|
|
|
|
|
|
|
|
|
Niciodată... |
|
|
Text
postat de
Ioan Grigoras |
|
|
Era pustiu
iar tu plângeai pe-un nor de ceață
ca-ntr-un poem cu lacrimi argintii,
eu m-am trezit, dar nu eram acasă
și mă mințeam cuminte că revii.
Am așternut
un bob de rouă caldă
pe amintirea ta cu puf de păpădii
și am ucis o dimineață-ntreagă
mințindu-mă din nou că poate-ai să revii.
Am alergat
pe strada fără nume
la o adresă printre rapsodii
unde cânta o mandolină tristă
pe note false spunând c-ai să revii.
Nu știu de ce
mă mint în fiecare seară
și plâng prin orizonturi cenușii
cu pana înecată în cerneală -
tu niciodată n-ai să mai revii.
|
|
|
Parcurge cronologic textele acestui autor
|
|
|
Text anterior
Text urmator
|
|
|
Nu puteti adauga comentarii acestui text
DEOARECE
AUTORUL ACESTUI TEXT NU PERMITE COMENTARII SAU NU SUNTETI LOGAT! |
|
|
|
|
| |
Comentariile
userilor |
|
|
|
|
|
| |
|
|
|
|
|
|
|
| |
|
|
| |
pana n-ai un pat in casa,
si la scara-o limuzina,
muza ta de mare clasa
ma-ndoiesc c-o sa revina.
(Dumitru Cioacă)
I-am dat flori și limuzină,
toți banii de la chenzină,
dar îi place cu mai mulți,
nu se joacă...vrea s-o...cânți... |
|
|
|
Postat
de catre
Ioan Grigoras la data de
2012-07-14 13:13:10 |
|
|
| |
|
|
|
|
|
|
|
| |
|
|
| |
Mulțumesc, Violeta. Am refăcut textul. |
|
|
|
Postat
de catre
Ioan Grigoras la data de
2012-07-14 13:10:43 |
|
|
| |
|
|
|
|
|
|
|
| |
|
|
| |
scepticism de om patit
"când știu că niciodată n-ai să mai revii."
(Ioan Grigoras)
pana n-ai un pat in casa,
si la scara-o limuzina,
muza ta de mare clasa
ma-ndoiesc c-o sa revina.
|
|
|
|
Postat
de catre
Dumitru Cioaca la data de
2012-07-14 10:40:50 |
|
|
| |
|
|
|
|
|
|
|
| |
|
|
| |
,,Am alergat
pe strada fără nume
la o adresă printre rapsodii'' frumos!
Vezi prozodia (strofa 3-4)
Si lasa tristetea... nu se stie niciodata! |
|
|
|
Postat
de catre
carmen suditu la data de
2012-07-14 10:34:00 |
|
|