|
|
|
|
|
|
|
|
|
Simfonia toamnei |
|
|
Text
postat de
Ioan Grigoras |
|
|
Cad frunze ruginii pe glezne în amurg,
Iar toamna plânge peste urmele de pași,
Săruturi candide spre chipul tău mai curg
Când buzele plutesc tăcut și tu le lași.
Ne poartă gândul pe faleze plin de trac,
Iar anotimpul e înveșmântat ca noi,
În visul meu adesea vreau să te îmbrac,
Să navigăm peste Atlantic amândoi.
Singuri suntem doar frunze veștede în vânt
Ori păsări migratoare căutând un cuib,
Literă sortită să nască în cuvânt,
Eu veșnic alizeu rătăcitor și huib.
Cad lacrimi reci din portativul nopții,
Iar simfonia din culori de toamnă
Pictează azi pe șevaletul sorții
Acorduri ce-n iubire ne îndeamnă.
Cad lacrimi reci din portativul nopții,
Iar simfonia din culori de toamnă
Pictează azi pe șevaletul sorții
Acorduri ce-n iubire ne îndeamnă.
|
|
|
Parcurge cronologic textele acestui autor
|
|
|
Text anterior
Text urmator
|
|
|
Nu puteti adauga comentarii acestui text
DEOARECE
AUTORUL ACESTUI TEXT NU PERMITE COMENTARII SAU NU SUNTETI LOGAT! |
|
|
|
|
| |
Comentariile
userilor |
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
Texte:
23958 |
|
|
Comentarii:
120087 |
|
|
Useri:
1426 |
|
|
|
|
|
|