"Va veni o vreme, poate,
Poate cât mai este vreme,
Când vedea-vom că se poate
Să gustăm din libertate
Fără a ne teme."
(poem in cinci versuri din care reiese jalea si dorul poetului mihai enescu)
cand mai vrea, cum pohta-i cere,
sa isi ia vreo libertate,
muza lui, ce rea muiere!,
il loc sa i-o dea, il bate.
p.s.
eu am observat c-o muza,
cu cat este mai dotata,
pentru munci ce sunt cu pata,
cu atat e mai farfuza.
Nu puteti adauga comentarii acestui text DEOARECE
AUTORUL ACESTUI TEXT NU PERMITE COMENTARII SAU NU SUNTETI LOGAT!
Comentariile
userilor
Daca n-ar fi de râs ar fi de plâns
Hai libi! :)
Postat
de catre
Andrei Florian la data de
2011-08-18 23:16:31
Domnul Enescu, permiteti-mi sa va contrazic: eu nu cred ca exista sau ca a existat vreodata sclavie benevola. Singura exceptie este atunci cand devenim sclavii unor idei care pot fi rele sau bune. Dar si in acest caz problema este discutabila fiindca putem deveni sclavii unor idei ca rezultat al unor unor manipulari. Istoria secolului douazeci e plina de astfel de manipulari nefaste, care, promitand eliberarea de sclavie, au introdus cea mai cumplita forma de sclavie.
Postat
de catre
Dumitru Cioaca la data de
2011-08-18 19:47:37
Catren 2
Nu-mi cereți milă pentru cei ce acceptă statutul de pradă,
Nimeni nu se naște sclav, ci se face benevol.
Nu-mi pasă de cei ce mor în case, în loc să lupte în stradă.
Vampirii nu plâng pentru victimele lor.
Postat
de catre
mihai enescu la data de
2011-08-18 19:17:16