FORUM   CHAT  REVISTA EUROPEEA  AJUTOR  CONTACT    
Anotimpul alegerilor
Text postat de Stelian Platon
Alegerile trec, obiceiurile și aleșii rămân





Dezvăluirea fostului candidat la Primăria Constanței TUDOR URLEA



Alegerile locale de anul acesta, pe care le-am urmărit mai mult din curiozitate, mi-au reamintit că în urmă cu 16 ani eram unul din candidații la postul de primar al municipiului Constanța. Am avut naivitatea să cred că se poate și că lupta politică înseamnă și să învingă cel mai bun. Din păcate lucrurile n-au stat chiar așa și constat că nici nu s-au schimbat, chiar dacă an de an cei care votează încep și ei să aibă mai multă experiență. M-am întrebat de mai multe ori ce n-a mers atunci, ce n-a funcționat cum trebuie și de ce m-am lăsat antrenat în această aventură. Cum doar timpul le rezolvă pe toate și te ajută să privești mai detașat toate întâmplările, cred că azi pot da un răspuns mai aproape de realitate.


Spre sfârșitul anului 1995, am înființat Uniunea Județeană a Sindicatelor Democratice Constanța(UJSD), reunind în această entitate o bună parte a sindicatelor ce se regăseau prin federații, la nivel național, în Confederația Sindicatelor Democratice din România (CSDR). Cum la nivel național se semnase un protocol de colaborare între CSDR și Convenția Democratică din România (CDR), am urmat aceeași cale și la nivel județean, mai ales că mai toată lumea se cam săturase de ceea ce însemna PDSR și reprezentanții acestui partid în teritoriu (Ion Dumitrescu, Gheorghe Dumitrașcu și alții asemenea lor).

I-am cunoscut astfel, pe cei care reprezentau la nivel județean partidele și formațiunile civice ce formau CDR, dar și o bună parte a celor care, din modestie și bună credință, fac munca de rutină într-o formațiune politică fără să ceară nimic special și care chiar cred în cauza pentru care luptă. Îmi amintesc cu plăcere de deplasările făcute în teritoriu cu domnul doctor Pană și domnul senator Sabin Ivan precum și de discuțiile pe care le-am avut cu ei și cu oamenii din județ pe care i-am întâlnit.

Evident că am participat și la acțiuni organizate de către conducerea CDR Constanța, dar parcă acestea nu aveau simplitatea și farmecul celor în care îi însoțeam pe cei doi bătrânei. După una din aceste acțiuni , domnul Ivan mi-a cerut să-l însoțesc în drumul spre casă și a făcut-o special pentru a putea vorbii cu mine.

Fără prea multe vorbe m-a întrebat dacă n-aș vrea să candidez pentru CDR Constanța la postul de primar al orașului. Simplă întrebare, greu răspuns! Nu l-am refuzat, dar i-am cerut un timp in care să mă gândesc bine, mai ales că eram lider de sindicat și la învățământ și la uniunea teritorială a confederației.


Apoi într-o discuție cu domnul Mircea Iustian, unul din liderii PNL Constanta, am primit aceeași întrebare. Am dat același răspuns, numai că de astă dată am început să iau lucrurile în serios și să mă gândesc cu adevărat la posibila mea candidatură. Știam că în cadrul CDR lucrurile erau controlate de cei din PNȚ-CD, așa că, de această dată, eu am fost cel care i-a cerut o întrevedere privată domnului Nicolae Jianu, liderul țărăniștilor din Constanța. M-a invitat să ne plimbăm cu mașina prin oraș și i-am povestit ce-mi propun reprezentanții PNL, arătându-i că sunt conștient de mai multe lucruri:
- de faptul că reprezint o parte a mișcării sindicale din județ și o astfel de hotărâre trebuie luată și cu acordul sindicatelor implicate;
- de faptul că propunerea inițială vine de la liberali, al căror susținător am fost încă din 1990, și deci ar trebui să-i reprezint pe ei în cadrul convenției;
- și de faptul că decizia nu se poate lua fără acordul și susținerea celor din PNȚ-CD, dar înțeleg că reprezentând CDR Constanța în alegeri îi reprezint pe toți cei care compun această alianță, iar mai târziu, dacă voi fi ales, să reprezint întreaga comunitate.

