PRIMA PAGINA   TEXTE   COMENTARII   AUTORI   CONSACRATI   CAUTARE   FORUM   CHAT  REVISTA EUROPEEA  AJUTOR  CONTACT
poemele cu Ivan Text postat de daniel d marin ... nu le mai postez unul câte unul, pentru că sunt şi foarte "lipite" - mici cadre ale aceluiaşi "film"... şi pentru că am ales să le postez aici, este implicit şi acordul: pot să-mi fie incluse în antologia site-ului, dacă ea va apărea. Ivan picioarele lui Ivan sărmanul Ivan nu mai poate merge stă toată ziua în curte şi când se plictiseşte de smotocit găinile plânge înecat căci mama Grushenka face de mâncare şi atunci sufletul lui Ivan clocoteşte ca-ntr-o oală cu mămăligă. zilele trec şi Ivan e din ce în ce mai nerăbdător Ivan stă cu o cloşcă în braţe tremură şi se uită temător primprejur Ivan visează cum taie cloşca şi cum sângele ei cald îmbibă pământul uscat şi cum soarele luminează faţa rotundă a mamei Grushenka în timp ce întinde rufele între doi pari de lemn putred ca picioarele sărmanului Ivan. degeaba o să gătească mama Grushenka numai bunătăţuri că Ivan n-are azi chef de mâncare azi Ivan râde cu faţa la razele soarelui ia hotărât toporul în mână şi îşi crapă fruntea privindu-se cu încântare într-o oglinjoară mică în faţa căreia de obicei se bărbiereşte dimineaţa. zile nesfârşite lupta pentru Olea abia a început. zilele lui Ivan sunt grele nesfârşite. după ce a înjurat apoi a lovit în neştire pe oricine îl bănuia cât de cât duşman s-a gândit să treacă la arme adevărate şi asta i-a umplut pieptul obosit cu o bucurie nouă. poate visează să-i omoare pe toţi dar poate ştie că fericirea de a scăpa de o viaţă complet inutilă le va lumina chipul înainte de a-şi vărsa duhul prin fiecare părticică de corp. poate după ce va termina totul va vedea cum greaţa stă după colţ şi îl priveşte lacom abia aşteptând să deschidă gura să se strecoare înăuntru. moartea nu mai este moarte nici crima crimă lupta va fi câştigată îi şopteşte o voce doar de cei fără slăbiciune fără milă. acum greaţa râde greaţa stă bine agăţată de cerul gurii infiltrându-se apoi ca un sânge murdar prin venele lui uscate şi goale. în mare taină de Ivan o să se-aleagă praful şi pulberea şoptesc babele cu basmaua la gură şi-i blestemă numele apoi se duc la el acasă cu glasul blând şi privirea vioaie să-ţi fie bine ţie Ivane iată noi ţi-am adus pâine proaspătă şi se duc în mare taină toate babele la biserică şi dau acatiste de se scârbeşte până şi popa ce a făcut cu draga noastră Olea cum i-a sucit gâtul de parcă era o potârniche şi apoi cum râdea nebunul cu Olea în braţe moale ca o cârpă să se aleagă de nenorocit praful şi pulberea să putrezească singur undeva sau mai bine să-i facă cineva felul că nu-l mai rabdă pământul Ivane maică gustă din pâinea asta făcută de mâinile noastre că tare greu trebuie să-ţi fie dragul nostru. de la ceva cumplit s-a trezit Ivan în miezul zilei cu trupul plin de bube şi febră mama Grushenka i-a dat tot felul de leacuri Ivan le înghiţea ca un copil cuminte dârdâia cu privirea aţintită în tavan şi se zvârcolea sub pătura scămoşată ce îţi umblă prin minte Ivane ce grozăvie ai săvârşit tu aseară când întunericul îţi rodea sufletul şi Olea plângea la pieptul tău ţinând mânuţele albe împreunate ce-ai făcut aseară Ivane şi cum ai ajuns de la crâşmă în pat cine te-a adus că tu erai beat turtă abia mergeai şi vorbeai cu Olea dar Olea nu mai era cu tine degeaba te zvârcoleşti tu şi bei leacurile mamei Grushenka ăsta nu-i deloc guturai de la altceva mult mai cumplit ai tu buboaiele şi febra. lanţul cel gros Ivan e negru de supărare nu i-a ieşit azi nimic cum a vrut a legat câinele cu un lanţ gros şi l-a sugrumat pe loc de furie a răsturnat toate oalele cu mâncare ale mamei Grushenka apoi a fugit prin curte ca un bezmetic învârtind leşul câinelui deasupra capului şi răcnind că vrea s-o vadă chiar acum pe Olea mama Grushenka nici nu îndrăzneşte să deschidă gura mama Grushenka tremură de parcă ar fi văzut un drac în carne şi oase face cruci nenumărate şi se roagă din tot sufletul să nu-i înnebunească sărmanul Ivan însă