PRIMA PAGINA   TEXTE   COMENTARII   AUTORI   CONSACRATI   CAUTARE   FORUM   CHAT  REVISTA EUROPEEA  AJUTOR  CONTACT
Paradigma critică peiană sau arta de a măcelări texte Text postat de Elena Stefan Eu care am citit mii, ce spun eu mii ? tone de poezii, iată sunt cel mai calificat în a vă spune –luaţi de la băiatu- că tecstu (sic!) ce mi-a căzut, cu un fel de bubuitură, sub ochi, este ori poate fi ceva însă cu totul altceva decât ar trebui să fie, adică poezie. Să vedem: Unu. Nu are titlu. Are trei puncte. Să fie de suspensie? Păi dacă-i aşa “poiemul” e ca şi suspendat. Cum vine aia? Să scrii ceva fără titlu. Adică să scrii ceva despre ceva care nu este! Booon. Să zicem că înghiţim chifteaua. Că-i chiftea, chifteluţă, pârjoală, tot un drac este. Că toate sunt din carne tocată ori, se ştie, carnea tocată se poate strica mult mai uşor decât carnea macră. Mai ales când nu e ţinută la frigider şi s-a mai luat şi curentu. Că în manualul de termoenergetică scrie că curentul ca să fie produs necesită nişte generatoare. Da ce ştiu fraierii ce-s alea generatoare? Anşea, să videm mai departe. Însă n-am terminat totul despre titlu. Am spus că nu are titlu? Ei şi? Păi chiar despre asta voiam să mai adaug. Un titlu fără titlu nici măcar tautologie nu este. Că de pleonasm nici nu poate fi vorba. Deci, după ce am analizat titlul şi am văzut că el nici nu există la ce să ne aşteptăm din însăilarea care ne este prezentată drept mare realizare poetică ? Păi ce, se compară găselniţa asta cu ce scriu eu ? Luaţi de la băiatu . Ca să vedeţi modelul. Acum şi pururea şi-n vecii vecilor amin. Nu te bucura Cioacă şi ăştilalţi de teapa lui. Nu-i nimic religios în ce am zis. Este aşa o zicere naturală, adică de la mama natură care este atee. Şi fraierii o ştiu. D-apăi. Cu ce înşepe poezica autorelui ? Păi înşepe aşa netam nesam (n-are legătură cu unchiul Sam, Cerceluş ; degaba faci frumos din codiţă) cu « Nu te-am/cunoscut îndeajuns. » Păi cum să scrii despre ceva ce nu ai cunoscut fie şi îndeajuns ? Ca să scrii trebuie să cunoşti şi ca să cunoşti trebuie să fi citit. Mult şi variat şi de dimineaţă până hăt spre dimineaţă. De-o pildă eu când eram copil de ţăran şi mergeam cu Feuerbach în sân de mi-a produs o rosătură ale cărei urme şi acum se văd dă sub utima coastă dă pă stânga până suuus sub omuşor… Da oare ce-am vrut să spun. Da, da cu cunoaşterea. Păi ca să cunoşti măcar trebuie să asculţi. Adică să fii ascultac. Ascultac am spus Ştefănescule nu ascultător. Şi ce zice scribălăul nostru în continuare : « Tu nici când eşti/ goală nu eşti/absolut goală. » Hopaaaa ! Păi cum vine asta ? Auz poznă » Să fii goală şi să nu fii goală. Păi frăţică o aşa dilemă numa în Inglitera aia a lu Şekspir se mai poate găsi – văzuşi traductaciule ? Ia dă la băiatu. Todoraş ai ascuţit mă plavazu ? Ia notiţe. Da uşurel că ţi se îmbârligă circumvoluţiunile, videţi doamnă Elena ? Nu, nu ţie ţi-am zis Poheto. Ci intertextualistei. Aia care să dă mare şi epatează cu radicale. Nu radical indice mă fraierilor. Ăia sunt la matematică. Radicale d-astea dă dicşionăry. Că ea, în loc să zică neaoş, româneşte pă înţelesu tuturora, adică cu acurateţe, « dă necombătut « ea zice « irefutabil. » Auzi vorbă. Şi se mai dă şi ecoliterară. Puşchea. Da ce ziceam ? A da. Auzirăţi madamă intertextualistă ? Păi ce io nu ştiu radicale ? Circumvoluţiuni zisei. Vedeţi ce