|
|
|
|
|
|
|
|
|
Semne |
|
|
Text
postat de
Ioan Grigoras |
|
|
Ca un fuior, torcând pe-același sens,
Impersonal și abătut de vreme,
În sufletul cu răcnet de condens,
Îmi lași, din când în când, câteva semne.
Sub talpa ta se-ascunde un surâs
Cu lacrimile dintr-o floare rară
Și ochi mari care de mult n-au râs,
Cântând pe struna noastră de vioară.
Opac, din palma visului trecut,
Un tren bătrân, ce nu mai are șine,
S-a rătăcit și din amurg, acut,
Privește orizonturile-andine.
Pe drumul lung, spre colțul meu de vers,
Îmi lași, din când în când, puține semne;
Și-n infinitul fără univers,
Tăcerile zâmbesc, acum, solemne.
|
|
|
Parcurge cronologic textele acestui autor
|
|
|
Text anterior
Text urmator
|
|
|
Nu puteti adauga comentarii acestui text
DEOARECE
AUTORUL ACESTUI TEXT NU PERMITE COMENTARII SAU NU SUNTETI LOGAT! |
|
|
|
|
| |
Comentariile
userilor |
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
Texte:
23956 |
|
|
Comentarii:
120078 |
|
|
Useri:
1426 |
|
|
|
|
|
|