PRIMA PAGINA   TEXTE   COMENTARII   AUTORI   CONSACRATI   CAUTARE   FORUM   CHAT  REVISTA EUROPEEA  AJUTOR  CONTACT
Întoarcerea armelor Text postat de latunski criticul (cărămida F) S-a întîmplat astăzi pe la amiază, ori poate un ceas după. Nu prea ţinem noi cont de trecerea timpului atunci cînd sîntem în serviciu de pază la Cortina de Fier. Bîrfim ca muierile, spunem bancuri, facem cîte-o foiţă, dar, cel mai adesea cîte o colectă de mărunţiş; apoi un voluntar se duce la chioşc, la „Mioara răpciugoasă”, de unde se întoarce cu trei-patru jumătăţi de „Lambada” sau de „Ochii lui Dobrin”. În stînga noastră se află pe poziţii plutonul „Fluieraş de fag” de la Sculărie, iar în dreapta plutonul „Fluieraş de os” de la Montaj. Noi sîntem, după cum bine aţi intuit, plutonul „Fluieraş de soc” de la Atelierul de Prototipuri. Caş, comandantul nostru de grupă, toarnă vodca în capacul de la gamelă, care are pe interior un semn distinct şi paralel cu fundul capacului. Linia reprezenta „măsura” cuvenită fiecăruia şi care trebuia respectată cu sfinţenie. Pentru această operaţiune el încălca flagrant şi permanent consemnul: îşi scotea mănuşa din mîna dreaptă. Fiind în plin Război Rece, eram obligaţi să purtăm, iarnă-vară, mănuşi de tip cazon, cu un singur deget. * Ei, atunci s-a întîmplat minunea. Fraţilor şi tovarăşilor, dragi camarazi şi dumneata, măicuţa mea bătrînă, cu brîul de lînă: aţi văzut cum rugineşte un fier? O tablă, să zicem, aşa ca exemplu pentru intelectualii de rînd. Întîi capătă acea culoare maronie, apoi metalul se erodează treptat şi peste un an-doi, cel mult, apar găuri cere se lărgesc treptat şi implacabil, la fel ca şi găurile din asfalt. Şi dacă veţi avea răbdarea să o urmăriţi an de an surpriza va fi pe măsura atentei observaţii, iar dacă veţi avea răbdare o sută de ani (dar cine are?) o să constataţi că nu mai rămîne nimic din frumuseţea de tablă. Acest fenomen s-a petrecut şi cu Cortina de Fier doar în cîteva minute şi sub ochii noştri uimiţi şi puţin înceţoşaţi de aburii „Lambadei”. Dacă am spune că a căzut sau s-a tras Cortina de Fier, expresia ar fi total greşită. S-a dezmembrat rapid, faldurile ei falnice au ruginit instant, s-au umplut de găuri, găurile s-au lărgit fulgerător, un praf maroniu a plutit o vreme prin aer, apoi n-a mai rămas nimic. Cortina a dispărut şi în locul ei au rămas doar nişte vagi urme de pulbere, n-a mai rămas din ea nici cît rămîne dintr-o bucată de antimoniu aruncată într-un cuptor fierbinte. Mai tîrziu, Jintiţă care este mai tare la „teorie”, că nu degeaba-i la „seral”, a spus că „a perceput organic” dezintegrarea structurii moleculare, ba chiar a simţit cum i-a trecut diagrama fier-carbon pe lîngă tîmpla stîngă. * Ne-am scos măştile de gaze, dar cele mai multe n-aveau cartuşe filtrante, iar cele care aveau, n-aveau tuburi. Unele n-aveau nici cagule, dacă puteţi crede că e posibil aşa ceva, iar masca de gaze a lui Urdă mai avea trei jumătăşi de tărie! Praful nu părea periculos. Din stînga şi din dreapta noastră se apropiau în goană şi în acelaşi timp, comandanţii celorlalte plutoane: Burduf şi Bărbînţă. „Şi la voi, bă?”, întrebă Bărbînţă. Era galben la faţă, arăta chiar ca o bărbînţă dată cu baiţ. „Şi la noi”, răspunse Mielu, comandantul nostru de pluton. „Asta-i diversiune inamică, de acum ne putem aştepta la orice. Să vedeţi că în curînd o să apară şi armata, tancurile, aviaţia. Presimţeam eu că ăştia pun ceva la cale”, comentă Burduf. El era mai informat, făcea parte din aparatul de partid al I.U.C.P.I.P.