diştept sunt. Şi sunt şi modest. Şi nici măcar nu epatez aşa ca mneatale. Şi ce mai zice poetastrul nostru ? Cică « Degeaba te miros ca un câine de vânătoare. Zadarnic » Auzi băi nea ăsta, păi eşti matele vaccinat ? Păi ştii câte injecţii în burtă să face (sic !) dacă ai cumva rabie ? Şi mai ai neobrazarea să o şi miroşi. Cum adică să o miroşi ? Păi dacă ai guturai sau ai băut o răchie ? Da dacă şi-a dat cu odicolon sau cu gaz ? Păi mă loază asta e poezie? Ia dă la băiatu să înţelegi şi tu ce este poezia: Ca o salcă în călduri tainică mirositoare Răsărită-ntre borduri Pentru câine alinare Văzuşi bre? Suppptilll. Păi ecoliterar ce pepenoaica măsiii! Păi cât aleargă un biet câine pân oraşul dă beton ca să găsească un pom. Şi dacă mai este şi o salcă în călduri, adică cu crengile lăsate, uşurarea vine de la sine. Doar un picior ridicat şi gata. Ce ziceţi fraierilor? V-am dat gata? Păi ce spuneaţi doamnă intertextualistă cu ordinul doi, trei şamd. Păi numai un cititor inteligent, luaţi de la băiatu, înţelege cum să devine chestia cu alinarea. Vasilico, pricepuşi? Nu? Îţi iesplică ascultaciul în park când vă hârjoniţi literar. Da vezi, să nu înţelegi prea mult şi să ai băgare dă seamă. Că niciodată nu se ştie ce misie are împricinatul. Da ian să mai vedem ce zice neica nimeni ăsta “te aştept la capătul unui tunel purpuriu unde se ciocnesc două trenuri.” Aici îi sigur vorba dă afeu. Da a dat-o cotită să nu să-nţeleagă dîn prima. Păi ce nu putea să zică oranj? Ce nu e totul oranj p-acilea? Da nuuuu, a dat-o aşa la întors. Adică purpuriu. Ca să ascundă, cum zice ăsta afeu Imperiul criminal comunist, adică purpuriu adică roşu: Vedeţi madamă Elena, nu ţie ţi-am zis poheto, tu eşti cu imuabilu ci lu madam intertextualista malagambista, aia cu hiperparaboloidurile dă saturaţie sau dă rotaţie. Cum e corect nea Kosta că tomna ce uitai. Da ştii matale care-i avantajul amneziei? Cuuum? Nu ştii? Ha, ha, ha. Păi o ştie şi ăla dă-i unu la sută apă şi restul vodcă. Ăla, tristicescu, sau spirtulescu ori cam aşa ceva. Păi frăţică să-ţi spun io: afli întotdeauna lucruri noi! Băgaşi la devlă ascultaciule? Da tu Cercele ce păzeşti p-aicea. Ia dă la băiatu. Boon. Şi ce mai zice autorelul nostru? Păi cică ”Între corpurile noastre se întinde mereu o peliculă foşnitoare de staniol. Ceva ca o capă romantică. O pelerină cu care ne vom sugruma într-o noapte unul pe celălalt, ca amanţii din mayerling. E tăcerea de după, când aşteptăm cu tristeţe apa care nu va ţâşni niciodată. Si suntem tandri si blânzi unul cu celălalt.” Păi auzi colea, foşnitoare ca o peliculă dă staniol! Păi măi fraţicule pelicula îi pentru lichide. Pentru solide îi folie. Poate aia să foşnească. Da cum vine asta? Între corpurile noastre să întinde pelicula aia? Şi cum sunt corpurile? Goale? Adică pelicula e un fel dă veşminte sau nu? Booon. Trecă dă la mine: Da cum vine aia “O pelerină / cu care ne / vom sugruma / într-o noapte / unul pe / celălalt,” Păi măi frăţică habar n-ai. Pune mâna pă dicşionary. Pelerina îi pentru pelerini mă netotule. Nu pentru sugrumat. Pentru sugrumat îi ştreangul vericule. Vedeţi mă unde duce lipsa dă lecturi? Da să n-o mai lungim. Iată cum încheie acest autoraş poema lui dă trei parale. Până şi surrealiştii erau mai creativi! “Si suntem / tandri si blânzi unul cu / celălalt” cam tautologic, nu-i aşa intertextualisto? Recheşane zi şi tu: