|
|
|
|
|
|
|
|
|
Poem scris cu capul în jos |
|
|
Text
postat de
iuri iulian Lorincz |
|
|
Nu știu câte trenuri vor mai pleca din mine
fiecare șuierat
e o despărțire neoficială
care smulge din mine câte ceva
dar am să-mi cumpăr un tren
da ați citit bine
un tren
un tren numai al meu
știu e foarte greu să ai unul
mă costă o avere
pe care am s-o plătesc
preț de o viață
dar știu că va fi al meu
și nu va pleca niciodată neanunțat
am să construiesc o cale ferată
aidoma unei scări până la cer
să ruleze cu roțile în sus
nu vă temeți
nu va cădea
acolo există o alfel de gravitație
ploaia vine de jos în sus
stropii sunt lacrimi care rămân lipiți
pe flori
pe aripile albe ale păsărilor
pe inimi
oamenii nu au bagaje
buzele lor rostesc cuvinte de iubire
totuși
există un incovenient
nu e cutie postală
să pot trimite călătorilor
care n-au reușit să-și cumpere un tren
câte un poem scris cu capul în jos
|
|
|
Parcurge cronologic textele acestui autor
|
|
|
Text anterior
Text urmator
|
|
|
Nu puteti adauga comentarii acestui text
DEOARECE
AUTORUL ACESTUI TEXT NU PERMITE COMENTARII SAU NU SUNTETI LOGAT! |
|
|
|
|
| |
Comentariile
userilor |
|
|
|
|
|