PRIMA PAGINA   TEXTE   COMENTARII   AUTORI   CONSACRATI   CAUTARE   FORUM   CHAT  REVISTA EUROPEEA  AJUTOR  CONTACT
Catrenu' , oltenii şi drumu' de fier (sau de ce nu compun Sitting-Bull şi Crazy-Horse epigrame) Text postat de Dragoş Iovan Mitică şi Mişu se ştiau de-o viaţă. Jucaseră împreună oină (un fel de strămoş al basebalului), bătuseră pe maidan o miuţă ( varianta autohtonă pentru soccer) c-o minge din cîrpe, făcuseră pojar şi gîlci în tandem, şparliseră corcoduşe, cireşe, mere şi pere mălăieţe din aceiaşi pomi ai vecinilor, aşa că se poate spune că existenţa lor era legată. Legată zdravăn, chiar la propriu, fiindcă într-o vară , mergînd ei la gîrlă să se răcorească şi Mişulică neştiind să înoate decît precum toporul fără coadă îl rugă pe prietenul său să se lege unu' de altu' , c-o funie ca nu cumva, doamne-fereşte, să contrazică legea lui Arhimede, fiindcă rămăsese corijent la fizica fluidelor, trei ani la rînd. Soarta, sau pronia cerească, făcu să se întîmple cotitura ce le schimbă amîndorura destinul, fiindcă bălăcindu-se împreună îi purtă unda la vale în Jii, de unde se vărsară-n Dunăre şi de acolo, măiculiţă-doamne tot pă firu' apei pîn' la Marea Neagră. Pe braţul Sîntu Gheorghe avură nişte necazuri cu ciolavecii, că se loviră de-un crucişător sovietic care efectua un studiu ecologic asupra Deltei şi nu numai, de era să se ducă amîndoi la cules papură pe fundul apei, dar funia era zdravănă, din cînepă oltenească nu fleacuri din poliesteri şi scăpară cu bine din încercarea aceea. Între Bosfor şi Dardanele sforicica se putrezi niţel, dar o cîrpiră cu catran şparlit de pe un petrolier turcesc şi uite-aşa, bîldîbîc, mai la fund, mai deasupra, trecură în Mediterană cea largă plutind fără alte dureri ca două dopuri din cocean uscat. Pe la Gibraltar, Mişu îi spuse amicului său că i se făcuse somn şi foame, iar de-l aştepta muica acas' cu o papară din joarde, bine ar fi să nu se mai întoarcă. Noroc că era Atlanticul aproape şi nimeni nu-i întreba dacă aveau brevet de navigaţie sau îşi asiguraseră încărcătura la Insurance Law Loyd. Făcură o escală în Madeira, doar să se întremeze oleacă, şi să constate că licoarea locală din struguri cu acelaşi nume era net inferioară zaibărului, după care nu se mai opriră pînă-n Lumea Nouă. Aci, Mitică dezlegă frînghia care le unise destinele şi-i spuse: " Neică, de' acu' fiecare-i pă cont propriu...nu'ş ce ai tălică dă gînd, da' io vreau să mă chivernisesc niţel !" " Îmi loaşi vorba dîn gură, frati-miu, răspunse Mişu, că şi io, vrui să-ţ explic taman asta, două cuţîte nu-ncap într-o teacă, doi pe-o babă ş-aia slabă, decît să flămînzîm laolaltă, mai bine plînge mumă-ta nu mama...hai, cum ne-o fi datu', că unde-s doi beţia creşte şi butoiul nu sporeşte!" Primul gînd al lui Mitică, după ce se despărţiră, fu să se asigure de cele trei lucruri indispensabile oricărui călător: un blid de ciorbă, un pat cald cu chiriaşă şi-un acoperiş deasupra capului. Primu-l găsi într-o clipită dînd peste-o baracă din leaţuri pe uşa căreia scria cu litere de-o şchioapă: "Union Pacific Railroad". Citi el pe-ndelete firma şi pricepu mai mult de-o grămadă, da' şi zise în sinea lui : "Atalanticu' l făcui şi văzui că-i mare şi ud, ia să băgăm ghioamba şî-n Pacific că n-o fi dracu aşa negru ca'n icoane!" Vîrî curios nasul pe uşă, că venea dintr-acolo un parfum ademenitor de bean soup (un fel de zamă dă făsui da' mai searbădă) şi spuse răspicat în graiul anglo-saxon frunzărind dintr-o cărţulie pe care o luase în schimbul opincilor sale din şoric de grăsun: " Fud, drinc, slip!" " Vină vină dragă domnule că iaste, iaste di tăti, îi răspunse, spre surprinderea lui în cel mai neaoş grai vorbit între Milcov şi Bahlui, un slăbănog cu perciuni, numa' să-ntinzi brînca şi să le iei!" Se dovedi că acel neaşteptat binefăcător era un ovrei din Fălticeni angajat de companie să recruteze prostovani dispuşi să asude la construirea chefereului