PRIMA PAGINA   TEXTE   COMENTARII   AUTORI   CONSACRATI   CAUTARE   FORUM   CHAT  REVISTA EUROPEEA  AJUTOR  CONTACT
am citit: COMPUNERI, clasele III-IX Text postat de nicolae tudor (http://www.scribd.com/doc/2451541/Viataca-o-zi-de-Floriicompuneri-si-poezii) M-AM ÎNTÂLNIT CU PRIMĂVARA de Hedes Giulia Carolina, CLASA a III-a ŞCOALA GENERALĂ NR. 1 BISTRIŢA Încă dormeam. Visam. Visam cum mă tăvăleam altă dată prin iarba verde şi crudă. Acum, din păcate, iernii i s-a stricat caleaşca argintie din gheaţă şi s-a decis să mai stea pe la noi câteva săptămâni. Vai, dar ce dor mi-e de draga Primăvară. Mama a intrat în cameră şi mi-a întrerupt visul tocmai când eu o imploram pe baba Iarna sa-şi facă bagajele. Am sărit la geam. Spre marea mea uimire am observat că zăpada albă se topise, iar noii puişori de iarba au încolţit şi erau de un verde smarald. Dezmierdaţi de căldura soarelui, mugurii copacilor se pregătesc să plesnească. În curând, cele dintâi frunzuliţe se vor deschide spre lumina cerului ca nişte ochişori verzi, iar pomii din livadă ne vor dărui „falsa zăpadă”: petalele floricelelor albe imaculate. Mi-am dat seama că a venit Primăvara. M-am îmbrăcat şi am ieşit repede în grădină. Soarele îmi mângâia obrajii cu razele lui călduţe. Fericită căutam Primăvara în fiecare colţişor al grădinii. „Trebuie să se fi ascuns în grădiniţa cu flori din faţa casei!” mi-am zis în gândul meu şi am pornit repede într-acolo. Ghiocelul firav mă saluta şi îmi făcea cu mânuţa lui albă. Viorelele şi toporaşii îşi puseseră hăinuţele de sărbătoare. Lalelele şi zambilele aşteptau să-şi deschidă petalele sub ploaia razelor de soare. Un vânticel călduţ aducea miresme de flori. Aşteptam să-mi apară în faţa ochilor Primăvara ca o fată sprinţară, dar pesemne avea treabă şi în altă parte. M-am jucat toată ziua printre florile multicolore. Când am intrat în casă eram epuizată după atâta alergătură, dar fericită că, în sfârşit m-am întâlnit cu Primăvara, prietena copiilor. M-am trântit pe patul călduros, cu aşternutul moale. „Cum o sa mă mai urc eu mâine pe o floare uriaşă şi o să zbor, cum o să vorbesc cu buburuzele şi cu albinuţele şi … cred că deja visez. Noapte bună! "VIATA CA O ZI DE FLORII" de Ciubotariu Ivan, clasa a IV-a Duminica Floriilor sau Floriile se sărbătoreşte în ultima duminică dinaintea Paştelui. Ea serbează sfârşitul postului dar şi reînvierea naturii. De Florii, oamenii merg la biserică pentru a sfinţi crenguţe de salcie pe care le pun la geamuri, la uşi sau la porţi. În unele parti ale tării, locuitorii de la sate se încing cu ramurile de salcie peste mijloc. Credinţa spune ca acest ritual îi apara de boli şi îi face mai robuşti. De asemenea, apără casa de rele şi o protejează de evenimente neplăcute. În Duminica Floriilor, gospodinele merg la biserică şi curăţă mormintele strămoşilor, agăţând de cruci rămurele de salcie. Tot de Florii, se agaţă într-un pom înflorit şnurul de mărţişor, şi alături de şnurul de mărţişor se agaţă haine şi zestrea fetelor de măritat. Fiind o sărbătoare care marchează reînvierea naturii, sensul ei este atribuit şi elementelor din viaţa cotidiană. În unele zone, fetele pun in noaptea de Florii busuioc sub perna, spre a deveni mai frumoase şi mai sănătoase, mai dorite de către flăcăi, pentru a se putea mărita în acel an. În Muntenia, oamenii nu se spală pe cap deoarece există crezul că dacă faci asta în Duminica Floriilor, în care toţi pomii înfloresc, vei