|
|
|
|
|
|
|
|
|
am plâns |
|
|
Text
postat de
Aurelius Marcus |
|
|
atât de multe nuanțe lunecoase
cu intersecții fără nume
și fără ca trecutul meu sordid
să se fi resemnat
în vis
la margine de lume
te-am contemplat cu strălucire
sărac precum o auroră răsucită
ca-ntr-un joc
eroarea mea cea vie e-n caprifoi
adică în noroc
iar gâtul pe care-l cizelază
mărgele vechi c-o singură culoare
e mângâiat de mâna mea-n amiază
când am simțit că nu sunt singur
și
ostenit de ziua ce urmează
am plâns
|
|
|
Parcurge cronologic textele acestui autor
|
|
|
Text anterior
Text urmator |
|
|
Nu puteti adauga comentarii acestui text
DEOARECE
AUTORUL ACESTUI TEXT NU PERMITE COMENTARII SAU NU SUNTETI LOGAT! |
|
|
|
|
| |
Comentariile
userilor |
|
|
|
|
|
| |
|
|
|
|
|
|
|
| |
|
|
| |
Domnule Andrei,
Eu sunt convins ca ati inteles acest poem de la prima citire. Smecheria Sa Imparatul Aurelius Marcus vrea sa ne puna inteligenta la incercare: ne prindem sau nu ca este vorba despre o parodie?
Bineinteles ca este vorba de o parodie, insa Inaltimea Voastra, pana nu ne dati, acolo, si o lecuta din opera originalului, cum putem sa ghicim noi, necititii, la adresa cui este parodia?! |
|
|
|
Postat
de catre
Dumitru Cioaca la data de
2012-08-04 13:22:02 |
|
|
| |
|
|
|
|
|
|
|
| |
|
|
| |
Come on!
De regula, atunci cand nu inteleg un poem, atunci cand nu imi trezeste nicio emotie, revin a doua zi sa-l citesc mai atent. Sau a treia zi, pana il inteleg. In fata acestui poem traiesc senzatia ca nu-l voi putea intelege niciodata. |
|
|
|
Postat
de catre
Andrei Florian la data de
2012-08-04 12:45:48 |
|
|