păi poţi să faci măcar un scenariu dupe aşa ceva? D-aia zic: Brava, nene! Am citit cu pasiune. Da’, pînă la urmă, ce ai vrut să spui? Note: Poemul maltratat critic astfel aparţine unui autor pe care, dacă nu l-aţi recunoscut, vi-l vom deconspira într-un comentariu ulterior. Autorul poemului suntem convinşi, are umor aşa că nu se va supăra pentru acest exerciţiu de demolare, marca Ioan Peia, marcă înregistrată. Succes garantat. Nu există text sau autor care să treacă prin acest malaxor cognitiv şi care să supravieţuiasă. Poate numai dacă, în prealabil să i se fi citit moliftele Sfântului Vasile cel Mare. Parcurge cronologic textele acestui autor Text anterior       Text urmator Nu puteti adauga comentarii acestui text DEOARECE AUTORUL ACESTUI TEXT NU PERMITE COMENTARII SAU NU SUNTETI LOGAT!   Comentariile userilor                   probabil , dacă lumea ar avea vreo o sută de mii de artişti "adevăraţi" aflaţi într-o continuă căutare bibliotecile ei ar fi mai sărace cu milioane de volume; rămîi un continuare "artist" al ideilor pline de miez,nu ne dezamăgi eu nene Nicolae ca un amator ce sunt încerc să scriu, ca să rămîi matale statuie de gheaţă şi-n august, că doar tot ce nu înţelegi, ştii sau citeşti e pe potriva ofuscării tale findcă asta e măsura adevăraţilor creatori:intoleranţa plină de rîcă.   Postat de catre Gheorghe Rechesan la data de 2011-08-12 21:05:06               :)))   Postat de catre nicolae tudor la data de 2011-08-12 20:37:12               Nu ma indoiesc domnule Cristescu ca rezonati. :) Totusi, asta nu exclude concurenta in plan artistic. Eu tind sa va simpatizez mai mult pe dvs. Chiar si numai pentru faptul ca ati creat locul acesta pentru a incuraja libertatea noastra de exprimare, pentru a ne ajuta sa nu ne mai fie teama sa ne deschidem. Acu', ca odata ce ne deschidem, sar gandurile din noi ca din Cutia Pandorei... si uneori intrebarile, e alta poveste.   Postat de catre . Fiinta la data de 2011-08-12 18:22:56               Distinsă colegă Adriana Giurca, Ce se mai ştie despre domnul Liviu Bordaş? PS. M-am împăcat de mult timp cu distinsa colegă EŞ. Ba, am observat, în ultima vreme, suntem cam pe aceeaşi lungime de undă. Adică rezonăm!   Postat de catre Emanuel Cristescu la data de 2011-08-12 17:23:56               Desigur, Domnule Nicolae, "avocatii" au defectul asta profesional- sa fie pertinenti si coerenti, sunt scoliti adica sa deprinda mestesugul asta de a clarifica acolo unde mintea omului cea de toate zilele nu ajuta. Si de aceea, in general, sunt platiti sa-si spuna parerea. Pe dvs. v-am consiliat gratis si nu e prima data. Data viitoare, va avertizez ca va taxez. Si nu la buzunar o sa va usture.   Postat de catre . Fiinta la data de 2011-08-12 16:50:13               "nu fiţi îngrijorat/ă, pot să fac un scenariu după orice...inclusiv după o paradigmă care şchioapătă!" Formularea dumneavoastră, a la Pythia, poate fi credibilă. Aştept să o văd materializată în scris. Poate atunci realizăm şi cine şchioapătă paradigma* ori metaparadigma. *MOI Metoda Onomatopeico-Interjecţionistă   Postat de catre Elena Stefan la data de 2011-08-12 16:49:54               @ A.G. este parerea dv de... avocat!   Postat de catre nicolae tudor la data de 2011-08-12 16:05:48               Domnule Nicolae Tudor, pai acela care oboseste cautand idei (artistice) poate fi un aspirant, ala talentat cu adevarat e doldora de idei originale, sa nu confundam lucrurile! Scrie ca sub dicteu, e un har, nu o cazna.   