albi precum coroanele albe ale copacilor. Din punct de vedere religios, Floriile marchează Intrarea în Ierusalim a Mântuitorului. În această zi este dezlegarea la peşte. O alta credinţă specifică Duminicii Floriilor, spune ca aşa cum este vremea în ziua de Florii, asa va fi şi in ziua de Paşte. Floriile poartă numele unei sarbatori păgâne de primavara, Floralia, adică sărbatoarea Florei, zeiţa reînvierii naturii personificată prin ramuri înverzite simbolizând renaşterea naturii. Această sărbatoare este asociată mai ales cu momentul în care Mântuitorul a intrat ultima oară în această duminică în Ierusalim, iar poporul l-a întâmpinat cu ramuri de curmal, precum si cu alte flori. Se mai numeşte Duminica Stălpărilor sau Nunta Urzicilor, căci exista credinţa că urzicile înfloresc acum, nemaifiind bune de mâncat. O traditie veche spune că Floriile se vor repeta în prima zi de Paşti. Cei care ţin post în Duminica Floriilor au dezlegare la peşte, adică pot mânca peşte şi pot bea un pahar de vin. În plus, în ziua de Florii sunt aranjate şi ornate cu ramuri de salcâm mormintele, se fac pomeni pentru odihna sufletească a celor plecaţi din această viaţă. Despre cei care se împărtăşesc de Florii se spune că orice dorinţă îşi pun în momentul când se apropie de preot, se va împlini. În mod evident, Floriile reprezintă o sarbatoare speciala. Fiecare persoană cu nume de floare devine un simbol al prospeţimii naturii, un element al renaşterii, al primăverii, al speranţei. "FRUMUSETEA VISARII" de Diaconiţa Niculai Vasile, clasa a V-a B Iarna este pe sfârşite. E încă puţin frig, dar razele soarelui îşi fac loc printre norii de cenuşă şi destul de timide încearcă să topească petele mari de zăpadă, care au mai rămas. Codrii sunt încă lipsiţi de frunze şi de cântecul păsărilor.În aer pluteşte o boare caldă, cu miros de pământ umed. Minunatul anotimp, primăvara, a trezit la viaţă întreaga natură şi parcă a adus o nouă bucurie în sufletele noastre. Din cerul albastru, ca o petală de nu-mă-uita au început să zboare în adierea vântului, mii şi mii de fluturi albi. Pomii încep să înmugurească. Păsările călătoare se întorc din sudul însorit la vechile cuiburi, unde-şi vor cloci din nou ouăle şi vor scoate puii. Ghioceii îşi scot şi ei capul scăldându-şi frumuseţea în lumina soarelui. O adiere uşoară de vânt a mişcat clopoţelul de argint, şi acele câteva picături de apă de cristal ce erau pe el, alunecând uşor, ajung în pământul de catifea. Totul este atât de frumos, atât de minunat încât nu te mai saturi să admiri minunatul peisaj al primelor zile de primăvară. Ca o fantasmă a înălţimilor albastre, o cărare palidă de lumină pictată de o mână nevăzută şi neştiută a depărtărilor îşi face simţită prezenţa. Ierburile se desprind şi ele din dunga gheţii şi şipotesc ca nişte fluturi de argint, din care cântă ciobănaşii. Toate aceste sunete şi imagini de neuitat ce revin an de an ne reamintesc cât de frumoasă şi fermecătoare este primăvara. "O ZI DE NEUITAT" de Maftean Mirela –cl a VI-a, Marginea Era răsăritul,un mistic interludiu,când lumina şi întunericul stau într-un albastru infinit.Măgăruşii sunt cei dintâi care se minunează de frumuseţea firii şi fără părere de rău îşi rup întotdeauna somnul numai să vadă răsăritul soarelui, prima dungă de lumină a zorilor. Apare întâi ca o dâră de zăpadă, apoi ca un izvor care ţâşneşte înspre văzduh. Această minunată zi nu e o zi oarecare, e Ziua Floriilor: parfumată de mirosul florilor cu potirul plin de colbul aurului strălucitor. Mirosul minunat al florilor ajunge până în suflet, purificându-l. Atmosfera acestei zile te face să pluteşti direct către al nouălea cer.Timpul zboară ca nişte stoluri de grauri spre porţile cerului. Razele soarelui de după amiază răsfaţă ghioceii abia înmuguriţi. Glasurile pământenilor sunt ca nişte dumbrăvi înflorite în adâncuri şi ciripitul vesel al ciocârliei umple văzduhul. Spre apus, peste câmpiile cu flori deschise şi liliachii se aşterne un văl de aur .Apoi, florile se închid morocănoase, stolurile de grauri zboară spre cuiburi şi soarele se duce la culcare. Lumea pare adormită într-un somn liniştitor de primăvară. "PACEA" de Mansour Eimily Ana Maria Clasa a 7-a , Sc. Gen. ,,Dominic Stanca''- Orastie Intr-un loc ascuns si tainic, fiecare dintre noi isi are ascunse dorintele...locul e sufletul care este precum o carte de basme cu zane si, eroii care invinsi pe frontul de jale sangereaza intr-a lor durere, iar in plina pace sarbatoresc, ciocnind dulci cupe de vin. Pacea... un cuvant magic pe care toata lumea il doreste... cand e pace e iubire intre oameni, cand e pace albastrul cer primeste in bratele sale ciocarliile zglobii, iar florile isi imprastiu mireasma fermecand micile insecte. Manzul asinei, care a fost calarit de Iisus Hristos reprezinta pura inocenta, gingasie si frumusete. Ramurele proaspat verzi ale salciilor sunt tinute in mana ca semn de pace, in loc de steaguri de matasuri fine si albe, pentru a-l intampina pe Hristos la intrarea in Ierusalim, oras care gemea de populatia doritoare de mantuire. Iisus nu si-a facut intrarea in Ierusalim precum un rege razboinic si mandru de victoria sa, ci si-a facut-o cu multa modestie, fiind un rege moral al pacii.,,Salcia'' inseamna ,,pace'' si ,,bunavointa'' caci acest copac al pacii a ajutat la regasirea dintre un fiu si-o mama, dintre Fecioara Maria si Iisus Hristos, deci e un copac sfant binecuvantat de Dumnezeu. Copacul cu ramurile inclinate, la pamant reprezinta umilinta si ascultarea in fata puterii dumnezeiesti. Pentru aceasta toate plantele au o zi de sarbatoare ,,De Florii"sau ,,Sarbatoarea Floriilor'', la care asista ingerii cu simfonii divine, invaluite de credinta si care ajuta la inaugurarea pacii universale. Ne plac zilele de pace, de iubire, de bucurie si de intelegere intre oameni si natura... aceste zile sunt precum Sarbatoarea Floriilor. "PARFUM DE PRIMAVARA" de Lungu Simona – clasa a VIII-aLic. T.”M. Kogălniceanu”, Snagov. O boare caldă se strecoară printre crengile copacilor înfloriţi. Mireasma dulce a dragostei pluteşte în aer, măcinând fiecare inimioară în firicele de praf ce palpită cu putere răspâdindu-se cu putere în tot corpul. Un zâmbet de copil, o rază de soare şi atât…nimic nu mai poate să spulbere inocenţa clipelor rupte parcă din copilaria de odinioară. E zi de primăvară, Duminica Sfântă de Florii şi, odată cu ea, calmul şi liniştea mult-dorite coboară în sufletele înrobite de muncă şi de necazuri. Lumina se avântă cu braţele deschise în drumul ei spre sătucul melancolic, precum valurile mării care se înfruptă dintr-o singură clipă pentru a săruta ţărmul. Pe uliţele înguste ,presărate cu pietricele, oamenii trec smeriţi. Cu sufletul împăcat, se duc să-şi dăruiască întreaga fiinţă lui Dumnezeu, chemaţi parcă de o putere divină ce se ascunde în vârful dealului, într-o bisericuţă de lemn. Glasurile