PRIMA PAGINA   TEXTE   COMENTARII   AUTORI   CONSACRATI   CAUTARE   FORUM   CHAT  REVISTA EUROPEEA  AJUTOR  CONTACT
Roata Text postat de Valeriu Cercel S-a întâmplat demult, nimeni nu ştie, Când prima dat’ a fost uimită gloata, Din ginta nu ştiu cui, o scăfârlie Descoperi marea minune, roata, De s-au mirat un secol, două poate, Privind cum se rotea, cu întrebare, Deştepţii ce-şi dădeau şi-atuncea coate : “La ce-ar putea fi ea folositoare ?!” ; Târziu de tot, când plugul inventară, Le-a dat prin cap de-au pus-o la cotigă, La roabă,-apoi la car, apoi la moară, Având mai lesne pâine, mămăligă, Şi-au învârtit-o-n cântec la fântână Şi-n lut olarii străchini toate pline, Făcând în viaţa lor doar cu o mână Mai multe, şi mai iute, şi mai bine, Pân-au găsit că-n abur e putere Şi rând pe rând, cetate cu cetate, Pe drum de fier, urcând prin bariere, Au cucerit în goană ca pe roate, Croind apoi, cu osiile-i unse În aur negru supt şi de sub mare, Cărări de mintea noastră nepătrunse, Pe Lună chiar făcând-o călătoare, De am ajuns, ca noi, astăzi, în toate, Pe munţi, pe mări, prin aer sub aripă, De roţi să fim mânaţi, că-s mici, dinţate, Şi-a’ lor supuşi să fim în orice clipă, Fără să ştim de mai avem vreo ţintă, De coborâm, urcăm, cum unii spun, Care de-o vreme-ncearcă să ne mintă Că ne-am afla, de fapt, pe drumul bun. Valeriu Cercel Parcurge cronologic textele acestui autor Text anterior       Text urmator Nu puteti adauga comentarii acestui text DEOARECE AUTORUL ACESTUI TEXT NU PERMITE COMENTARII SAU NU SUNTETI LOGAT!   Comentariile userilor	Pseudonim Parola Nu am cont! Am uitat parola!   Texte: 23937 Comentarii: 120070 Useri: 1426
ADMINISTRARE