|
|
|
|
|
|
|
|
|
Un paradis pierdut |
|
|
Text
postat de
Ioan Grigoras |
|
|
Am fost copii o toamnă... chiar mai mult,
Ți-am dăruit din suflet glas de liră
Și-am alergat prin vis, ca un tumult;
Acum doar amintirile respiră.
Azi, de privesc spre clipa care-a fost
Un paradis pierdut printre himere,
Știu c-am plusat pe-o carte fără rost
Și te-am schimbat pe clipe efemere.
Aș vrea să fim copii, iar, amândoi,
Clepsidra noastră să zâmbească nudă,
Să plângă asfințitul pentru doi,
În zilele când iarba este crudă.
Aș vrea să curgă timpul înapoi,
Spre clipele când mai sorbeam plăcere
Ascuns la sânul tău, ca-ntr-un zăvoi -
Un paradis pierdut printre himere.
|
|
|
Parcurge cronologic textele acestui autor
|
|
|
Text anterior
Text urmator
|
|
|
Nu puteti adauga comentarii acestui text
DEOARECE
AUTORUL ACESTUI TEXT NU PERMITE COMENTARII SAU NU SUNTETI LOGAT! |
|
|
|
|
| |
Comentariile
userilor |
|
|
|
|
|
| |
|
|
|
|
|
|
|
| |
|
|
| |
și-aci tot cazarmamentul de imagini și epitete prăfuite, consacrat, deh, al amatorilor de "frumos" :liră, clepsidră, himerele-n dublu exemplar, clipele(îhhh, clișeu scrîșnind ca nisipul între dinți)efemere, sînul-zăvoi.Plăcerea lecturii e dată naibii pt cititor, aici pot gusta bucuria eutherpică doar ăia aleși, cu părul vîlvoi și durere în doi(n-am găsit altă rimă) |
|
|
|
Postat
de catre
Gheorghe Rechesan la data de
2012-10-22 13:19:36 |
|
|
|
|
|
|
|
Texte:
23961 |
|
|
Comentarii:
120088 |
|
|
Useri:
1426 |
|
|
|
|
|
|