american. Întinse, dar, Mitică brînca şi pehlivanul îi puse în ea un tîrnăcop şi o basma în culorile "the Stars and Stripes-Old Glory" să se şteargă de sudoare şi să se umbrească cu ea cînd l-o pocni soarele american în creştet. Văzu deîndată că nu-i de şagă cu Pacificu' fiindcă numai de apă n-avu parte. Cît era ziulica de mare, spărgea bolovani cît casa, căra roabe de pietriş şi şine grele de-oţel să le facă yancheilor drum de fier, pe-o zăpuşeală şi-o uscăciune de nici un gît de-apă nu se găsea în pustietatea aia, darmite un jiuleţ ori un ocean să te bălăceşti în voie. Grea încercare, mai ales că n-avea nici cu cine schimba o vorbă, fiindcă-n echipa de feroviari mai toţi lucrătorii avea ochii mijiţi, pielea ca atinsă de gălbinare şi voroveau în lătrături ca potăile atinse de astmă. " Aici nu-i de mine, neică, să halească MaoTzedun dîn ostropelu' vost!"îşi zise cînd într-o seară bucătarul îi trînti în blid la cină un polonic din tocana chinezească tradiţională: melci, cozi de şopîrlă, pulpe de broască, niscaiva goange şi osînză de guzgan. Îşi luă dară, iar lumea în cap, că altă cale nu era şi fiindcă tot nu mai văzuse o catrinţă de-un an, purcese tăt 'nainte către Pacific, mai ales că se zvonise că pe lîngă nişte ocne mari americane şi bălţi late cu sărătură, la fiece purtător de iţari venea pe cap barem trei purtătoare de poale. " Mormon mă fac, îşi propuse , că de ciorbă cu mormoloci îs sătul...una să mă spele, alta să facă demîncare, iar a treia, mai tinerică să m-aştepte sara cu inima larg deschisă!" Socoteala din pungă nu se potriveşte cu aia din obor şi iute se convinse eroul nostru de acest adevăr din bătrîni. Pe cînd mergea cătinel-cătinel prin preerie (un fel de tăpşan american, da' oleacă mai mare) călărind un urecheat împrumutat de la compania feroviară numa' ce se pomeni că se porneşte pe urmele lui, o ceată de haidamaci roşii la chiele ca nasu popii Rogojină dîn Petreşti cînd vine iarna pe trei cărăi de la un parastas, toţi călărind pe deşelate nişte bidivii tărcaţi, şi urlînd de mama-focului de zici că le-nfipsese careva o ciuşcă iute în dos. " Iote, drace, americanii get-beget, îşi zise Mitică, da' ce strechea i-o fi apucat că nu-i picior de cîrciumă-n pustia asta, iar de bairam or' nuntă numa' între coioţi am văzut!" Se dumiri el că aşa-i obiceiul prin părţile locului, să se belească unii pe alţii, albii pă roşii şi viceversa după cum venea fiecăruia rîndu' şi ţinînd tare mult la pielea de pe ţeastă şi la chica ce i-o dăduse mîne-sa pe degeaba, o rupse la fugă întins şi fără prea multe vorbe de prisos. Cum era cu mîinile goale, iar zurbagii zdrăngăneau toporişti, durde şi cosoare, altă scăpare nu găsi decît să-i ţintească cu nişte vorbe de duh înţepătoare. Şi cum învăţase de la un dascăl meşter de vorbe, odată cu abecedarul să stihuiască patru versuri la dărab, trase către ei un catren-două să-i usture dosu' şi să-i piardă urma: Nici călare nici pă gios Iaca merg şi-oleacă fug Sunt diştept ba chiar dîcos Ptiu că-s sînge dă transfug! Pieile-roşii nu-l luară în seamă, în bagajul lor cultural nu figura epigrama ca gen literar, ei pîrleau dosu' curioşilor cu tăciuni, şi-atunci se-ncordă în el talentu' şi ţîşni una mai babană, în măsura clasică: Mi-a zîs mîndr-americană Că îs tare ca şi-o cioată Port căciula pe-o sprînceană Nu las neiubit-o fată! Drept răspuns a' lu' Taur Culcat şi Mînz Turbat îi trimiseră nişte săgeţi d'alea adevărate, mai-mai să-l facă ciur şi-altă ustensilă gospodărească. De bună seamă că împieliţaţii ăia fără cultură generală l-ar fi ajuns , fiindcă goneau telegari straşnici, iară el dîrla-dîrla pe măgăreaţă, dacă dumnezeu nu s-ar fi milostivit de el nelăsîndu-l să miroase florile la rădăcină în glia americană şi-i scoase dinainte o şină. " Bodaproste, bună şi-asta, în lipsă de altceva, numa' să mă urce naşu' n staţie, că parale dă belet, canci Marghioalo, dă-mi şi rest!" zise Mitică şi se-apucă să aştepte