PRIMA PAGINA   TEXTE   COMENTARII   AUTORI   CONSACRATI   CAUTARE   FORUM   CHAT  REVISTA EUROPEEA  AJUTOR  CONTACT
SE POATE OPRI AZI VARSAREA DE SANGE Text postat de nicolae tudor Daca fortele politice devin responsabile si inteleg sa propuna programe de reducere a birurilor cu care Statul agreseaza poporul roman, cu o viziune de disparitie treptata ale acestora. Sa inceapa cu impunerea unor reguli dure prin care cei care administreaza banii publici raspund pentru fiecare leu pe care-l administreaza iresponsabil. Nostradamus prezice o zi in care popoarele se vor revolta si vor refuza, apoi, pentru totdeauna, sa mai plateasca impozite Statului. Daca politicienii contemporani stiu asta si nu fac nimic, inseamna ca fac o politica impotriva poporului si devin vinovati pentru sangele care se va varsa intr-o zi. Daca nu stiu, e timpul sa afle si sa-si corecteze directia. “A treia cale” militeaza pentru disparitia statului ca organism independent, devorator de bani, politica sa se faca prin voluntariat iar oamenii sa traiasca din folosirea pamantului (reimpartit in patratele de proprietati, care nu se pot instraina niciodata) lucrand fiecare pentru sine. Nu poti fugi de soarta. Poti doar s-o intampini! Parcurge cronologic textele acestui autor Text anterior       Text urmator Nu puteti adauga comentarii acestui text DEOARECE AUTORUL ACESTUI TEXT NU PERMITE COMENTARII SAU NU SUNTETI LOGAT!   Comentariile userilor                   sursa e internetul.   Postat de catre nicolae tudor la data de 2012-02-01 22:20:59               Rolul economic al statului este de a interveni în viaţa economică a naţiunii având, în principal următoarele obiective: 1. Asigurarea echilibrului, în progres, între cererea globală (agregată) şi oferta globală (agregată). Este vorba deci, de creşterea economică, respectiv de dezvoltarea economică (durabilă, ecologică, viabilă, sănătoasă) în funcţie de posibilităţile existente şi viitoare, ca şi în concordanţă cu cererea agregată de bunuri materiale şi servicii. 2. Ocuparea deplină a resurselor de muncă astfel încât, caracterul activ şi creativ al factorului uman să se afirme neîngrădit. 3. Asigurarea economiei naţionale cu monedă, în cantităţile şi structurile cerute de mersul normal al fluxurilor economice reale, ca şi de alte motivaţii. Avem în vedere că moneda este, prin definiţie, naţională, iar buna ei funcţionare este în interesul tuturor participanţilor la activităţile economice. 4. Realizarea funcţiilor multiple bugetare şi fiscale. În funcţie de multiple circumstanţe, guvernul şi administraţiile publice locale exercită, pe bază de lege, dreptul de trezorier al finanţelor publice; prin aceasta se realizează marea redistribuire. 5. Asigurarea pe termen mediu a unei balanţe comerciale şi a unei balanţe de plăţi externe echilibrate. Reflectând intensitatea participării ţărilor la fluxurile economice externe, ca şi eficienţa acesteia, aceste instrumente economico-statistice trebuie echilibrate în măsura în care se doreşte şi se acţionează pentru păstrarea independenţei economice. 6. Integrarea problemelor macroeconomice în strategii globale de creştere şi dezvoltare. Prin asemenea strategii adoptate democratic şi promovate în limitele unor orizonturi medii de timp se caută asigurarea coerenţei deciziilor macroeconomice. Programarea sau planificarea macroeconomică este cea care îndeplineşte cu succes o astfel de funcţie. Cauzele implicării statului în economie sunt: 1. Insuficienţa iniţiativei private într-o serie de domenii de interes general. Rentabilitatea scăzută, nivelul tehnologic inferior, marile cheltuieli cu cercetarea, însoţită de incertitudinea recuperării lor într-un timp rezonabil (specifice unor astfel de sectoare) au diminuat şi diminuează interesul întreprinzătorilor particulari pentru aceste domenii şi sectoare. În măsura în care asemenea activităţi, împreună cu bunurile create aici, prezintă interes naţional, statul se implică în susţinerea lor prin: a) crearea de întreprinderi publice de producţie; b) organizarea pe baza resurselor bugetare a unor prestaţii sociale, cum ar fi ocrotirea sănătăţii, instrucţia publică, unele servicii de transport; c) acţiuni de susţinere moderată şi de supraveghere economică a unor activităţi tradiţionale cu pondere importantă în satisfacerea nevoilor primare fundamentale ale oamenilor (producţia agricolă, producţia de energie electrică). Practic, în toate ţările dezvoltate economic, sistemul economic real de piaţă este mixt, existând un puternic sector public. Faţă de acest sector, guvernele au mari răspunderi (nu neapărat drepturi). Orice patron trebuie să cunoască ce avere are, fiind dator s-o înmulţească. El trebuie să controleze, să coordoneze, să îmbunătăţească folosirea acesteia. Statul are faţă de naţiune, a cărei proprietate o administrează, exact aceleaşi sarcini. Apoi, deşi pare paradoxal, introducerea centralismului în cadrul proprietăţii de stat este singura cale de instituire a democraţiei economice. Dar, acest centralism se încadrează în regulile generale de funcţionare a economiei de piaţă. 