autentic. Din acea perioadă datează mii de producţii printre care una, intitulată sugestiv " Toamna în stepă" o trimise redacţiei suplimentului literar al gazetei шмель двуязычный ("Bondarul bilingv"). Răspunsul primit prin poştă conţinea un mesaj laconic " pisati, pisati, pisati" care însă îl bucură peste măsură şi-l îndîrji mai tare pe calea ce-o apucase. Prea mulţi pureci n-a făcut el în branşa lucrătorilor agricoli, fiindcă în acel an, lăsîndu-se o secetă năprasnică peste toate hotarele cîrlănarilor, se angajă excavatorist-draglinier pe şantierul hidrotehnic Bîstroe. Din acea perioadă datează ampla baladă patriotică: " Şi apa curge-ucrainieşte" Sitarii-n baltă se alină, Sobolu-n papuri culcuşeşte ba chiar şi trestia suspină, pe-ucrainieşte... Văzduhul pute ca benzina, Şi crivăţul iar amuţeşte Cînd duduie încet draglina, ucrainieşte... Azur şi galbăn iară zboară şi-n soare drept că străluceşte, stindardul de la mîndra-mi ţară, pe-ucrainieşte Şi pînea neagră de secară Şi basamacu' ce dospeşte, Au gust adînc, înfipt în vară, ucrainieşte Pe-ucrainieşte lanu' creşte, Spice de grîu la fel grăiesc Ucrainieşte ţip în deşte, Cu hohol, graiu strămoşesc Şi apa-n baltă-ucrainieşte, Şi pelicanii-n mîl grăiesc Cu guşa plină-ochi de peşte, În graiul pur ucrainiesc! " După ce se întoarse pe plaiurile natale, în mod firesc, poema fost-a remaniată simplu, înlocuind voroavele ”ucrainiesc/ucrainiește” cu mai potrivitele ”găgăuzesc/găgăuzește”. Nu mai vorbesc de versurile pline de sentimente înfocate, pe-alesu', adresate Glafirelor, Evdochiilor, Aişelor, Măriucilor şi Gulufarelor pe care le cunoscuse, cine să le mai ţină socoteala, că erau puzderie! Toate aceste dulci amintiri îl încercau acum pe Vasea Bezmetiuc în timp ce-şi întindea mădularele amorţite de picoteală în pridvor, dar întortocheate sunt căile inimii şi sforicele minţii, fiindcă pe nepusă masă, pesemne din pricina mahmurelii tîrzii, în loc să izvodească un stih răcoros, ori barem acriu, ca zeama de curechi cu care-şi astîmpără arsura de samagon, se pomeni strigînd tare, de se speriară hulubii de sub streaşina casei şi dincolo de gard în ocolul hogei Soliman Ciomlek, o capră borţoasă behăi înfricoșată şi avortă spontan: " Gata cu poezia şi drăgălelile di muzî, amu' îs barbat în tătă hirea, de mîne m-apuc de-un roman!" Parcurge cronologic textele acestui autor Text anterior       Text urmator Nu puteti adauga comentarii acestui text DEOARECE AUTORUL ACESTUI TEXT NU PERMITE COMENTARII SAU NU SUNTETI LOGAT!   Comentariile userilor                     Postat de catre Gheorghe Rechesan la data de 2014-09-15 13:00:54 Parcurge cronologic comentariile acestui autor Text anterior       Text urmator               vasilache, fă bine și dă-i replici lui latunski pe pagina ta,bon? trecînd peste faptul că n-ai dezlegat esențialul din textul de mai sus*din evidentul motiv că nu vezi mai departe de nasul propriu)nici nu mă interesează ce ai de împărțit cu ”croitoria” aia.   Postat de catre Gheorghe Rechesan la data de 2012-11-21 23:05:46               @ latunski criticul când mergi pe marginea din centru spre nicăieri şi dai cu banul, îmbracă-ţi bine, iar, sumanul, că văd că mi te-a tras corentu!   Postat de catre Vasile Hurmuzache la data de 2012-11-21 21:09:47               Giaba ti superi, bre latunskie, ca buchisala poietica a dintaie ii faina tari! Mie mi-o adus aminte di vremi trecute, pre cand eram la oaste la Iesi, si prin preajma unitatii veneau fatuci nu tocma curatele, da cine mai sedea atunce sa cati la cat de curate erau, cum eram noi ostenii de grabiti si de doriti de oarece chele goala de muiere! Am stiricit io o voroava care mi sa pari tari adivarati: nu sa ezista muieri urate pi lumi, numa barbati mofturosi din cale-afara! Ai di grija, daca pui fo boamba undeva, ocoleste ti rog targu nost', ca tari napastuiti am mai fost, di cand cu taierea lefurilor, nici ban de-o glaja di samahoanca di-aceie adivarati nu mai gabjim! Plus ca soba ni scoati fum si nici cu muierea nu ne mai ajungem la intalejere ca antart! La buna vederi si s-auzim di celi faini, nu di blastamatii de-aceli, stii mata! Kaveul.   Postat de catre sters sters la data de 2012-11-21 10:00:58               Protestez vehement împotriva plasării personajului Vasiok în mirificul peisaj şi context social transnistreano-găgăuz. Este o jignire adusă micului popor transnistrean şi microscopicei republici găgăuze. Protestul meu va trece la acţiuni explozive, reclamînd personajul la mensualul "M-a tras corentu", la primăria comunei Straja, la croitoria "Sumanele Negre" şi la editura unde se va prezenta romanul spre publicare.   Postat de catre latunski criticul la data de 2012-11-21 08:36:12               geaba te oftici, bădie, n-am purtat şi nu port vină că papi stele de hârtie şi orbecăi prin lumină!   Postat de catre Vasile Hurmuzache la data de 2012-11-21 05:50:40               vlase, n-ai priceput mai nimic...da' nu-i niciun bai, așa se nasc unii, handicapați la aria cortico/umoristică. eu am haz/tu n-ai obraz, ei ele, papă stele. :))   Postat de catre Gheorghe Rechesan la data de 2012-11-21 00:41:02               am citit a treia oară şi tot am rămas năuc: să te lauzi iar si iară că eşti un ,,bezmeticiuc"?! conjugarea verbului A BEZMETICI, la timpul prezent, un pic reflexiv: eu nu, tu bezmeticeşti, el/ea râde. noi fără eu, voi fără noi, ei/ele râd!   Postat de catre Vasile Hurmuzache la data de 2012-11-20 21:25:12	Pseudonim Parola Nu am cont! Am uitat parola!   Texte: 23952 Comentarii: 120073 Useri: 1426
ADMINISTRARE