Ivan stă cât este el de înalt cu picioarele desfăcute în mijlocul curţii agită lanţul cel gros deasupra capului şi urlă la oamenii care privesc în curte de după gard cu teamă să i-o aducă pe Olea cât mai degrabă că altfel o să distrugă tot satul. la pieptul lui Ivan o să fugă Ivan de-acasă cât de curând o teamă neînţeleasă îi macină pieptul nu mai poate dormi nu mai poate bea o înjură fără motiv pe mama Grushenka ridică pumnul şi glasul la ea nimic nu-i mai convine lui Ivan şi nici prin gând nu-i trece că mama Grushenka se închide în grajd şi plânge pe ascuns în fiecare noapte Ivan umblă ca un strigoi prin curte şi vorbeşte cu Olea îi spune tot ce-i trece prin minte vorbeşte când tare când încet apoi se opreşte şi o întreabă pe Olea unde a fost toată ziua Olea tace şi se uită trist la Ivan şi Ivan se uită în sus la cerul negru şi râde ca un dement şi o strânge pe Olea cu putere la piept în fiecare noapte Olea se zbate şi ţipă la pieptul lui Ivan Ivan îi pune repede palma dreaptă la gură apoi cu stânga îi suceşte gâtul şi râde de se cutremură până şi lumea de dincolo. Ivan se trezi urlând şi visează într-o noapte Ivan cum pleacă în sfârşit de acasă cu Olea de mână amândoi îmbrăcaţi frumos şi fericiţi femeile îi urmăreau cu lacrimi în ochi iar mama Grushenka nu mai ştia ce să facă de bucurie parcă pluteau într-o lumină albă orbitoare cum nu mai văzuseră vreodată parcă erau îngerii aceia din icoane pe care femeile îi binecuvântau Ivan trecea cu Olea de mână şi niciodată nu fuseseră mai fericiţi iată acum pleacă de tot se duc să înceapă o nouă viaţă în lumea mare şi pe când mergeau ei aşa aproape plutind deodată Olea se înfricoşă îl strânse pe Ivan de mână Ivan se uită la ea şi începu să ţipe de groază Ivan se trezi urlând cu inima batându-i în piept cu atâta putere încât vru să sară din pat să fugă iar în curte să o caute pe Olea s-o ţină cu drag în braţe şi să o privească frumos. Parcurge cronologic textele acestui autor Text anterior       Text urmator Nu puteti adauga comentarii acestui text DEOARECE AUTORUL ACESTUI TEXT NU PERMITE COMENTARII SAU NU SUNTETI LOGAT!   Comentariile userilor                   Vot, că acum am de unde să dau, că scrieți o poezie frumoasă și dureroasă   Postat de catre Florentin Sorescu la data de 2012-11-12 18:53:51               Vot, că acum am de unde să dau, că scrieți o poezie frumoasă și dureroasă   Postat de catre Florentin Sorescu la data de 2012-11-12 18:53:37               inseamna ca ati incercat sa accesati blogul meu de pe blogspot - din nu stiu ce motive (de fapt stiu: google mi-a cerut sa-mi introduc undeva varsta si, cum ma irita imixtiuni in detaliile personale de catre google, am bifat ca m-am nascut in 2012, banuind ca nu se va lasa cu nici o consecinta - ei bine, in fix aceeasi secunda mi-a fost suspendat blogul pe motiv ca am sub 18 ani si deci, fiind minor, nu as avea dreptul sa-mi mai gazduiasca blogul. Mentionez ca nu era un blog cu un continut explicit, totusi asta e situatia) mi-a fost suspendat acel blog... sper sa-mi fie deblocat, inca n-a fost sters: se gandesc vreo 29 de zile (fix ca in alte cazuri de pe la noi:D), dupa care avem verdictul... PS: le_i_nad_arin at yahoo dot com   Postat de catre daniel d marin la data de 2012-10-27 20:23:07 Parcurge cronologic comentariile acestui autor Text anterior       Text urmator               Foarte bune. (spun acum dar de citit, le-am citit cànd au fost postate). Vă rog să-mi dați o adresă de e-mail, nu reușesc deloc să mă descurc cu link-ul pe care mi l-ați dat, nu duce nicăieri. Vreau să vă trimit și Arca lui Iona întrucât târziu am constatat că nu fusese postată în întregime, ca urmare a mărimii, deși eu am crezut că a intrat toată. În cele din urmă, am afișat-o pe bucăți (două părți). Toate cele bune   Postat de catre Florentin Sorescu la data de 2012-10-27 18:20:12               Frumos   Postat de catre Florentin Sorescu la data de 2012-10-17 10:32:01	Pseudonim Parola Nu am cont! Am uitat parola!   Texte: 23957 Comentarii: 120078 Useri: 1426
ADMINISTRARE