Postat de catre . Fiinta la data de 2011-08-12 15:57:37               Matei Ghigiu, desigur, Adriana. Are 21 de texte pe Agonia, toate - o încîntare la lectură.   Postat de catre ioan peia la data de 2011-08-12 14:51:15               In anii comunismului "talentele adevarate", descoperite si incurajate de activistii vremii, au inceput sa umple pietele metropolelor cu statui impunatoare reprezentand omul. Dar... una este sa sculptezi o figura umana care se afla "ca la fotograf"-ul din balci, alta este sa gasesti o linie artistica menita sa impresioneze si sa spuna ceva. Din pacate, Domnul Rechesan (incurajat frecvent de amfitrion sa continuie, ca musteste de talent) face din literatura ce au facut aia cu statuile. Da, pana deseara sunt convins ca va scrie o carte de teatru, doua chiar, poezie sau note de calatorie, omul poate scrie orice. Si-n timpul acesta adevaratul talentat oboseste cautand o idee, o linie, "ceva" cu adevarat artistic. Si va scrie si maine, si poimaine, a umplut deja virtualul cu "statui" marca Rechesan. Pe mine, toate cate le ganditi, stimabile, deocamdata ma lasa rece.   Postat de catre nicolae tudor la data de 2011-08-12 14:36:46               Matei Ghigiu Recunosc, mi-am amintit doar ultimul vers, a ramas cumva legat de Mat   Postat de catre . Fiinta la data de 2011-08-12 14:19:03               "metoda" onomatopeic-interjecţionistă" este mai plină de miez, de o mie de ori, decît metoda baombastico-akademico-intertextualisto-kimvalisto-hermenueutico-contrabasistă a domniei voastre!   Postat de catre ioan peia la data de 2011-08-12 13:59:30               Aţi ajuns, doamna, pentru a vă convige singură de debordanţa spuselor domnia-vă, să vedeţi plînsete şi văicăreli, acolo unde nu e decît un haz nebun, alimentat full de către ridicolul poziţiei dv., care vede într-un sketch a la Sociu şi Palade, pe care l-aţi debitat mai sus, cine ştie ce demonstraţie de talent parodic. Nu vă mai ofticaţi: e o plăcintă cu bolbotine, dată drept tort Diplomat!   Postat de catre ioan peia la data de 2011-08-12 13:56:51               D-na Elena Ş, aka E.C, Io unu', ca admirator sporadic şi selectiv(nu ca candidu' N Tudor ce amuşină mai ceva ca Zdranţă cel cu ochii de majolică autohtonă versu' fierbinte şi sudalma fiartă) a verbei "peiane" vă confirm: nu fiţi îngrijorat/ă, pot să fac un scenariu după orice...inclusiv după o paradigmă care şchioapătă!   Postat de catre Gheorghe Rechesan la data de 2011-08-12 13:41:49               Vaietele şi suficienţa sunt de înţeles. A fost prea evidentă şi prea dură diagnosticarea de mai sus. Însă la obiect, necesară şi meritată. Ca dovadă mobilizarea tuturor eforturilor şi mijloacelor (chiar şi a celor mai puţin oneste) pentru a o contracara. Nu cu argumente ci cu afirmaţi. Simple afirmaţii. Evident că efectul de oglindă uneori poate tulbura. Nu credeam că până într-acolo încât să se apeleze, în văzul lumii la mijloaace absolut neoneste. Să faci trimiteri aluzive punând în sarcina cuiva ceea ce nu a făcut ori zis este o performanţă. Una este "pattern" alta este "patternbutoane"! Dar ce mai contează. scopul scuză mijloacele! Oricum "metoda" onomatopeic-interjecţionistă a fost pusă în lumină. De aici nevoia de autoapreciere.   