-ului. Pînă să ne revenim din uimire şi pînă să ia şi şefii o hotărîre (asta era chiar imposibil !), iată-l şi pe Zer, magazinerul de la „finite” şi agentul nostru de legătură în acelaşi timp. Alerga şi gîfîia ca o motoretă Mobra: „E groasă chestia, fraţilor!”, scandă el abia respirînd. Apoi se aşeză pe o bornă de graniţă. Pe una tip „punct”, cea care era mai apropiată. Pentru că bornele care delimitau graniţa erau: una linie, una punct, una linie, una punct etc. „Măi Zer, chestia aia a ta nu-i nici groasă, da’ nici lungă”, rînji Urdă, calm şi cam lungind vorbele. Sticlele de „Lambada” erau în masca lui de gaze, nouă nu ne mai ardea de „tărie”, dar pe el îl cam „ardea”. „…te-n c…pe mă…, eu alerg ca nebunul şi voi…” Apoi observă lipsa Cortinei şi rămase cu gura căscată. „Şi eu care credeam că aduc cele mai importante veşti! Asta ce mai e?” „Îţi spunem noi, lasă asta, ciripeşte-ne veştile”. Zer înghiţi în sec. Toţi ştiam că-i Ciripitor, el ştia că şi noi ştim, dar nu-i pica bine cînd îi aminteam. Mielu îşi aprinse o ţigară şi se aşeză şi el pe o bornă. Ne aşezarăm, care cum a avut loc pe bornele de graniţă, care pe puncte, care pe linii: „S-a transmis ceva la televizor, apoi toată conducerea a luat-o razna. Strigau, umblau de colo-colo, prin sala de protocol, de se loveau unii de alţii. Ştiu de la Oiţa. Cică erau cu toţii în şedinţă operativă, cînd a dat buzna Lăbuş, ofiţerul de serviciu, care a început să strige încă din secretariat: A fugit! Apoi a intrat direct în operativă, degeaba a încercat Oiţa să-l oprească. Uşa s-a închis şi n-a mai auzit decît: revoluţie, lovitură de stat, elicopter, lume la Televiziune. După vreo juma’ de ceas a ieşit directorul Buldog şi cu lent-colonelul Berbec. Buldog era îmbrăcat în costumul lui verde, ziceai că şi-a pus vesta pe faţă, că şi faţa-i era tot verde. Berbec era transpirat şi se ştergea mereu cu o batistă, îşi păstrase calmul însă, iar lui Lăbuş îi căzuse falca, totuşi limba şi-o ţinea în gură, parcă şi-ar fi muşcat-o din greşeală. A mai zis Oiţa că…” Vorbea cu voce tare, gesticula. Eu şi Urdă nu mai avuserăm loc pe borne, stăteam întinşi direct pe pajişte, mai într-o latură a grupului. Mă bătu pe umăr, îmi făcu semn cu ochiul, scoase o sticlă virgină de „Lambada”, rupse dopul cu dinţii şi înghiţi cam patru-cinci măsuri de „capac-gamelă”. Apoi îmi întinse sticla. Avea o privire aşa de sticloasă încît n-am îndrăznit să-l refuz. Adio disciplină, adio camaraderie, adio egalitate, adio fraternitate! * Zer se opri, abia mai putea respira. Pe fondul acalmiei verbale, vocea răguşită a lui Urdă sună ca o placă de patefon uzată: „Măi Zer, şi pînă la urmă care-i vestea care să ne privească pe noi? Zi-ne şi tu ceva mai la obiect. E adevărat că Oiţa mestecă ciungă, atunci cînd…?” Atît Urdă cît şi Zer au tînjit după graţiile Oiţei, secretara. Zer a avut mai multe şanse, de, băiat mai stilat, cioban-sportiv, orăşean de familie bună şi cu renume-n Sărăcăceni; pe deasupra şi magaziner la „finite”. În tot I.U.C.P.I.P-ul, chiar şi în Sărăcăceni se ştia că directorul Buldog stătea mai mult prin garsoniera Oiţei, garsonieră care