lor s-au ascuns în petale de flori. Nu mai e nevoie de cuvinte...! În ochii sclipitori ai fiecăruia se oglindeşte sufletul dezgolit de minciuni şi răutate…Sufletul în care se luptă adesea sentimente contradictorii, emoţii de nepătruns…în care se ascund visele ce n-au nevoie de cuvinte pentru a se face cunoscute. Da…în suflet trebuie să stea ascunse toate pentru că, printr-un procedeu inimaginabil, numai ochii pot dezvălui adevărata faţă a omului. În curtea bisericuţei, lumea, îndemnată de un simţământ puternic, ar lua ramurele de salcie ca să-l aştepte pe Iisus călare pe un asin. Căsuţele mici şi albe, uliţele prăfuite sunt acum pustii, mângâiate doar de vântul domol de primăvară. Bătrâni peste care a plouat timpul cu necazuri, bucurii şi înţelepciune, femei şi bărbaţi încercaţi de grijile vieţii, dar şi copii pe ale căror buze puritatea este în floare precum un cireş, toţi au plecat îndemnaţi de o voce interioară pentru a se desfăta în bucuria împlinirii sufleteşti. În curte nu mai este nimeni.Toţi au intrat în bisericuţa umilă, dar primitoare, pentru a asculta cuvântarea izvorâtă din credinţapreotului. Glasul acestuia se ridică duios ca un cor de ingeri către cerul albastru ca o apă. Din ochii femeilor ţâsnesc lacrimi cristaline ce se preling uşor pe obrajii rumeni. Inima fiecăruia bate din ce în ce mai tare, alimentată de un puternic sentiment mişcător. Şi, dintr-o dată, din mila şi iubirea nemărginite ale lui Dumnezeu, din împărăţia cerului coboară Iisus aşteptat de toţi, sădind în sufletele zguduite de emoţie un sâmbure de speranţă. Afară, păsărelele încep să ciripească vesele.Zumzetul de albine umple grădinile. Fluturaşii zugrăviţi în mii de culori de un pictor grăbit, zboară din floare-n floare eliberând glasurile ascunse ale oamenilor. Sunt voioşi şi plini de încredere într-un viitor mai bun, într-o viaţă neumbrită de supărări şi tristeţi istovitoare. Astfel, cu un zâmbet pe buze, păşesc în continuare pe potecuţa anevoioasă a vieţii, învioraţi de un puternic parfum de primăvară…! "CEL MAI FRUMOS DAR..." de Duţulescu Adriana, cls. a IX-a C, Liceul Toretic „Iulia Zamfirescu”, Mioveni Viaţa este cel mai frumos dar pe care Dumnezeu ni l-a putut da. Am realizat că noi, oamenii ar trebui să fim bucuroşi pentru simplul fapt că trăim, că ne trezim în fiecare dimineaţă cu o grămadă de planuri, că avem şansa de a zâmbi unui cer albastru, de a alerga prin ploaie, de a îmbrăţişa pe cineva drag. Da! … Şansa de a îmbrăţişa pe cineva drag. Ce poate fi mai frumos? Într-adevăr, viaţa multora dintre noi nu e uşoară, e plină de urcuşuri şi coborâşuri. Aşa este şi în cazul meu, şi poate şi în cazul multor altor adolescenţi: certuri cu părinţii, probleme la şcoală, probleme în dragoste şi multe altele. Dar dacă ar fi fost altfel s-ar mai fi numit viaţă? Majoritatea timpului ni-l petrecem stând întunecaţi, morocănoşi, scufundaţi tot mai mult în grijile cotidiene, fără să ne dăm seama cât de norocoşi suntem, fie şi pentru faptul că putem privi în fiecare dimineaţă răsăritul soarelui. Ochii noştri pot cuprinde atunci infinitul, iar sufletul nostru capătă culoarea chihlimbarului, culoarea speranţei. Poate cel mai important motiv pentru care merită să trăieşti este dragostea. Ce-ar fi viaţa omului fără dragoste?