A primit cu interes aceste lucruri spunându-mi că va discuta problema în cadrul conducerii locale a PNȚ-CD, că i se pare cea mai bună variantă la nivelul capitalei: un sindicalist intră în competiție la nivelul capitalei din partea PNȚ-CD, iar la nivelul Constanței va intra în competiție din partea PNL.
M-a asigurat că îmi va spune la timp dacă se schimbă ceva, însă nu vede ce s-ar putea întâmpla ca să nu se petreacă astfel lucrurile. Apoi am discutat posibila mea candidatură în cadrul ședințelor de sindicat care au urmat și am obținut acordul forurilor de conducere sindicală și de la învățământ și de la uniunea județeană. Puteam acum să dau un răspuns domnului senator Ivan, domnului doctor Iustian și conducerii PNL Constanța.

În ședința PNL Constanța în care s-a stabilit candidatul acestei formațiuni am avut un scor zdrobitor: 17-1. Contracandidatul meu a fost unul din consilierii municipali în funcție, care reprezenta PNL-ul, dar acest lucru nu l-a împiedicat pe domnul Puiu Hașoti, președintele PNL Constanța, să ceară secretarei de ședință să modifice scorul și să scrie 10-8.
Întrebat de unul din colaboratorii săi de ce a făcut asta, a motivat ca nu schimbă cu nimic datele problemei, dar i se pare cam rușinos ca un consilier în funcție să fie „desființat” de un sindicalist (mai târziu s-a putut vedea că altele erau gândurile domnului Hașotti).
În seara desemnării mele ca reprezentant al PNL Constanța, pentru a candida la primăria municipiului, s-a hotărât să nu se comunice nimic presei. Nici n-am ajuns să povestesc familiei ce s-a întâmplat la ședința PNL că telefonul a sunat. Era bunul meu prieten, Ion Tița-Călin, care m-a felicitat și mi-a cerut să-i confirm vestea. Nici n-am confirmat și nici n-am infirmat, dar i-am dat de înțeles că nu-i pot spune nimic. Evident că a doua zi în presă a apărut știrea și este evident că cineva a transmis-o ziariștilor (poate a vrut să compromită totul sau poate a vrut să prevină ceea ce a urmat).

Când un lucru începe bine ai speranța că poate continua așa, dar când un lucru începe prost ai toate șansele să continue tot așa! Mi-a trebuit ceva vreme să înțeleg acest adevăr simplu pe care atunci l-am neglijat. Așa am ajuns la ședința CDR Constanța în care s-a decis cine să fie candidatul acestei formațiuni și-n care reprezentanții țărăniștilor (mereu aceleași două personaje) având și sprijinul formațiunilor civice(!) au decis.

Toate argumentele invocate de președintele țărăniștilor, atunci când mă asigura că reprezint cea mai bună soluție pentru Constanța, au fost uitate și n-a contat decât dorința de neînțeles în a impune propriul candidat (care așa cum avea să declare mai apoi în campania electorală avea experiență de conducere: „ condusese” abonații telefonici de la Romtelecom).
Iată deci cum democrația se oprește la poarta partidelor politice. Nu știam atunci, și nici n-aș fi vrut să aflu vreodată, dar într-un partid altele sunt regulile. Democrația este un lucru de care ne amintim doar atunci când vrem să vorbim în fața alegătorilor și dacă ne mai dau și votul, e vina lor, nu a noastră!



Deși n-a schimbat cu nimic lucrurile, trebuie spus că ulterior am avut o discuție cu domnul Nicolae Jianu, care a recunoscut că a făcut o greșeală și că reprezentatul lor nu are șansele pe care le-aș fi avut eu. A sunat chiar la București și a vorbit cu Dudu Ionescu, spunându-i că realitatea asta e: reprezentantul PNL este cu mult mai bun decât cel al PNȚ-CD și vor pierde probabil primăria Constanța (ceea ce s-a și întâmplat).