i-a fost repartizată în regim de urgenţă. Ştia şi nevasta lui, directoarea spitalului, dar ignora faptele cu un aer indiferent şi superior. Toată lumea spunea că-i o femeie de ispravă. Vestea se lăţise pînă la Judeţeană, chiar şi pînă-n Centrală. Acum, Buldog umbla de zor s-o căpătuiască pe Oiţa şi cu un bărbat. Zer era ca şi logodit cu ea, aşa că înjurăturile lui explodară precum o grenadă ofensivă: „Fecior de curvă ce eşti, dacă mai spui ceva de Oiţa îţi sparg felinarele şi-ţi aplatizez ocarina, de-o să zici că te-a băgat careva sub presa de patru tone-forţă. Mîntuirea, anghinarea şi dumnezeii cui te-a lepădat!” „Ba pe mă-ta, bou încornorat, mă-njuri de mamă, nefericitule? Stai că te fac marmeladă, pronto!” Pînă să ne dăm seama îşi traseră reciproc cîţiva pumni sănătoşi, apoi se încăierară corp la corp. Cu greu i-am despărţit, ţineam de ei şi tot încercau să se repeadă unul la altul, ca doi berbeci în perioada de montă. A trecut ceva timp pînă cînd Zer şi-a recîştigat suflul şi a putut continua relatarea. Urdă s-a retras iar la periferia grupului de luptători şi cotrobăia nervos prin masca de gaze. În sfîrşit, Zer continuă: „Au sigilat televizoarele din sala de mese, de la Clubul sindicatelor, din Cămin. Vorbeau ceva şi de releul de pe Cornul Caprei. Apoi, s-au închis iar în Sala de protocol, cei doi directori, Buldog şi Batal, comandantul Berbec, Balada de la Proiectare, Bîrsana de la Sindicat, specialistul Sîr de la Rostov, ofiţerul de serviciu Lăbuş şi alţi trei-patru şefi de secţii…” * „Hmm, hm, hm”, o tuse seacă şi falsă încerca să ne atragă atenţia. Prinşi de cursul istorisirii şi cuprinşi de uimire am uitat de cea mai elementară urmă de vigilenţă. Întreaga companie, trei plutoane stînd la palavre, nici o santinelă, posturile de pază părăsite. Mai ales într-o asemenea situaţie de forţă majoră! Cu paşi de felină se apropiase de noi comandantul Berbec, venind dinspre clădirea de birouri a I.U.C.P.I.P-ului. Burduf l-a văzut primul, a sărit ca ars de pe borna de graniţă „punct”şi a strigat „atenţiune!” A fost un moment de învălmăşeală, plutoanele s-au aliniat şi Burduf a bîlbîit un raport. Berbec a miorlăit cu glas jalnic un: „bună ziua, luptători”, apoi toată compania a strigat într-un glas: „Să trăiţi tovarăşe lent-colonel!”, iar Urdă a adăugat, dînd glas, după ce formula s-a încheiat: „Berbec!”. Aşa făcea de fiecare dată, şi tot de fiecare dată Berbec se înroşea, ţipa la el şi-l ameninţa cu toate sancţiunile şi pedepsele prevăzute şi neprevăzute de regulamente. Ne aşteptam iar la o porţie de instrucţie, de mustrări, ameninţări şi sancţiuni în masă. Culmea, era atît de smerit, de blînd, zîmbea strîmb şi avea pictat pe faţă un rictus de spaimă. Avea aceiaşi expresie ca a Ioanei de la Ascuţitorie, după ce a fost anchetată de către organele de resort pentru că şi-a provocat un avort cu fusul. Vorbele-i erau miere pe pâine: „Se pare că” – aici făcu o pauză - privind către linia imaginară care uneşte (sau desparte?) cerul cu pămîntul, şi care acum (după dispariţia Cortinei de Fier) era extrem de vizibilă, „se pare că elemente duşmănoase, iresponsabile, străine de idealurile noastre, pizmaşe pe cuceririle şi realizările noastre, elemente rău intenţionate din afara Cortinei, poate şi din interior, au complotat în culise”, sublinie el cuvintele cu o