|
|
|
|
|
|
|
|
|
Ești sufletul pereche
|
|
|
Text
postat de
Ioan Grigoras |
|
|
Tu vii ca o maree - tăcută și bizară -
Cu alge destrămate haotic pe nisipuri,
Să-mi lecuiești durerea cu sarea ta amară.
Ești sufletul pereche ascuns în alte chipuri!
Te-am căutat în pietre, în puncte cardinale,
În raiuri neumblate de șarpele trădării;
Am înghițit cu sila otrava lipsei tale
Și beat de neputință m-am dat, pe-un vis, uitării.
Am ars precum chibritul și m-am jucat cu umbre;
Le-am posedat! Nevrotic, țipătul lor a ploaie
Și astăzi mai stârnește contracții, gânduri sumbre,
Săracilor cu duhul ce după vânt se-ndoaie.
Tu vii ca o maree, mă învelești cu tine...
...................................................................
Sărutul meu fierbinte nu va cunoaște lege;
Cu crini acoperindu-ți poemul gleznei fine,
Doar calul meu, sălbatic, prin sânge-o să-ți alerge...
|
|
|
Parcurge cronologic textele acestui autor
|
|
|
Text anterior
Text urmator
|
|
|
Nu puteti adauga comentarii acestui text
DEOARECE
AUTORUL ACESTUI TEXT NU PERMITE COMENTARII SAU NU SUNTETI LOGAT! |
|
|
|
|
| |
Comentariile
userilor |
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
Texte:
23955 |
|
|
Comentarii:
120077 |
|
|
Useri:
1426 |
|
|
|
|
|
|