Postat de catre Elena Stefan la data de 2011-08-12 13:32:45               Vă cramponaţi de idoli desumflaţi, pricepuţilor! Ian uite, aici, nişte versuri de o eleganţă seniorală, scrise de un poet, de care, sunt sigur, puţini au auzit. Şi nu e catalogat drept geniu: simţeam de la fereastră cum o tânără îmi surâdea din parcare dinclolo de lanul de grâu dincolo de câmpia de pietre mişcătoare ea îmi surâdea cu umerii simţeam de la fereastră nefireasca ei adversitate faţă de lucrurile concrete dincolo de suprafaţa prăfoasă a previzibilului dincolo de grădina cu ploi ea îşi desfăşura dragostea o întindea peste pielea timpului simţeam de la fereastră natura ei invizibilă şi permanentă pentru Noi era de o frumuseţe fără seamăn Vă las să-l ghiciţi!   Postat de catre ioan peia la data de 2011-08-12 13:20:33               Mai exişti, mai exişti, Adriana? Mă rog, dacă mai exişti în aceleaşi coordonate...   Postat de catre ioan peia la data de 2011-08-12 13:04:02               Dle Kosta, Eu nu mă lupt, vai de mine! Eu mă joc cu ei de-a puia gaia! Ei se luptă din răsputeri, sireacii, da' tot de pe jos sunt culeşi de către măturăreasă!   Postat de catre ioan peia la data de 2011-08-12 13:02:41               Gheorghita, daca as posta as avea si eu subsolul meu si ar trebui sa suport oftopicele altora. :)Iar pe de alta parte, uneori e mai bine sa-ti tii floricele la mansarda. :)   Postat de catre . Fiinta la data de 2011-08-12 13:01:32               Doamnă Adriana Giurcă , de la postarea ”Caii negri”, nu mi-am schimbat nici numele, nici opiniile. Cât despre antipatia d-lui Cristescu nu îmi fac griji. O păstrez la loc sigur și acoperită bine. Stimate vkeu, cu aceeași clară bunăvoință, remarc că toată viața dvs este o stare de continuă stupoare. Lumea este mare, vekeule, mare și plină de neprevăzut. Mă bucur că ai aflat ceva nou astăzi. Mr. Ghiță Eructeșan Poate nu ai fost atent, repet: oricât ar fermenta mranița, nu-și poate schimba originea. Iar eu nu citesc textele tale din principiu. Așa că nu te mai chinui singur.   Postat de catre Ion Gabriel Pusca la data de 2011-08-12 12:38:51               Măi puşcă, Tu tooot te-nvîrţi ca cioara-n par, ginind brazda din hotar, nu-ţi găseşti locul deloc! Ai sfîrşit paraua adsumistă, nu te mai miluesc gămanii ăia portocalii şi, dacă n-ai ce face, te bîţîi pe aici după glorii pasagere? Parcă erai "indezirabil", aşa, cel puţin, declara, mai deunăzi, ştabu'. Acuş ţi-ai luat seama, ai venit cu periuţa-n dinţi să te dai cuminţel? Dacă tu ai idoli, pe raftul minţii tale luxate, e treaba ta. Eu nu sufăr de prejudecăţi, nu am tabuuri. Căci nu am... oooh!... nu am "patternurile... prestabilite", dacă mă-nţelegi! Ai fi putut, fără să mormăi acelaşi refren al "convinşilor" de geniul nu ştiu cui, ai fi putut măcar să îţi dai cu presupuţa despre versurile "genialului" Labiş, date de mine, ca exemplu. Sunt teribile, nu-i aşa? Tabuistule, lasă gargara oratorică, fincăci nu vorbeşti cu copchii de grădiniţă. Te du la adusumiştii tăi!   Postat de catre ioan peia la data de 2011-08-12 12:29:23               Adriana, Greu te prinde omu'! Numa'n subsoluri şi offtopice...lasă-l dreak, vorba lenuţei t. pă afanisitu' dă puşcoi, dă şi el din limbă să nu i se anchilozeze, mai bine-ai posta un vers, o floricică de nenufar, ceva calin,colea!   