|
|
|
|
|
|
|
|
|
Mistretul cu colti de aur |
|
|
Text
postat de
Vasile Hurmuzache |
|
|
Un vulpoi din Carpati,tot sapand vizuini
Mai dadea si de pietre cand cu ghiara rodea.
Nu-si facea adapost, doar pandea pe straini,
A gasit un stilou, l-a deschis, si scria...
-Veniti sa urlam prin boscheti si hatis
Batranul ce pare ca merge pe nori...
N-am vazut, dar eu cred ca priveste furis
Si trage ca pusca adesea in ciori.
-Stapane, ziceau vulpisorii mai mici,
Asteapta o clipa, sa punem noi laba ,
Sa-l facem sa plece curand de aici,
Sa nu-si bage nasul, a noastra e treaba...
Dar vulpoiul tacea ca si cum ar gandi,
Alerga prin tufisuri furis si atent,
Lasand sa se creada cum ca el ar glumi;
Pan` a dat de-un mistret fioros si dement.
S-a ascuns printre bozii si privea suparat:
-Priviti-l cum scurma cu coltii murdari...
O, bine ar fi, de ar fi atacat,
In haita deodata, de lupii cei mari.
-Stapane e varza-n suman si nadragi,
Zicea o lupoaica privindu-l citet.
Dar el raspundea, cam rastindu-se:-Taci...
Si ranjea dintr-o tufa cu colt de mistret.
Dinspre soare ii mana sa se ascunda-ntre fagi:
-Priviti cum se zbuciuma cautandu-si un loc
Cum inca mai crede ca oamenii-s dragi,
Veniti sa turnam tot catranul in foc!...
-Stapane, priveste-l, nu calca stangaci
Aiurea sa credem ca-i schiop si debil.
Dar el ii raspunde subalternului:-Taci...
Nu vezi ca-i candriu si se pleaca umil?
Dar vai s-a trezit cu mistretul fugind
Alergat voiniceste de-un iepure schiop
-Stai asa, toparlane, orice faci, tot te prind,
Pielea ti-o fac fetitei mele cojoc.
-Ce fiara ciudata acuma vazui...
Mistretul ascunde in el pitpalaci...
-Stapane, la prins sontorogul la pui!
Vulpoiul raspunde,intorcandu-se:-Taci...
Mai bine sa mergem mai drepti si mai rar
Sa se stinga scandalul acesta cotit
Si mai pune tamaie,sa mai cante un tropar,
Sa ne ierte Cel Bun, ca am prea dracuit.
Si cum sta ganditor,rezemat de tufis
A simtit cum rasufla ceva din copaci
-Stapane-i mistretul ce fuge, furis...
Dar el se repeda la negura:-Taci...
N-am vazut carnaval mai grovaz de cand sunt
Ca mistretul sa zboare gonit din banchet
Si un iepure schiop rasarit din pamant
Sa-i adulmece urma, cu coltii, discret.
-Stapane ti-am spus doar ca joaca un rol
Si-arunca mereu cu parfum de godaci,
Sa spuna natangii rastindu-se:-Taci...
Privindu-l cum calca sontac prin namol.
-Stapane,eu stiu ca am fost fraierit
Si ma mir ca am fost asa de miop
Acesta e mistretul cu colti auriti
Celalalt e doar, vai, un biet iepure schiop.
...Un print al cuvintelor mesei rotunde
Mai sta rastignit de-un ghiogar la banchet
-Nu-i asa, Lancelot, ca mistretul ascunde
Acidul sulfuric in coltii din bot?
-Nu stiu, Arthur, ce ma face sa cred
Ca Viteazul nu stie cine esti si ce faci
Cand l-ai pus sa aleaga intre creek si ued
El credea...-Lasa-l naibii, sa mergem, si taci!
|
|
|
Parcurge cronologic textele acestui autor
|
|
|
Text anterior
Text urmator
|
|
|
Nu puteti adauga comentarii acestui text
DEOARECE
AUTORUL ACESTUI TEXT NU PERMITE COMENTARII SAU NU SUNTETI LOGAT! |
|
|
|
|
| |
Comentariile
userilor |
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
Texte:
23952 |
|
|
Comentarii:
120073 |
|
|
Useri:
1426 |
|
|
|
|
|
|