Mi-a cerut să aștept, că va soluționa problema. N-a făcut-o și cred că nici n-a încercat, dar a început să mă ocolească și să-mi ascundă întâlnirile importante la care ar fi trebuit să particip, conform protocolului semnat la nivel național și local.
Am aflat de la radio că cel care candidează la președinția României din partea CDR urmează să facă o vizită la Constanța . Așa s-au trezit cu mine fără să se aștepte; l-am însoțit și ajutat pe domnul Emil Constantinescu în deplasarea pe care a făcut-o în județ, iar seara, deși era târziu, dar nu avea cine, l-am dus cu mașina la București.



Pe drum i-am explicat ce s-a întâmplat la Constanța, mi-a zis că va analiza situația în cadrul conducerii CDR, dar „ a uitat „să spună că până la sosirea mea „îl binecuvântase în fața presei” pe reprezentantul țărăniștilor. Bineînțeles că nici el n-a mai răspuns la telefoanele, nu numai ale mele, dar și ale unora din reprezentanții PNL Constanța. Această atitudine de suficiența și nepăsare avea să ne coste pe toți în următorii patru ani!
Intrasem în horă și trebuia să joc. Colegii din sindicat mi-au sugerat să continui și să merg în alegeri candidat independent. O parte din conducerea PNL Constanța dar și unii reprezentanți ai țărăniștilor mi-au cerut același lucru. Iată-mă deci candidat independent (probabil singurul la acea dată) la primăria municipiului Constanța . Nu-i puțin lucru. Cu ce bani, cu ce resurse umane și materiale?
Paradoxal, dar se poate, și-mi aduc aminte că am făcut o campanie electorală reușită. Cu bani puțini și multă imaginație, dar și sprijin din partea unor prieteni și a unei bune părți a presei. Afișele electorale le-am primit gratuit de la un prieten din București, care tipărea pentru candidații CDR, și care mi-a zis că nu-l costă mare lucru dacă îmi face și mie afișe din 1-2% considerate pierderi la orice tipografie.

Coletele le primeam la 3-4 zile prin mecanicul acceleratului care ajungea seara la Constanța . Zi de zi apoi, în fiecare dimineață pe la ora 3, porneam prin oraș pentru a pune afișele, pe care le-am lipit cu un amestec de aracet, apă și făină (secret aflat de la amicul tipograf). Ieftin și eficient, mai ales că nu s-a aruncat nimic la canal. Cei din presă mi-au făcut o bună prezentare și, cu mici excepții, chiar m-au promovat mai mult decât îi obliga legea.
Apoi, într-una din zile, am fost sunat de mama unei colege de clasă cu fiică-mea, care m-a invitat să ne întâlnim pentru a discuta ceva. M-a luat de acasă cu mașina și m-a dus la restaurantul Perla, din Mamaia, să stăm de vorbă. Acolo, la o masă alăturată, era președintele PNL-AT Constanța, domnul Petrache Trandafir și care de fapt vroia să mă întâlnească.

Ne-a invitat la masa lui și fără prea multe formalități mi-a propus să fiu candidatul formațiunii pe care o conduce. L-am refuzat categoric explicându-i că am luat deja decizia să candidez independent și că-l rog să nu se supere, dar ne luând singur această decizie n-am cum să o modific. A părut că înțelege, dar a doua zi în ziarul Telegraf s-a dat știrea că aș fi cerut sa fiu candidatul lor însă ei, moraliștii, n-au acceptat așa ceva. L-am căutat pe domnul Constantin Cumpănă și l-am rugat să-și întrebe colaboratoarea, pe cea care a semnat articolul, de unde a scornit o asemenea poveste. Se pare că știa ceva, întrucât mi-a spus că știe că nu-i adevărat ce s-a scris, dar n-are ce face fiindcă așa-i în politică (!).

Seara am intrat peste domnul Trandafir, avea ședință de partid la sediu, fără ca secretara să mă poată oprii și l-am luat la întrebări. De față era și doamna Ada Tatu, cea care-mi solicitase întrevederea și care a fost martoră la toată discuția. Au recunoscut că am dreptate, dar ei nu pot să dea o dezmințire pentru că s-ar compromite în fața electoratului (!).