tonalitate aparte, „cu răutate, cu scopul de a ne distruge, sau măcar a stagna făurirea societăţii noastre multilateral dezvoltate”, ridică el vocea: „se pare că s-au coalizat şi au întors armele împotriva noastră, într-o nemaipomenită şi coordonată diversiune. Zic – se pare – pentru că în acest moment avem prea puţine informaţii, legăturile noastre cu Centrala şi Comandamentul Gărzilor au fost tăiate, iar de la Releul de comunicaţii şi bruiaj nu recepţionăm decît frînturi de informaţii. În acest moment, tovarăşii Timpanişti sînt în drum spre Creasta Oii, pentru a verifica dacă personalul care deserveşte obiectivul mai este la post şi dacă aparatura funcţionează la toţi parametri. E posibil să avem interferenţe de transmisie, se poate suprapune şi o transmisiune piratată, cine ştie?” Am privit cu toţii către Creasta Oii, acolo linia imaginară care despărţea (sau unea) cerul cu pămîntul era vizibilă după dispariţia Cortinei de Fier; şi unde doar schela zveltă a releului şi antena lui uriaşă ce mai zigurau Orizonturile Roşii şi înnourate. „Noi trebuie să privim evenimentele cu calm şi responsabilitate, continuă el, şi să luăm măsuri în funcţie de evenimente în curs de desfăşurare. Deocamdată, am hotărît să îndepărtăm toate materialele propagandistice (lozincile, tablourile, gazetele de perete, revistele, volumele de omagii şi broşurile de învăţămînt politico-ideologic şi să le depozităm la magazia „de finite”. De această sarcină se ocupă deja femeile de la ascuţitoria de foarfece pentru tuns turme şi cei de la atelierul de confecţionare a echipamentului de protecţie pentru păstori. Pînă se clarifică situaţia, ne retragem de pe poziţiile de apărare ale Cortinei, care, după cum se observă, nu mai există” – aici vocea lui căpătă un tremolo, ca un sughit: „Două plutoane trec în repaos la căminele de nefamilişti, pentru odihnă şi recuperarea forţelor de muncă şi apărare. Rămîne doar plutonul Fluieraş de fag care va asigura serviciul de pază şi apărare al obiectivului nostru, care acum se rezumă la sediul administrativ, la halele de microproducţie şi la simulatorului de transhumanţă. La orele optsprezece, adunarea întregului personal al unităţii pe terenul de oină, pentru a primi noi dispoziţii şi sarcini de serviciu. Sînteţi liberi!” „Să trăiţi tovarăşe lent-colonel!” „Berbec”, sună ecoul lui Urdă. Parcurge cronologic textele acestui autor Text anterior       Text urmator Nu puteti adauga comentarii acestui text DEOARECE AUTORUL ACESTUI TEXT NU PERMITE COMENTARII SAU NU SUNTETI LOGAT!   Comentariile userilor                   007, Roger S-a consemnat in registrul de bord. S-au intors cu bine, sunt cu noi. Ne-am regrupat in dispozitive si tragem din orice pozitie. Tragem de timp, tragem nadejde, tragem targa pe uscat. Baiete, inca un rand la masa asta, te rog!   Postat de catre Andrei Florian la data de 2012-05-26 02:25:24               Eu am auzit ca batalionului de Gărzi Patriotice din I.U.C.P.I.P., in urmatoarea 'caramida',ne spune o poveste in centru careia se afla plutonul „Fluieraş de soc” de la Atelierul de Prototipuri desfasurat pe grupusoare, pardon, gropusoare: Gropusoara "Putna", Gropusoara "Dealu" si la mijloc, după cum bine aţi intuit, Gropusoara "Săpînţa". Si ca intervenin arabii iar I.U.C.P.I.P. se transforma in C.I.C.P.U.I.P.