PRIMA PAGINA   TEXTE   COMENTARII   AUTORI   CONSACRATI   CAUTARE   FORUM   CHAT  REVISTA EUROPEEA  AJUTOR  CONTACT
De bello Europeeico ( II ) Text postat de Dragoş Iovan [ 2] Ea res est Epigramistes per indicium enuntiata. Moribus suis dux pudibondiarum ex vinculis causam dicere coegerunt; damnatum poenam sequi oportebat, ut igni cremaretur. Die constituta causae dictionis Balbatorix ad iudicium omnem suam familiam, ad hominum milia decem, undique coegit, et omnes clientes obaeratosque suos, quorum magnum numerum habebat, eodem conduxit; per eos ne causam diceret se eripuit. * Consulul ridică privirea de pe hartă, se îndreptă spre înţeleptul Livius, îi strînse dreapta cu fermitate şi se lamentă cu o voce uşor gutunărită: -Vezi, carissime amicus, cîtă inamiciţie mă înconjoară...de abia preluai legiunile proconsulare şi duşmanii îmi pun beţe în spiţele cvadrigii! Eheu, vae laborum, labradorum, mores şi-alte naţii... Acus cel Bătrîn îşi trase sarica miţoasă pe spinare, în cort în ciuda vaselor cu jăratic de mangal era un curent neprietenos, cu răbufniri dinspre Hiperboreea. -Da, observ, honoratus, eşti stresat, pot să-ţi recomand o tisană de camommila erecta sau un decoct de măru’ lupului, foarte bun la anxietate...dar cel mai bun lucru ar fi să iau lanseta şi să... Radix Mentula tresări şi lăsă stiletul cu care se juca între degete: -Nu, nu fără lanţetă, ştii că nu suport sîngele! Livius S. Acus zîmbi cu sapienţă: -Non scalpelum sed lanseta...mi-am cumpărat un shakespeare nou şi te duc într-un loc liniştit unde sar păstrăvii britanici singuri în cîrlig! Celălalt oftă melancolic, apoi o cută voluntară îi brăzdă fruntea: -Din păcate treburile obşeşti nu-mi dau răgaz...spune-mi prietene, cum să ies din impas, situaţia prezintă o curbură îngrijorătoare... Vraciul îşi privi talismanul atîrnat la gît, un obsidian negru încrustat cu imaginea-n argint a unui cărăbuş de mai: -Te-aş putea consilia frust şi direct :dura lex sed impex...adică vezi, tu, dragă Stephanus, muzele îs tare nepieptănate, aşa că ia o ţesală aspră şi apucă-te de treabă...taie fără milă agramatismele, alungă cîrcotaşii fără argumente, smotoceşte oleacă duduile care oftează în stihuiri bîlbîite... Mentula oftă din nou, de data aceasta cu un soi de deznădejde: -Concret, spune-mi cu cine să mă aliez, legiunile-s fleşcăite, hoardele de postatori, postaces barbaros zdrăngăne din lire la fruntariile imperiului...să o răpesc nişte sabine şi să înfiinţez o cohortă de amazoane cum silicones unilaterale? -Nu, nu te-aş sfătui, Sabina stă în castrul ei la Napoca, e inexpugnabilă şi inaccesibilă ! -Atunci? Nu mai îmi rămîne decît să-mi asigur bunăvoinţa venerabililor: Valens Inaures, Demetrios Caudex Ciota şi a altor senatori...SPQR, stultus pornographer que rapax? Înţeleptul Acus făcu un gest sibilinic, deschizîndu-şi palmele împreunate spre acoperişul de pănură bleu: -Scrie, scrie în vînt, vorbele au mai mult impact decît alianţele contra naturii... Mentula se lumină, ciocniră apoi o cupă de feciorelnică licoare de Tîrnave, vinum inteligens pentru avizaţi, iar după ce adeptul lui Hipocrates ieşi din cort, apucă un pergament şi mînat de inspiraţie începu să scrie: „ Ita mulier, hic’ quam erit, specie pluviarum, ego sum ostium clusam, absorbeat me clavis radere cultro vestimentra vestra , vetus cunnus..” Pentru un ochi neavizat, aceste stihuriri de-a-ndoaselea „astfel femeia este, aici cum va fi, de specii de ploaie, eu sunt uşa a fost închisă în sus, mă înghită, tasta vestiment raclează cuţitul tău, curvă vechi..." ar putea să pară o aiureală fără nici o noimă, dar de fapt era un mesaj codificat. După ce presără pe foaie nisip dintr-o elegantă nisiparniţă de bronz încrustată cu o scenă mitologică, Afrodita Pandemia încălecîndu-l nesătulă pe Adonis, i-o întinse unui sutaş roşcovan cu mutră de pehlivan şi-i porunci: -Florianus, ia misiva asta şi du-te fuguţa cu ea în Urbea Eternă, da’ vezi