trenu' cu răbdare, ca pe pîrdalnicu ' de personalu' de Vînju Mare cînd vine ticsit cu paporniţe, leliţe şi cobiliţe. Cît aşteptă el răbdător colea, profită de ocazie şi îşi desăvîrşi cunoştinţele de limbă yanchee, pornind de la " Litlî Meri hev ă lemb, dîrli-dîrli-da" pînă la " tu bi or năt tubi, a dracu' întrebarea." Cînd, după o vreme veni trinu' se-aburcă iute-ntr-un vagon şi-aşteptă să vază ce şi cum îi pe-acolea, fiindcă îi era frică să nu-l scoboare cumva ăia că n-avea abonament de călătorie vizat la zi. Şi cum îl scutura hurducăturile de pe şine mai că aţipi pe-un tampon dacă n-ar fi strigat la el un balaocheş urît şi trenţăros ce vîra cărbune în burta calului de foc. " A dracului să fiu neică, dacă ăsta nu-i Mitică, beleaua mîndrelor, spaima catrinţelor dîn Calafat pîn la Băileşti şi retur!" Ce să vezi neamule, potriveală, amărîtu' de fochist nu era altu' decît Mişu Bîlbîitu a lu' Zăpăceală dîn capu' satului, cu care venise legat de-o aţă din gîrla Poarcei în americi! " Bre, vere, răspunse el, bucuros, te făcu nevoia farbă de-african or' se sminti noaptea lustragiul şi te văcsui ca pe-o ciubotă? " Aşa cum şade bine-ntre vecini se luară ei în braţe şi se pupară, fericiţi nevoie mare, că nu-i lumea destul de întinsă şi lată ca doi olteni să nu dea nas în nas. " Da' spune-mi cu ce te lauzi, glăsui el, că de cînd nu ne-am văzut eşti, bre, galben de gras şi sătul de foame!" Vrînd-nevrînd Mişu îi povesti amicului său pe scurt cum ajunse să dea la lopată. De cum se despărţiseră îi intrase în cap şi alta nu decît să se facă "enjiner" şi cum vorba americănească nu-i prea venea pe limbă, atît întrebă şi se îmbulzi printre lume pînă cînd un şmecher îl luă simbriaş pe "engine", adică pe locomotivă să se sature d'enjinărie cu vîrf şi-ndesat! " Şi-acu, ce s-o învîrt, c-o fi c-o păţi, se spovedi el, că mi-e dor de casă şi m-aş întoarce la mine-n sat, da' de ruşîne să nu mă rîză şî curcile, aşa că stau pă tendăr şî bag în foc!" " Nu fi fraier, vericule, nu fă retur, că lumea e mare şi norocu' tre' să-l apuci cînd îţi trece pe sub nas...ăi avea vreme şi de patriotisme, ascultă la mine şi hai să ne căpătuim!" Mişu se scărpină la frunte, apoi la ceafă şi cînd îi veni, vorbi deodată: " Unde naiba să purcedem, m-am săturat de cătat cîni cu colaci în dos?!" Mitică rîse şi-l lămuri: " Hai cu mine-n Californea c-acolo stă gologanii pă gard şî auru muşuroi ca gunoiu' numa' să-l ridici!" N-aş fi neam de tupeist Viţă şmecheră de-artist, Dacă n-aş lua, măre drept Viaţa şi o mîndră-n piept! Despre ce dreseră-făcură-desfăcură Mitică şi Mişu pe " Dîmbu de aur" californian, ce mai născociră să le fie bine şi ce belele întîmpinară acolo, alt' dată...dacă se merită! Parcurge cronologic textele acestui autor Text anterior       Text urmator Nu puteti adauga comentarii acestui text DEOARECE AUTORUL ACESTUI TEXT NU PERMITE COMENTARII SAU NU SUNTETI LOGAT!   Comentariile userilor                   Întrucît sunt cenzurat fără nicio explicaţie de către ştefănescu şi neputînd să răspund distinsilor bălăcăritori acăror replici sunt în schimb validate voi închide şi aici caseta comentariilor.Ruşine ţie europeea, cenzura,dublul standard şi actele rebarbative se practică fără jenă!   Postat de catre Dragoş Iovan la data de 2011-12-01 14:17:24               Din scrisoarea boierului-sobolan Dumi catre nepotul sau Chitaila: cand i-e rau la stomacel, de Drago sa stai departe, ca desi-i martan cu carte, pute rau ce da din el.   Postat de catre Dumitru Cioaca la data de 2011-11-30 16:38:26               Detectivul genuneanu tinandu-se cat mai departe (si cu mainile de nas) de locul pe care a fost asezata bisericuta de mai sus: dupa cum e modelata, dupa cum isi poarta motul, asta opera-i creata de-unul Drago Patrihotul.   Postat de catre Dumitru Cioaca la data de 2011-11-30 16:23:41	Pseudonim Parola Nu am cont! Am uitat parola!   Texte: 23952 Comentarii: 120073 Useri: 1426
ADMINISTRARE