Postat de catre Gheorghe Rechesan la data de 2011-08-12 11:52:49               Domnule Ion Gabriel Pusca, nu dvs. erati acela care nu cu mult timp in urma, probabil din aceeasi ratiune ca cea invocata mai jos, gaseati potrivit sa lasati deoparte lancea ceea a ironiei pentru a include cativa autori, printre care si domnul Cristescu, in categoria GLOABELOR? Si tot dvs. admirati ELEGANTA demonstratiei doamnei Elena Stefan? Acum chiar v-ati atras antipatia domnului Cristescu. Stiti, dansii mereu rivalizeaza. :)   Postat de catre . Fiinta la data de 2011-08-12 11:48:04               sau recent: http://www.europeea.ro/atelierliterar/index.php?afiseaza_articol=38957 ia notiţe IGP, ia notiţe!   Postat de catre Gheorghe Rechesan la data de 2011-08-12 11:23:19               mr.Winchester Bîlbuţă, mătăluţă ai probleme nu de comunicare ci de de lecturi fosile. iaca pleosc şi fîsss pă ţavă, ce te bagi de nu tr-ntreabă: http://www.europeea.ro/atelierliterar/index.php?afiseaza_articol=38957   Postat de catre Gheorghe Rechesan la data de 2011-08-12 11:20:50               Aflu cu stupoare ca ar exista pe lume asa numita schema de analiza a comunicarii. Pe care as mutila-o, dupa spusele unui biet postaci. Desi nu a avut cele doua cojones care sa-i fi permis sa imi adreseze direct reprosul, ii spun doar atat, in cel mai autentic stil toparceanu: stimate ighepeu, nu ai talent literar, de ce mai incurci iarba literaturii? Comunicarea literara este una de tip special, daca ai avea competente in domeniu, s-ar fi vazut de mult (timp, vreme etc) Dar n-ai, ti-o spun cu cea mai clara bunavointza. Nu te intrista!   Postat de catre sters sters la data de 2011-08-12 11:16:55               Rădulescule, Când eu îţi spun că umbli cu bîzdîgănii îmbîrligate, refuzi să mă crezi! Par egzamplu: “din creuzetul geniului prelins prefer să ies ucis din diagramă” “creuzetul geniului prelins”, vai, cîtă drişcuială neologistică! Să ies “ucis din diagramă” – de ce nu din fotogramă, fonogramă, kinogramă, panoramă, anagramă, dor dă mamă?! “şi trist să mă-nfrăţesc cu lacu morii decît închis în ale voastre tigve provizorii!”… ca să vezi, criptologie de agent 007! Eşti şi tu un fel de El. Ştefan, pe mîna dreaptă! Scărpinătură fiţoasă după ureche! Ajunseşi la iazu morii, să faci opturi derizorii, poloist prins de cîrcel, care s-a-necat niţel, ”provizoriu”, vai de el! Pîc!   Postat de catre ioan peia la data de 2011-08-12 11:11:20               Nu credeam să ajung să îi spun lui Recheșan (cel care atunci când rămâne dezarmat se leagă de membrii familiei conlocutorului, de ex: ”cum o alinţi în intimitate? puşculiţa, lupulica? Postat de catre Gheorghe Rechesan la data de 2011-06-24 07:21:53 da' cînd se întîlnesc un moţ d'ăsta cu moaţa lui ştii ce iasă? diaree, nenică! Postat de catre Gheorghe Rechesan la data de 2011-06-24 07:20:32 ”) cum spuneam nu credeam să ajung vreodată să îi spun Lui Recheșan: ai dreptate, stimabile! Când coasta este acoperita –ca și obrazul- de o piele groasă, este impenetrabilă. Nici o lance a ironiei oricât de ascuțită, nu o poate zgâria. Ce scapi din vedere Rechesan, este ca doamna Elena Ștefan, cu siguranță, nu a vrut să rănească sau străpungă vreo coastă. Doar a demonstrat elegant că o metodă proastă aplicată bine dă rezultate proaste, e ca la matematica: minus ori plus dă minus. Vezi cât e de simplu? Probabil că Lasswell se răsucește în mormânt când vede cum un ip, un gr sau un vk mutilează senini schema de analiză a comunicării.   