|
|
|
|
|
|
|
|
|
Într-o gară |
|
|
Text
postat de
Ioan Grigoras |
|
|
Am spart în minte prima nucă
Și lăcrima spre ziuă ploaia
Când trenul tău era pe ducă;
Sub farul vechi cânta văpaia.
În gara cu peronul verde,
Cu lilieci bătuți de soartă,
Priveam iubirea cum se pierde,
Marcam tăcerea ta pe hartă.
Am spart în minte prima vază
Și florile s-au dus pe apă,
A mai rămas un gând de pază,
O lacrimă visând sub pleoapă.
Eram noi doi și-o noapte surdă,
Pe un peron, cu trei bilete,
Doar ploaia mai cădea absurdă
În praful de cabriolete.
|
|
|
Parcurge cronologic textele acestui autor
|
|
|
Text anterior
Text urmator
|
|
|
Nu puteti adauga comentarii acestui text
DEOARECE
AUTORUL ACESTUI TEXT NU PERMITE COMENTARII SAU NU SUNTETI LOGAT! |
|
|
|
|
| |
Comentariile
userilor |
|
|
|
|
|
| |
|
|
|
|
|
|
|
| |
|
|
| |
neavand cabriolete,
Grigoras al lui Ionuta,
cu acordul unei fete,
si-a urcat sacii-n caruta.
(Dumitru Cioacă)
Acordul ei nu l-am avut,
că-i rece-n suflet, de la ploaie,
dar am plecat când am putut
că mi-a stins zilnic din văpaie... |
|
|
|
Postat
de catre
Ioan Grigoras la data de
2012-07-28 07:32:38 |
|
|
| |
|
|
|
|
|
|
|
| |
|
|
| |
...am schimbat pe ici, pe colo, domnilor, prin părțile esențiale, dar a rămas tot așa...am scos ardea... |
|
|
|
Postat
de catre
Ioan Grigoras la data de
2012-07-28 07:29:36 |
|
|
| |
|
|
|
|
|
|
|
| |
|
|
| |
"Eram noi doi și-o noapte surdă,
Pe un peron, cu trei bilete,
Doar ploaia mai cădea absurdă
În praful de cabriolete."
(Ioan Grigoras)
neavand cabriolete,
Grigoras al lui Ionuta,
cu acordul unei fete,
si-a urcat sacii-n caruta.
|
|
|
|
Postat
de catre
Dumitru Cioaca la data de
2012-07-28 04:27:01 |
|
|
| |
|
|
|
|
|
|
|
| |
|
|
| |
dacă ziceam naumiană, ai fi precizat imediat minulesciană, securistule! |
|
|
|
Postat
de catre
Radu Stefanescu la data de
2012-07-27 20:53:31 |
|
|
| |
|
|
|
|
|
|
|
| |
|
|
| |
He, he - dacă n-ar fi fost cabrioletele n-ar fi mers.
Este... naumiană imaginea, mai mult decît minulesciană!
|
|
|
|
Postat
de catre
ioan peia la data de
2012-07-27 20:52:05 |
|
|
| |
|
|
|
|
|
|
|
| |
|
|
| |
Văpaia se poate stinge, ploaia poate să curgă în torente...iar într-o gară care trebuia să fie un loc de reîntâlnire pentru doi îndrăgostiți... nu găsești decât păsări de noapte, bătute de soartă... |
|
|
|
Postat
de catre
Ioan Grigoras la data de
2012-07-27 20:39:35 |
|
|
| |
|
|
|
|
|
|
|
| |
|
|
| |
domnule, mă scuzați, ce poate fi mai firesc pentru o văpaie, decît să ardă?
și pentru o ploaie, decît să lăcrimeze?
lilieci bătuți de soartă...
schimbați cu "impiegați", e mai veridic.
doar ultima strofă merge. așa, minulesciană. |
|
|
|
Postat
de catre
Radu Stefanescu la data de
2012-07-27 20:34:06 |
|
|