Pe măsură ce se apropia ziua alegerilor am constatat că și alte formațiuni politice, cele mici, sunt interesate să colaborăm și chiar m-au și ajutat. Mai mult, cei de la PDAR mi-au propus să mă susțină la funcția de vice-primar, convinși fiind că voi fi ales consilier local. M-au asigurat că nu sunt singurii care mă vor susține și c㠄cei mici” își doresc să impună unul din cei doi viitori vice-primari.
Totul depindea acum dacă voi fi sau nu ales consilier. În seara în care se numărau voturile la Biroul Electoral Municipal (BEM), am fost sunat de unul din reprezentanții unei formațiuni politice care m-a invitat să vin la primărie. Am ajuns undeva în jurul orei 22 , iar amicul meu foarte bucuros mi-a comunicat: felicitări domnule Urlea, ai fost ales consilier! Apoi la interval de15-20 de minute mai verifica și reconfirma informația.

Pe la 23,45 m-am decis să plec acasă și în timp ce coboram scările m-am ciocnit de echipa PDSR Constanța, care urca foarte agitată și se grăbea spre BEM. Aveam să aflu 30 de minute mai târziu de ce se grăbeau. Contestații se puteau face și „rezolva” până la ora 24. Au venit și au cerut să li se valideze atâtea voturi anulate până m-au depășit cu câteva pe mine (aveam câteva zeci de voturi mai mult ca ultimul lor clasat). Cum era trecut deja de ora 24, legal nu mai puteam face nimic, și nici n-am făcut.

Povestindu-i, la o bere, unui prieten cum au stat lucrurile îl vad cum se înfurie și începe să înjure. Calmează-te Ioane, că nu schimbi cu nimic lucrurile, îi zic eu. Bă Tudore, ce tâmpit am fost, îmi răspunde el. N-am apucat să-ți spun, dar eu am „băgat” voturi pentru tine la secția de votare unde am participat. Făceam parte din comisie și pe la final cei de la rromi mi-au zis că ei vor sa pună voturi pentru candidatul lor. Le-am spus că sunt de acord dacă și eu pun câteva zeci pentru tine.
Și ce-ai făcut Ioane, îl întreb eu, că erau două tipuri de buletine. Păi de asta îmi dau palme, spune el. Că ți-am pus voturi pentru primar, nu pentru consilier. Nu mi-am dat seama.

Ioane, îi zic eu, să nu mai spui la nimeni povestea asta. Poți să faci pușcărie dacă se află și mai și râde lumea de tine că n-ai știut ce voturi m-ar fi ajutat.

Mai spre toamnă, în același an, călătorind cu trenul spre București l-am întâlnit pe domul senator Dumitrașcu. De cum m-a văzut m-a felicitat pentru victoria lui Victor Ciorbea la primaria capitalei.
Domnule, mi-a zis el, a fost cu adevărat mai bun. Tot în tren, dar peste un an și de astă dată de la București spre Constanța , mă întâlnesc cu același domn senator Dumitrașcu. Prin amabilitatea domnișoarei de la ghișeu aveam bilet în compartimentul rezervat parlamentarilor. L-am simțit că e nerăbdător și vrea să vorbim. Ne-am salutat și m-a întrebat: Ei, ce fac, domnule profesor, CDR-iștii dumneavoastră? Ce să facă, îi răspund eu, continuă opera de distrugere a țării începută de PDSR-iștii dumneavoastră, domnule senator. Hai să mergem la vagonul restaurant, îi spune el celui care-l însoțea, că văd că nu pot discuta cu domnul profesor.

Iată cum alegerile locale de anul acesta m-au făcut să revăd acele lucruri si întâmplări și să constat încă odată că, deși alegerile trec, obiceiurile și aleșii rămân!

pt. conformitate

Stelian Platon

New York -20-06-2012

Parcurge cronologic textele acestui autor
Text anterior       Text urmator
Nu puteti adauga comentarii acestui text
DEOARECE AUTORUL ACESTUI TEXT NU PERMITE COMENTARII SAU NU SUNTETI LOGAT!

  Comentariile userilor    
     
Pseudonim
Parola
Nu am cont!
Am uitat parola!

 
Texte: 23956
Comentarii: 120078
Useri: 1426
 
 
  ADMINISTRARE