Postat de catre Ion Gabriel Pusca la data de 2011-08-12 09:46:28               fiindca veni vorba: valoarea textelor abia apoi, adica muult, muult dupa noi. de ce sa ne inversunam de vii, cand cei ce vor avea si timp si ocazia s-o faca mai pe indelete o vor face oricum? Pe unii pomenindu-i, pe altii ignorandu-i! de aceea eu tot mai sper ca singurele noastre batalii se vor duce in texte, nu in pretexte. Evident, cu doza de umor negru pe care deja multi mi-o considera rautate sau prostie. Lasa-i sa pri ceapa ce vor, dupa mintzile lor.   Postat de catre sters sters la data de 2011-08-12 09:30:30               Dupa cum cred ca deja ati observat, maestre Peia, munitia dumneavoastra se risipeste degeaba, tragi in urs si cade vrabia, in cea mai fericita din ocazii! Asadar, sa revin: daca dumneata mai ai timp si rabdare sa te lupti cu mocani, afei, tudorei, ighepei si alt fel de vaideei, e treaba dumitale, care cum vrea face ce vrea, ca e democratie. Da io tot zic precum ca te irosesti de pomana, multi nu merita nici macar explicatia absolut frumoasa cu tzatza, absolut justa.Explicatia. Ca tzatza...Oricum, ramane faptul brut ca Europeea este un spatiu absolut miraculos, absolut senzational, aproape irational: Marele emmanuel are un fel particular de a respecta. Adresarea sa "distinse cutare" e o injuratura atat de finutza incat ma face sa ma intreb de ce nu-i raspund cum ar merita. De cate ori imi zice "distinse" imi pune stampila de ciudat, dar eu nu-i raspund din politete. Desi respectul la Domnia sa nu este decat distantza pe care si-o ia apriori fatza de noi pentru a putea sa ne dispretuiasca mai cu usurintza. Diplomatie universitara. S-auzim de lucruri fine.   Postat de catre sters sters la data de 2011-08-12 09:21:24               erată :ale lui...   Postat de catre Gheorghe Rechesan la data de 2011-08-12 07:24:40               Între ditirambele naive ale lui N.Tudor şi boscorodelile înveninate-n praf de scărpinat a lui Puşcă, cred că Peia se simte precum Christos pe cruce;articolaşul stimabilei EŞ nu cred că e o lance destul de-ascuţită să-i străpungă coasta critică. "Părinte, iartă-le lor, că nu ştiu ce fac!"   Postat de catre Gheorghe Rechesan la data de 2011-08-12 07:24:03               erată 2 bunul simț cere să îi respecți și să ți-i asumi pe înaintași. Asta pentru a nu pomeni prin subsolul ori ai o problema cu marii poeți ai neamului.   Postat de catre Ion Gabriel Pusca la data de 2011-08-12 00:45:55               Erată: majoritatea poeților rămâne în ..   Postat de catre Ion Gabriel Pusca la data de 2011-08-12 00:38:15               ”A, şi apropo de apelativ: prin zona noastră, a te adresa unei femei mai în vîrstă cu formula "Ţaţă Mario", par. ex., e un semn de respect. Numai să nu o ţăţeşti, pur şi simplu, neadăugîndu-i numele, e un semn de ireverenţă. În fine. Postat de catre ioan peia la data de 2011-08-11 16:55:01 ” Era prin 1999. La o ședință de consiliu la primăria Bârlad, un consilier PNL, avocat de meserie, isteț brici, la un raport prezentat de o doamna consilier, plictisit -spre finalul ședinței- de amănuntele interminabile ale unui raport despre câteva familii de țigani izbucnește:”Hai, doamnă, treci la subiect că ne-ai omorât cu atâtea amănunte despre ace, brice și carice!” Bineînțeles, doamna roșește, se simte atacată de agresivitatea colegului și protestează cerând