2. Complexitatea problemelor care apar în perioadele dificile ale istoriei unei ţări (războaie, crize). Astfel de probleme sunt trecute prin lege în sarcina statului, atât timp cât se consideră că jocul normal al concurenţei nu poate asigura funcţionarea economiei naţionale. Adesea, asemenea implicări ale statului au loc şi atunci când există riscul unor tensiuni sociale, ce pot afecta mersul general al economiei. 3. Modificări în conjunctura economică internaţională, care favorizează sau complică situaţia economică a unei ţări. De pildă, atunci când puterea de schimb a monedei naţionale este în pericol, statul, prin mijloacele sale, poate susţine întărirea acesteia. 4. Corijarea neajunsurilor economiei de piaţă şi susţinerea procesului de desfăşurare normală a vieţii economico-sociale. În acest sens, statul se implică pentru: satisfacerea nevoilor colective; producerea unor bunuri materiale şi servicii de interes economic general; ameliorarea mecanismelor pieţei în vederea realizării obiectivelor fundamentale ale naţiunii; corectarea efectelor negative ale repartiţiei prin piaţă, procedând la redistribuirea veniturilor în societate. Rolul economic al statului se exercită printr-o multitudine de măsuri şi forme de implicare. a) Administraţiile publice furnizează servicii colective celorlalţi agenţi economici fără contraprestaţie directă din partea consumatorilor. Serviciile respective sunt finanţate de întreaga societate, ele constituind obiectul economiei nonmarfare. b) Statul asigură organizarea şi manifestarea puterii publice instituţionalizate pe plan naţional. Guvernele sunt mandatate să apere sistemul de piaţă şi să perfecţioneze funcţionarea lui. Reprezentând interesul general al comunităţii naţionale, statul are funcţia de moderator al agenţilor economici particulari, în vederea asigurării unei coeziuni şi solidarităţi la nivel naţional. În acest fel, statul constituie pentru economia naţională factorul de consens în raport cu exteriorul şi cu viitorul ei. c) Administraţiile publice îşi asumă riscul unor activităţi care, tradiţional, erau specifice celorlalţi agenţi economici. Pe de o parte, statul se prezintă ca un mare consumator pe unele pieţe (achiziţiile de armament), iar pe de altă parte este un mare producător de mărfuri în sectoarele naţionalizate sau create şi dezvoltate pe seama veniturilor sale bugetare. De asemenea, în unele ţări, statul se manifestă şi ca agent financiar-bancar; banca de emisiune se află, în cele mai multe cazuri, în proprietate publică. d) Statul contemporan concepe şi pune în aplicare politici economice sectoriale, regionale şi generale. Pornind de la organizarea fundamentală a statului, politica economică este adoptată şi promovată în funcţie de starea generală a economiei ţării, de raporturile dintre agenţii economici, precum şi de gradul lor de cunoaştere, informare şi de autonomie. e) Guvernele au forţa majoră de a menţine, respectiv de a readuce stabilizarea economică, respectiv macrostabilizarea. Ele sunt abilitate şi dispun de pârghiile necesare pentru a limita efectele negative ale trecerii legice de la avânt la criză şi invers.   Postat de catre nicolae tudor la data de 2012-02-01 22:20:04               Cîteva citate din Bakunin: “Statul e puterea şi, înainte de orice drept, are puterea, argumentarea triumfătoare a puştii, a baionetei, în sprijinul lui. Rolul lui Dumnezeu şi al Statului în omenire, îl pricepem acum: acest rol e pur şi simplu subjugarea popoarelor. Cu totul în opoziţie cu întemeierea celei mai mari libertăţi pentru toţi, urmarită de ştiinţa adevarată şi la care ştiinţa adevarată, cată să ajungă neapărat.” “Sunt un fanatic iubitor al libertăţii, pe care o consider unica condiţie sub care inteligenţa, demnitatea si fericirea omului se pot dezvolta şi creşte. Dar nu libertatea pur formală, considerată, măsurată şi reglementată de Stat, o eternă minciună care, în