|
|
|
|
|
|
|
|
|
doar mâinile și ochii |
|
|
Text
postat de
Camelia Constantin |
|
|
mi-e inima
o-ntindere de zarpă
când mă destram
tu știi
să mă apropii
să îmi brodezi
în faldurile serii
mirajele
și cântecul
și plopii
îți recunosc
doar mâinile
și ochii
în fremătarea scurtă
dintre ape
când inima un sunet
stins pe clape
îți reaprinde teii-n
floarea lămpii
și mă cuprinzi
mi-e sufletul aproape
reînverzesc
pădurile și ploaia
iar anii mei
mai lungi decât văpaia
au umbră nouă-n vraja
ce-i încape
departe în pădure
cântă plopii
mirajele țin ploile
aproape
acordul
e o apă
stinsă-n pleoape
când ochii se aprind
în floarea lămpii
|
|
|
Parcurge cronologic textele acestui autor
|
|
|
Text anterior
Text urmator
|
|
|
Nu puteti adauga comentarii acestui text
DEOARECE
AUTORUL ACESTUI TEXT NU PERMITE COMENTARII SAU NU SUNTETI LOGAT! |
|
|
|
|
| |
Comentariile
userilor |
|
|
|
|
|
| |
|
|
|
|
|
|
|
| |
|
|
| |
"zarpă"?
da', ce, mătăsică, brocard, stofșoară nu era suficient? |
|
|
|
Postat
de catre
Gheorghe Rechesan la data de
2012-10-25 09:27:32 |
|
|