|
|
|
|
|
|
|
|
|
Iluziile unei păsări liră |
|
|
Text
postat de
Vasile Hurmuzache |
|
|
în palme când s-adună cupă,
nu poți ghici un cuib că am închis.
un full de ași ori chiar dama de cupă,
să joc la cacialma; ori doar un vis
nu poți ghici, privind la palme țintă,
la ce servește cablul pentru priză.
un fâlfâit de aripi vrea să mintă
că zborul nesfârșit ar fi o miză.
nu poți zări prin degete nimica
dar iese totuși damful de formol
-și-o fi îmbălsămat tăcerea frica,
într-un spital fără ferestre, gol
și totuși, ici și colo, cyberpaie
străpung pe nesimțite din căuș
și mă gândesc
clocește-o vânătaie,
în ciuda noastră, un ceva de pluș
apoi, încet, strânsoarea se slăbește:
-se piaptănă în cuib pasărea liră
și, în salon, frumoasă, când țâșnește,
în urma ei tot cablul se deșiră
îl strâng metodic, bine, pe bobină
și, să nu las în urmă cuibul gol
las pasărea din foaia cea velină
să învelească sticla cu formol
e doar un joc și, fără supărare,
în orice joc există un copil.
femeia mea? va crește și ea mare
și îmi va crește pruncii de vinil
.
|
|
|
Parcurge cronologic textele acestui autor
|
|
|
Text anterior
Text urmator
|
|
|
Nu puteti adauga comentarii acestui text
DEOARECE
AUTORUL ACESTUI TEXT NU PERMITE COMENTARII SAU NU SUNTETI LOGAT! |
|
|
|
|
| |
Comentariile
userilor |
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
Texte:
23961 |
|
|
Comentarii:
120088 |
|
|
Useri:
1426 |
|
|
|
|
|
|