|
|
|
|
|
|
|
|
|
unui ego |
|
|
Text
postat de
. solitaire |
|
|
privesc teii tineri
încovoiați deja ca de bătrânețe
de la vântul ce nu se mai
liniștește de-o lună
par frământați
e atât de simplu să ucizi
m-a oprit din mers
resemnarea
frunzelor ce una pe alta se-mping
printre florile ce se ning
sub soarele ce le pune la uscat în cârlig
atâtea lucruri se duc
fără să facă nimic
se dizolvă totul de la sine
în altceva
și nu se mai face atâta caz
încearcă însă tu să stai departe de tine
e un chin
tu câine ce mereu ești pornit
să-ți muști coada
prea scurtă
privesc teii
îi văd dansând
sunt atâtea lucruri de făcut
până să te-mpingi spre un plus
sau minus finit
bine
voi lăsa deci totul să curgă
nodul deja e în gât
( refăcută 2014)
privesc teii deja incovoiati
ca de batranete de la vantul care nu se mai
linisteste de o luna
un zbucium fara noima
e atat de simplu sa ucizi
m-a oprit din mers resemnarea
frunzele se lovesc intre ele
florile freamata
soarele arde
sunt atatea lucruri care
care se duc/ se dizolva de la sine
se pierd in altceva
nu decide nimeni
pentru a merge contra firii ucigand rapid
sau pentru a astepta sa-l vezi mort pe cel care
te incurca
decide egoul
adica nu decide nimeni
nu nu e simplu
sa stai departe de sinele tau
e ca si cum ai cauta mereu
sa iti prinzi coada
mult prea scurta
privesc teii
sunt atatea lucruri de facut intre aceste extreme
permite vietii sa se desfasoare
permite
si vei vedea ca
nici macar acest lucru nu e asa de simplu
|
|
|
Parcurge cronologic textele acestui autor
|
|
|
Text anterior
Text urmator
|
|
|
Nu puteti adauga comentarii acestui text
DEOARECE
AUTORUL ACESTUI TEXT NU PERMITE COMENTARII SAU NU SUNTETI LOGAT! |
|
|
|
|
| |
Comentariile
userilor |
|
|
|
|
|
| |
|
|
|
|
|
|
|
| |
|
|
| |
Iovane, fost o replica (poetica de moment) la o poezie postata inaintea mea si care vad ca e retrasa.
Nu e nimic slefuit, nici macar diacriticele nu le-am folosit.
O improvizatie de moment... anosta... banala...depinde cum te pozitionezi pe banca si privesti teii din parc meditand.
Ioane, mersi de suport.
|
|
|
|
Postat
de catre
. solitaire la data de
2012-06-16 10:30:16 |
|
|
| |
|
|
|
|
|
|
|
| |
|
|
| |
E bine scris. Păstrează stilul, de la un capăt la celălalt, fără să forțeze nicăieri, cu toate că temele reflexive sunt greu de abordat. Un text bun. Chiar dacă... ușor epigonic!
|
|
|
|
Postat
de catre
ioan peia la data de
2012-06-15 16:30:47 |
|
|
| |
|
|
|
|
|
|
|
| |
|
|
| |
o minima indreptare-n discurs:
privesc teii
deja incovoiati de batranete
vantul nu se mai potoleste de-o luna
zbucium fara noima
sau finalitate
e atat de simplu sa ucizi
m-am oprit din mers
lovita de resemnare
frunzele se freaca intre ele
florile freamata
soarele frige mereu tinar
sunt atatea lucruri care
care se duc
se dizolva singular
se pierd in altceva
care
nu nu e simplu
sa stai departe de sine
esti ciinele care incearca mereu
sa-si muste
coada mult prea scurta
privesc teii
sunt atatea lucruri de facut intre aceste extreme
sa lasi viata asa se desfăsoare
sa permiti tot orice
dar vei observa ca
nici macar acest lucru nu e atit de simplu
pe fond, cam anost, banal, fără strălucire sau chichirez. |
|
|
|
Postat
de catre
Dragoș Iovan la data de
2012-06-15 14:23:45 |
|
|