|
|
|
|
|
|
|
|
|
Prin iubire nomazi ( 2 ) |
|
|
Text
postat de
Vasile Hurmuzache |
|
|
Noi am fost, uneori, prin iubire nomazi
Ori, măcar, am crezut, prea naivi, că suntem
Intr-un leagăn de aur suspinat între brazi.
Am voit, din nălucă, zână să mi te chem.,
Mă mai bântuie gândul acela și azi
Frig mi-e iar, frunzele șușotesc să se ducă
Obosit de un veac fără tine și eu
Stau pe-o bancă ce pare , ca mine, nălucă,
Trec perechi și le stă în sărut Dumnezeu.
Uneori, când în gând Vremea e interzisă,
Nechezând printre nori, caii înaripați
Eu îi văd pe tărâm de argint înșeuați,
O poveste se scrie pe o rană deschisă.
Rând pe rând, amintiri-ca un cârd de cocori-
Inspre sudul din noi tot vâslesc uneori.
Pe poteci furișate pe maluri de Jiu,
Rareori mai ajung cum eram, cum erai,
Intre noi s-a întins un amarnic pustiu,
N-are seamăn pe lume, Sahara e rai
In ce vorbe se pot înflori lumi întregi?
Umbra ta mai închipuie culmi de Parâng.
Beau neant din prăpăstii, din prăpăstii culegi
In auz vechi cascade ce în inimă plâng.
Rareori, când mă-njunghie soarele-n zori
Ești aripa în umeri de privighetori.
Niciodată n-am fost arși cumplit, arși de tot!
Oamenii, lumea lor, ne-a păsat mult de ea.
M-am luptat cu năluci mult mai vii decât pot
Astăzi să recunosc.Recunosc: ești o stea,
Ziua-ntreagă dispari, și nu știu unde cazi,
Ințelegi? Noi am fost prin iubire nomazi
|
|
|
Parcurge cronologic textele acestui autor
|
|
|
Text anterior
Text urmator
|
|
|
Nu puteti adauga comentarii acestui text DEOARECE
AUTORUL ACESTUI TEXT NU PERMITE COMENTARII SAU NU SUNTETI LOGAT! |
|
|
|
|
|
Comentariile
userilor |
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
Texte:
23961 |
|
|
Comentarii:
120088 |
|
|
Useri:
1426 |
|
|
|
|
|
|