să i-o dai lui Pontifex Maximus în persoană! În graba sa, uită însă să pecetluiască misiva, iar olăcarul, după ce ieşi din cortul consular, o desfăcu pe furiş şi, buchisind anevoie literele ronde,se scărpină sub chivără şi-şi spuse: -Moamăă, da' bine o aduse din condei, generalul...mai rar aşa ticluială prozodică, să nu-mi spuneţi mie vexus invincibilus dacă bucata asta nu e perfectă...da' ce zîc io perfectă, e asteroidică d'a dreptu'! [3] Post eius mortem nihilo minus Poeatae et Canticuli id quod constituerant facere conantur, ut e finibus suis exeant. Ubi iam se ad eam rem paratos esse arbitrati sunt, oppida sua omnia, numero ad duodecim, vicos ad quadringentos, reliqua privata aedificia incendunt; frumentum omne, praeter quod secum portaturi erant, comburunt, ut domum reditionis spe sublata paratiores ad omnia pericula subeunda essent; trium mensum molita cibaria sibi quemque domo efferre iubent. Persuadent Balbax et Ciotax et Vasiliscus finitimis, uti eodem usi consilio oppidis suis vicisque exustis una cum iis proficiscantur. * Ad V Kal. November, MMXI În penumbra megaronului din marele templu dedicat zeieştii Ignominia, aşezat într-un jilţ din lemn aurit, pontifex maximus, onorabilul şi preadecentul Ioannes Chrystostomos Corbulo, adîncit în gînduri sumbre, cugeta: “ Neonorat, bre, atîtea atacuri asupra iubitei mele patrii, Caerulea, slăvită fie insistenţa ta pură în numele Ignominiei Ecolithera în veci…la fruntariile răsăritene, a năvălit cu aplomb şi subtilă ironie sarmaticul Latunsius , immitem criticus, cu cetele sale de vocabule, în sud din Balcani, intransigentul şi veşnicul nemulţumit Kostas, iar acum cerasum in placentum, zurbagiul Iovanes care ameninţă să destabilizeze întreaga atmosferă…” Din peristil se strecură o siluetă deşirată şi-n faţa lui Corbulo se înfăţişă un tînăr coşuros, înveşmîntat într-o hlamidă nu prea imaculată, pătată de licori bahice şi rămăşiţele unei continui şi nesăţioase orgii: -Ave magistre, care-I problema? Au dat faliment cramele de pe Parnas…are Venera vreo bubă pe nas? Pontiful îşi înălţă fruntea, îl privi cu duioşie paternală şi îi răspunse: -Nici una nici alta, iubite discipol…dar bine că ai venit, am o misiune delicată pentru tine: să pleci neîntîrziat pe malurile flumenului Dâmbovisia, te învîrţi pe acolo cu eficienţă şi discreţie, aţîţi un pic spiritele, arunci două-trei replici otrăvite şi bagi zînzanie între ei… Exintium Vitrum căci el era Hermesul pontifului Corbulo, rînji: -Atît? Floare la ureche… dar cu ce scop, magistre, că doară nu e niciun secret, fraierii ăştia se joacă mereu de-a războiul cu paloşe din lemn! -Eiii, parcă nu ştii, dragă Exintium, divide et temperat! Europeea e musai să rămînă pură, neatîrnată şi eficientă în faţa ignobililor şi imunzilor ei adversari! Parcurge cronologic textele acestui autor Text anterior       Text urmator Nu puteti adauga comentarii acestui text DEOARECE AUTORUL ACESTUI TEXT NU PERMITE COMENTARII SAU NU SUNTETI LOGAT!   Comentariile userilor                   Locutusque muris...puteat, refugit, horrendum rodent!   Postat de catre Dragoş Iovan la data de 2011-12-03 16:12:40               exerciţiu la paralele: 1.Mihail Buricea De ziua ta, iubita noastră ţară 0/17/0 2.Dragoş Iovan file din jurnalul lui Hadrilică (4) 0/18/0 cool! :))))))   Postat de catre adrian mihai la data de 2011-12-03 16:04:36               Jawohl,ich verstehe, facem klein zenturion iubit eine schone dame...kaput, kapot... cu inventar cu tot!   Postat de catre Dragoş Iovan la data de 2011-12-03 15:31:26               Scheint die Sonne noch so schon , einmal muss, sie untergehn! Das Tablou statische ist, numai in Kort si Templum intamplat, mult vorbit, putin Aktionnen desfasurat.Altfel,gut,gut! Kontinuare ist?   Postat de catre Camila Petrescu la data de 2011-12-03 14:03:13	Pseudonim Parola Nu am cont! Am uitat parola!   Texte: 23952 Comentarii: 120073 Useri: 1426
ADMINISTRARE