… Cred că ne-am stinge puţin câte puţin… Ce bine e când cineva te iubeşte şi-ţi arată acest lucru în fiecare zi. Dragostea este singura realitate şi cea care ne face să fim, de foarte multe ori, altfel. Încă de la o vârstă fragedă folosim cuvintele „iubire”, „dragoste”. Dar noi chiar ştim ce înseamnă cu adevărat? Cred că fiecare dintre noi şi-a pus întrebarea „ce este iubirea?” Eu una, sincer, nu prea ştiu… nu cred că există o definiţie clară. Iubirea este cel mai frumos şi cel mai pur sentiment care există. După părerea mea, iubirea este sentimentul care te face să trăieşti în lumea ta, să radiezi, să pluteşti, să simţi că totul îţi aparţine, că totul este într-o armonie ireală. Legată de iubire, viaţa noastră capătă sens datorită prieteniei. Uneori un singur prieten este de ajuns. Cineva care să înţeleagă ce este în sufletul tău doar privindu-te în ochi, cineva care să te sune şi să-ţi spună „Noapte bună”, cineva care să râdă cu tine, să plângă cu tine, să-ţi fie alături când cazi şi să te ajute să te ridici, să evolueze ajutându-te să evoluezi. Sau poate cineva care să te ţină de mână atunci când eşti pe marginea prăpastiei. Cum să nu merite să trăieşti pentru un astfel de prieten?! Apoi, un alt motiv pentru care viaţa are sens, ar putea fi arta şi în general, capacitatea de a învăţa şi de a crea cât mai mult. Mie îmi vine greu să cred că vreunul dintre noi nu ar găsi măcar un motiv pentru care merită să trăieşti. În ceea ce mă priveşte, eu întotdeauna mă voi bucura de dragostea părinţilor mei, de zâmbetul iubitului meu, de zăpadă, de soare, de ploaie, de mare întinsă la infinit, de munţi, de ideea că lumea noastră nu este decât o parte atomică din tot universul. Şi cred că unul dintre cele mai importante motive (la noi fetele) este faptul că noi, la rândul nostru putem da viaţă. Mai cred că oamenii au suficiente resurse pentru a crea frumosul, pentru a trăi frumos, de a făptui ceea ce trebuie, de a dobândi ceea ce au nevoie, de a se pune în slujba celor slabi pentru a dobândi putere, de a-şi apăra demnitatea pentru a nu fi umiliţi, de a fi drepţi pentru a li se face dreptate, de a face voia lui Dumnezeu pentru ca şi voia lor să fie făcută. Majoritatea oamenilor‚ îşi dedică în totalitate timpul încercării de a face bani. Sunt de acord că banii fac viaţa mai frumoasă, dar ce folos dacă ai o grămadă de bani şi nu-ţi trăieşti viaţa? De multe ori când mi se întâmplă vreun lucru nedorit mă simt aşa descurajată încât mi-e foarte greu să merg înainte cu capul sus, dar totuşi am înţeles că viaţa trebuie trăită până nu e prea târziu. Va veni momentul când totul se va termina… dar sunt atâtea obstacole, atâtea răutăţi, atâţia oameni care nu pun mare valoare pe sentimentele lor, vor doar să-i vadă pe ceilalţi suferind. Oare de ce o persoană îşi dă seama că a greşit abia după o perioadă foarte lungă de timp? Răspunsul la aceste întrebări nu l-am găsit până în momentul de faţă. Dar, totuşi, ultimul motiv pentru care viaţa merită trăită, care este un fel de concluzie la tot ce am scris până acum, este viaţa însăşi. Să ne bucurăm că trăim, că putem iubi, că putem învăţa din greşeli şi că putem lăsa ceva în urmă. Viaţa merită trăită o dată ce ai găsit să faci ceva înălţător, pentru ca sufletul tău să se simtă împlinit. Orice s-ar zice şi orice s-ar întâmpla trăiţi-vă viaţa ca şi cum fiecare clipă ar fi ultima ce v-ar fi fost dată, trăiţi-vă viaţa ca o zi de Florii! Parcurge cronologic textele acestui autor Text anterior       Text urmator Nu puteti adauga comentarii acestui text DEOARECE AUTORUL ACESTUI TEXT NU PERMITE COMENTARII SAU NU SUNTETI LOGAT!   