* ca sa poata scoate camasa firului rosu pe unde ordona comandantul Garzilor Patriotice. Si totusi poate e doar un zvon. Cine stie? * Centrul International de Conservare si Promovare a Utilajelor din Industria Pastorala   Postat de catre Ion Gabriel Pusca la data de 2012-05-25 13:02:56               Cu acordul superiorului său, eu, lent-colonel Berbec, voi ţine cont de observaţiile pertinente ale sergentului Fredonatu şi voi face modificările de rigoare. Îl rog pe sergent să se prezinte (în civil) la biroul "Documente secrete" pentru a-i transmite mulţumiri dim partea ciobanului care a povestit cele de mai sus.   Postat de catre latunski criticul la data de 2012-05-25 11:56:54               văzîndu-mă pomenit mai sus şi, fireşte, onorat pînă la os de băgarea-n seamă, recunosc. deşi nu cunosc ce recunosc. da recunosc. atîta zic: azi dimineaţă, sergent Fredonatu mi-a raportat o disonanţă în transmisia lu " funcţionează la toţi parametri", care, zice el, ar fi de la (consumul de) digitală, şi o deturnare de nonsens la "transmisiune piratată" şi "interferenţe la transmisie", pe care o argumentează în felul următor, unu: cică nu există decît interferenţe la recepţie, şi doi: unei transmisiuni parazite, adică nedorite, adică inutile (pe scurt, zgomot) nu i se zice "piratată", ci, simplu, "pirat", cică e greu să bruiezi bruiajul, să piratezi piraţii, mă rog. n-am prea înţeles eu ce vrea a zice sergent Fredonatu, da mi-am notat, şi prin prezenta, vă aduc spre cunoştinţă şi luare aminte, să trăiţi. essscu.   Postat de catre Radu Stefanescu la data de 2012-05-25 08:26:28               Liviu S. Bordaş, mulţam pentru lecturare! Sînt onorat că mă ţii sub o atentă supraveghere. Părerea ta contează! Cum şi a lui Kosta, Peia, Elena Ştefan, Radu Ştefănescu, Gh. Recheşan, Nicolae Tudor şi a altor cîţiva. Nicolae, îmi ceri prea mult. Cum nici un poet nu poate fi aplaudat după fiece vers, cum ai avea pretenţia ca orice frază să te surprindă? Da' cu firul roşu ai dreptate. Încă nu ştiu cum o s-o scot la capăt.   Postat de catre latunski criticul la data de 2012-05-25 05:22:28               Hm! Ghiciți cum am citit... De la coadă la cap! Bine, nu rînd cu rînd, ci capitol cu capitol. Merge și așa, și merge bine. Mesiu Latunski, te ții de chestii! Scrii în oglindă. Faci pe simetricul. Ești prea subtil la pix pentru lecturi supeficiale și pasagere, dacă mă-nțelegi.   Postat de catre ioan peia la data de 2012-05-24 22:16:45               se pare ca acesta este un fragment de roman. scriere nemistocaroasa (surpriza!), cuminte, clasica (as zice), bine intocmita - ca film scriptic. asteptarea mea este ca in fiecare fraza sa fiu surprins cu ceva, fiindca sunt satul de vorbe frumoase si multe, dar care nu au substanta. sunt autori care scriu mult, e libertatea fiecaruia, dar, pe fondul aglomerarii cititorilor cu volume iesite de sub tipar, se lasa impresia ca e usor sa scrii cand nimic nu ai a spune. tema este generoasa, personajele sunt hazlii, doar firul rosu cred ca face niste bucle incat prelungeste nefiresc scrierea si o face egala ca derulare.   Postat de catre nicolae tudor la data de 2012-05-24 20:37:54 Parcurge cronologic comentariile acestui autor Text anterior       Text urmator	Pseudonim Parola Nu am cont! Am uitat parola!   Texte: 23952 Comentarii: 120073 Useri: 1426
ADMINISTRARE