realitate, nu reprezintă nimic mai mult decât privilegiul unora, fondat pe sclavia celorlalţi, nu egoism sau ficţiuni ale libertăţii inventate de şcolile liberalismului burghez, care consideră voinţa dreptul tuturor oamenilor, reprezentat de Stat, prin limitarea drepturilor fiecăruia, o idee care duce inevitabil la reducerea drepturilor fiecăruia la zero.” “Birocraţia Roşie este cea mai teribilă minciună pe care a dat-o secolul XIX.” “…pseudo-statul Poporului, al lui mister Marx, în esenţă nu este decât o maşină de condus masele de sus, de către o minoritate privilegiată, care-şi imagineaza că ştie ce-i trebuie şi ce vrea mai bine poporul însuşi.” “Adevarata esenţă a oricărui sistem religios e sărăcirea, aservirea şi nimicirea omenirii în folosul "dumnezeirii".” “Din nefiricire, poporul e încă foarte nepriceput ţi ţinut în nepriceperea asta de ştiinţele necurmate ale tuturor guvernelor, care privesc nepriceperea poporului ca una dintre cele mai de capetenie condiţii ale propriei lor puteri.” “Orice autoritate de drept, impusă oficial, ajunge, în scurtă vreme, o apăsare şi o minciună şi ne-ar impune neapărat robia, absurditatea.” “Omul cucereste libertatea si demnitatea prin ştiinţă şi muncă. Omul nu ajunge cu adevarat om, decat izbutind să rupă lanţurile sclaviei, pe care natura exterioară le face s-apese asupra tuturor fiinţelor vieţuitoare. Orice educaţie rationala nu-i, în fond, nimic altceva, decât această jertfire progresivă a autoritaţii în folosul libertăţii, ţinta finală a educaţiei trebuind să fie numai aceea de a forma nişte oameni liberi şi plini de respect şi iubire pentru libertatea altora.”   Postat de catre ioan peia la data de 2012-02-01 21:49:02               Distinse Nicolae Tudor, toţi revoluţionarii au fost nişte visători. Hitler, Lenin, Stalin au visat şi ei. Utopiile sunt frumoase, dar sunt ca un piron înfipt în creier: când zici că nu te mai doare nimic, se iveşte o durere crâncenă de cap şi sânge peste tot. Îţi doresc să te trezeşti înainte să-ţi intre prea adânc!   Postat de catre Marian Tudorel Lazar la data de 2012-02-01 15:38:26               Nu aţi fost atent: "solidaritate [...] în suferinţă" am spus. În rest, distinse coleg, visţi! Până nu ne iau ăştia şi dreptul la vis!   Postat de catre Emanuel Cristescu la data de 2012-02-01 13:17:22               se spune ca dreptatea este de stanga si libertatea de dreapta, ca, fara libertate, dreptatea nu se poate obtine. iata cum isi dau mana dreptata si libertatea pe "a treia cale". basescu vrea sa ia banii cetatenilor si sa nu le dea nimic,dar asta nu inseamna deloc disparitia statului! dv spuneti ca statul ar trebui sa insemne... suferinta?! Eu visez simplificarea statului la un minim necesar, respectiv la rolul de a apara comunitatea. Pentru sanatate, invatamant, pensii si ce mai e, exista libera asociere. De-abia atunci putem vorbi de "solidaritate in principii, idei, bucurii si suferinta", cand omul, din constiinta, serveste aceste idei. Acum vorbim, in principiu, ca aparam sanatatea omului, ii cerem toata viata sa contribuie cu bani si, cand vine boala peste el, trebuie sa-si vanda bunurile pentru a da pe medicamente si doctori. Daca dv credeti ca asa este bine, sa fiti sanatosi. Nostradamus nu e nimic? Si daca are dreptate?   Postat de catre nicolae tudor la data de 2012-02-01 13:11:07               Exageraţi distinse coleg în încercarea de a face din Nostradamus Nostradramus! Statul nu va dispărea niciodată. Pentru că statul ar trebui să însemne în primul rând solidaritate în principii, idei, bucurii şi suferinţă. Numai în imaginaţia distinsului nostru preşedinte statul trebuie să-şi ia mâna de pe cetăţeni. Aia constrictivă da. Cealaltă, de solidaritate şi sprijin în niciun caz. Dacă a treia cale sau forţă presupune abolirea statului, cu tot dragul şi cu toată simpatia, vă sugerez să rămâneţi la scris. Unde aţi evoluat foarte frumos.   Postat de catre Emanuel Cristescu la data de 2012-02-01 12:51:12               nicolae,conspectează-l pe Bakunin, în definitiv propovăduia în linii mari cam aceeaşi variantă şi vezi ce-a ieşit de sub pulpana gîndirii lui.astfel de iniţiative aparent fireşti nu fac altceva decît să dea apă la moară coloanei a cincea portocalie care oricum manipulează şi implementează ideea că manifestanţii sunt dezorientaţi, anarhici şi nemotivaţi.   Postat de catre Dragoş Iovan la data de 2012-02-01 12:01:04	Pseudonim Parola Nu am cont! Am uitat parola!   Texte: 23958 Comentarii: 120087 Useri: 1426
ADMINISTRARE