Comentariile userilor                   Garantat nu! mijlociul îl ridic abia acum în poziţie verticală. În altă ordine de idei, sînt şi încîntat de incisivitatea ta... Vezi că ai avut numai de cîştigat dacă m-ai citit cu atenţie şi timp îndelungat?   Postat de catre latunski criticul la data de 2011-11-08 13:20:28               latunski, sigur nu era mijlociul?   Postat de catre nicolae tudor la data de 2011-11-08 13:16:11               Micolae (aici urmează un gest în limbaj semnificativ - degetul arătător al mîinii drepte îndreptat către maxilarul drept, superior), figura de stil cu hîrtia puteai să o comiţi cu alţi(alte)postatori(oare). Că aveai de unde alege, slavă lui Darwin! Aud că elevul Ciubotariu Ivan din clasa a IV-a ţi-a preluat textul 69 şi l-a citit în faţa clasei. Eu am protestat, dar doamna învăţătoare i-a dat iar premiul întîi, spre disperarea lui Mălin Stan, care a luat doar premiul 3.   Postat de catre latunski criticul la data de 2011-11-08 12:51:16               pt mine, deposedat făr drept la replică de o proprietate, problema se pune tranşant(de fapt a fost pusă la momentul t=0 barat şi muşamalizată repede): e sau nu furt intelectual postarea de texte culese de pe internet, fotografii din bloguri publice? distinşii colegi jurişti se pot pronunţa cu privire la valabilitatea supoziţiei şi consecinţele stabilite/abrogate ale legii. Dacă răspunsul e afirmativ, dincolo de argumentări penibile(n-am ştiut, era dialog, le-aţi pus la îndemîna tuturor)putem constata că în lavra păstorită de Emanuil Cristescu se adăposteşte şi-un oţ! mic, supărat, forţos da' cu morala-n suferinţă!   Postat de catre Gheorghe Rechesan la data de 2011-11-08 12:32:06               Ai niste vase cu adevarat frumoase, acolo e munca ta, e creatia ta, e efortul tau, ai cateva poezii sensibile, poate ai si cateva idei de promovat, realiste sau nu. Bazeaza-te pe ele ca sa te faci cunoscut, incearca. Poate ca e destul. Si nu faci pe nimeni sa se simta folosit sau tratat atat de nedrept. E tot ce am sa-ti spun.   Postat de catre . Fiinta la data de 2011-11-08 12:26:44               *credibilitatea   Postat de catre . Fiinta la data de 2011-11-08 12:15:11               Nicolae, tu sa te gandesti ce faci. E vorba de cuvantul tau si credibilitea ta. Sau esti ca politicienii aia pe care ii tot blestemi? Una zici si alta faci? Promit sa tin cont de preferintele tale cu privire la hartia igienica. E scopul vietii mele.   Postat de catre . Fiinta la data de 2011-11-08 12:12:32               data trebuta mi-ai dat sa citesc o hartie igienica de 3 m Nicolae Tudor. Nicolae, ai fost, vorba Adrianei, cînd popă, cînd haiduc. Măgăria ţi-a fost străină. Pînă acum. Îţi spun eu ce să faci mai departe. Foloseşte-ţi mintea, nu copita. Bunul simţ, nu atitudinea de pe maidan.   Postat de catre Liviu S. Bordas la data de 2011-11-08 12:12:05               Adriana, data trebuta mi-ai dat sa citesc o hartie igienica de 3 m. Multumesc ca acum ai fost scurta si cuprinzatoare. Sa vedem, asadar, cum facem noi mai departe, da?   