FORUM   CHAT  REVISTA EUROPEEA  AJUTOR  CONTACT    
Mitul lui Orfeu
Text postat de Ioan Grigoras
Când am primit în dar o liră,
În care Hermes a pus crezul său,
Am renunțat să scriu satiră
Și-am devenit un cântăreț - Orfeu.

Au plâns izvoare cristaline,
Pe un acord duios, cu stâncile,
În jurul meu, doar crinoline
Și-au reunit spre seară vocile.

În pragul unei veri spumoase
Am dăruit și muzelor un cânt,
Dar frunze, ce păreau duioase,
M-au părăsit, ușor, cu primul vânt.

Pe arcă m-a îmbarcat Iason,
Argonauții m-au chemat cu ei,
Din liră am oferit un ton
Sirenelor pierdute într-un chei.

M-a fascinat Euridice,
Dar Hades a răpit-o într-o zi,
Mai speră lira s-o ridice -
De Styx n-o poate, însă, auzi.

În iarna rece care vine,
Pe glezna ei voi iscăli - Orfeu,
Dar notele vor fi străine,
Că nu mai sunt ce-am fost - un semizeu.
Parcurge cronologic textele acestui autor
Text anterior       Text urmator
Nu puteti adauga comentarii acestui text
DEOARECE AUTORUL ACESTUI TEXT NU PERMITE COMENTARII SAU NU SUNTETI LOGAT!

  Comentariile userilor    
     
Pseudonim
Parola
Nu am cont!
Am uitat parola!

 
Texte: 23953
Comentarii: 120077
Useri: 1426
 
 
  ADMINISTRARE