|
|
|
|
|
|
|
|
|
Casa din tărîmul fermecat |
|
|
Text
postat de
Vasile Hurmuzache |
|
|
Uneori, cînd îmi aud crescînd
Fire albe, ca o promoroacă,
Poruncesc copilului din gînd :
-Esti copil, hai, du-te si te joacă !
Și aleargă pruncul dezlegat
Ca un fulger către bătătura
Casei din tărîmul fermecat :
Rîde, plînge și se dă de-a dura
Poarta e o claie de rugină,
Casa e la joacă cu alți prunci
Dar stăruie în aer o lumină
Tînăra ca mama de atunci
Stă în loc, mirat, copilul meu,
Mărăcinii pasc acuma stîna
Și de mult, tare demult, un curcubeu
A băut și-a dus în cer fîntîna.
Stă mirat copilul, făraă glas
,,Au trecut prin bătătură zmeii?!
Și ascultă urma unui pas
Care duce la fîntînă mieii
În corcodușul gîrbov de bătrîn
Mai atîrnă hamul ros de vreme.
Plînsul ierbii adormită fîn
Cai de abur parcă vrea să cheme
S-au risipit în vînt actorii dramei,
S-a stins demult jăraticul pe tavă
Dar stăruie în aer umbra mamei
Purtînd gingaî parfumul de otavă
Pe cuptorul risipit in fum
Latră jalnic, a pustiu, un cîine,
Dar stăruie în aer un parfum
Dulce ca al mamei făîand pîine.
Chiar dacă pe copil îl umple plînsul
Privind copilăria risipită,
Mai stăruie-n văzduh surîsul
Frumos precum o pîine rumenită.
Ca să pui ,,la punct copiii ,,răi,
Un copil- trei fabrici de nuiele
Ne-au spălat de vină ochii tăi
Cu izvorul lor gingaș de stele.
Dacă ar veni Stăpînul Spaimei
Și-ar lăsa pe boltă doar o stea,
Ea ar fi, mereu, lacima mamei
Atîrnand, năprasnică nuia
Privesc copilul;el s-ar mai juca.
Dar sînt destule lacrimi în pendul
Și orice plîns îsi are ora sa:
-Hai, copile, ai albit destul
|
|
|
Parcurge cronologic textele acestui autor
|
|
|
Text anterior
Text urmator
|
|
|
Nu puteti adauga comentarii acestui text
DEOARECE
AUTORUL ACESTUI TEXT NU PERMITE COMENTARII SAU NU SUNTETI LOGAT! |
|
|
|
|
| |
Comentariile
userilor |
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
Texte:
23955 |
|
|
Comentarii:
120077 |
|
|
Useri:
1426 |
|
|
|
|
|
|