Postat de catre nicolae tudor la data de 2011-11-08 12:00:38 Parcurge cronologic comentariile acestui autor Text anterior       Text urmator               Termeni si conditiile serviciului Blogger http://www.blogger.com/terms.g?hl=ro La pct. 1 ( utilizare adecvata) "Ne aşteptăm să vă folosiţi precauţia şi bunul simţ şi să vă exercitaţi judecata sănătoasă atunci când folosiţi Blogger.com şi Blogspot.com." (sper ca nu e un atac la persoana) La punctul 6 (drepturi de proprietate intelectuala ) "Recunoaşteţi şi garantaţi că aveţi toate drepturile, puterea şi autoritatea necesare pentru a acorda drepturi permise prin prezenta oricărui conţinut înaintat." Nicolae insusi invita autorii care nu doresc sa figureze in biblioteca Fortei Morale sa ceara stergerea creatiilor care LE apartin printr-un comentariu. Cand se intampla, mai bine sta lumea-n loc decat sa renunte Nicolae la un text pe marginea caruia poate sa stea si el la o tacla, sau pur si simplu sa stea, ca e tot aia. Era un moment umoristic mai vechi, cu calatorul care cedeaza scaunul in autobuz si tot drumul o tine cu "l-am dat, l-am dat". La polul opus e Nicolae al nostru, care se crede cand popa, cand erou, cand arbitru, dar cand vine vorba de textele altora merge pe mentalitatea haiducului "l-am luat, l-am luat!" ...   Postat de catre . Fiinta la data de 2011-11-08 11:54:22               1. Nicolae, io zic că, dacă tot ţi-a dat dumnezeu minte, se cade s-o şi foloseşti. Nu am invitat la dialog acolo, pe blogul tău, unde nu am postat niciodata şi nu mi-am exprimat acordul ca vreun text de-al meu să apară, ci aici, pe Europeea, ceea ce e cu totul altceva. Nu m-a- ruşinat niciodată de ideile mele, aşa că nu asta e problema. Am insă pretenţia să-mi aleg eu locul unde să le fac publice. Firească şi absolut legală, pretenţia asta. A, faptul că tu nu pricepi (sau te faci că nu pricepi), copiind de-a valma de pe unde apuci, nu te îndreptăţeşte la astfel de gesturi. 2. Despre compuneri, numai de bine. Nu eşti primul care le-a copiat. Primii au fost autorii înşişi. Dar, ca de obicei, mimezi naivitatea pentru a escamota problema reală: textele de mai sus aparţin acelor copii care le-au semnat în calitate de autori tot atît cît aparţin eu mişcării Forţa Morală.   Postat de catre Liviu S. Bordas la data de 2011-11-08 11:22:09               important este sa nu vi se afle opiniile, nu? doar invitati la dialog acolo! am setat situl sa nu poata fi accesat de nimeni, sunteti multumit? astept sa ma rugati sa-l deschid. despre compuneri stiu ca le-am copiat de pe net.ups, si n-am cerut acordu'!   Postat de catre nicolae tudor la data de 2011-11-08 10:50:26               şi mie mi-a şutit cu ceva vreme-n urmă badea nic. tudorel un text, nici nu-mi amintesc care...cînd l-am somat că nu-i frumos fără să-l ceară mi-a răspuns cu mojicie că-i bun public din moment ce-i postat pe internet şi dacă nu-mi convine să plîng la altă uşă. Aşa că poţi să-i pui cruce, Liviule,ăsta ce-nşfacă cu forţă nu are morală să-l dea' napoi!   Postat de catre Gheorghe Rechesan la data de 2011-11-08 08:45:02               Nicolae, dacă textul "VIATA CA O ZI DE FLORII" e scris, nu în întregime, ci măcar în proporţie de 30%, de Ciubotariu Ivan din clasa a IV-a, eu îmi cumpăr clop pentru a avea ce scoate în faţa lui. Pe de altă parte, avînd în vedere faptul că niciodată, absolut niciodată, nu ai avut acordul meu pentru a publica vreunul dintre textele mele - bune, proaste, cum vor fi fiind ele - pe blogul Forţei Morale: http://fortamorala.blogspot.com/search?q=liviu+bordas te-aş ruga să ai bunăvoinţa şi bunăcuviinţa de a face să dispară textul meu din acea pagină.   Postat de catre Liviu S. Bordas la data de 2011-11-07 21:40:58	Pseudonim Parola Nu am cont! Am uitat parola!   Texte: 23952 Comentarii: 120073 Useri: 1426
ADMINISTRARE