sancționarea lui. Mare scandal: cheamă primarul care abia plecase din sală la o discuție cu prefectul, vine și prefectul, întâmplător era pe acolo și adjunctul Poliției, ce mai tevatură mare. Ciobanu, ăsta era numele avocatului -s-a stins intre timp- cu o voce groasă și fără nici o urmă de jenă, rezolvă în câteva fraze problema: ”Stimată doamnă și onorați colegi, nu sunt vinovat! Dvs ați înțeles greșit. Să vă explic: eu sunt de la țară, de la Bădeana. La noi în sat, la chestia aia de o agăți intre cureaua si lanțul câinelui.... cum naiba îi spune pe aici?..aia de o pui să nu se incurce lanțul câinelui...” ”Vârtej, domnu` Ciobanu, vârtej...” il salvează Craus, primarul. ”Ei, așa, că bine ziceți dom`primar, la noi vârtejul ăla se numește carici. Și, tot la noi, la târg, țiganii cam asta vând: ace, brice și carice, vârtejuri din astea, cum le zice. Ce vreți, eu sunt de la țară!” Bineînțeles ca nimeni n-a înghițit gălușca, dar toți au râs o vreme pe seama avocatului de găselnița cu vârtejul. Cam așa și Peia cu ”țața Maria”... Domnule Nicolae Tudor, nimeni nu a contestat calitatea de versificator a lui Peia, dar de aici si până la a-l pune alături de Nicolae Labiș e ca și cum ai merge de la Malu la Sidney pe jos. Majoritatea poeților rămân în mentalul colectiv cu una până la cinci poezii. Labiș a scris Moartea căprioarei. Peia, poate a scris și el o poezie de același calibru. Dar nu o știe nimeni. Așa că bunul simț cere ca să îi respecți și ți-i asumi pe înaintași. Mai ales dacă ei au scris ceva care depășește cu o câtime, măcar, cea mai bună poezie a ta. Dar este vorba, totuși, de bun simț. Asta casă nu mai pomenim că un poet dus pe cărarea infinită nu se mai poate apăra. Altă chestie de bun simț. Am mai văzut, prin sunbsolul nu știu cărui text, pe exintescu susținând sus și tare că Cezar Ivănescu a fost turnător la securitate. Dacă poți spune așa ceva despre un poet care scria ”La Baaad” in 1979, Doina in 1983 și care făcea spectacolul ”Doina - inchinare lui Eminescu” in 10 decembrie 1989, inseamna că ori nu ai citit nimic scris de Don Cezar, ori ai o problema cu marii porți ai neamului. Eu zic să fim un pic mai atenți la expresiile folosite și mai ales să fim atenți la modul cum ne gestionăm fiecare orgoliile. Sunt bune și orgoliile, dar utilizate in exces aduc după sine uitarea și praful. Doamna Elena, ați făcut o demonstrație mai mult decât convingătoare. Din păcate, Peia este un plop de Malu: prea iubitor de înălțime ca să realizeze că toamna din frunze aduce după sine viscolul iernii. Iar de unul singur e greu să rămâi și înalt și drept. Acum este adevărat că are și aliați ca Recheșan sau N.Tudor, iată, un fapt bun, deși mranița, oricât de fermentată ar fi, nu ține loc de pădure. Radu Ștefănescu, frumoasă șarja.   Postat de catre Ion Gabriel Pusca la data de 2011-08-12 00:22:56               o, laudă talentului! v-aţi prins io sunt şi ageamiilor stau vamă! din creuzetul geniului prelins prefer să ies ucis din diagramă şi trist să mă-nfrăţesc cu lacu morii decît închis în ale voastre tigve provizorii! (cel ce nu arde dezlănţuit ca mine mă-sa-i curvă)   Postat de catre Radu Stefanescu la data de 2011-08-11 23:52:23               Robea, sapientule, du-te la culcăric, că e vremea!   Postat de catre ioan peia la data de 2011-08-11 23:41:15               Ce vis frumos ca toţi aceşti gladiatori literari să sfărâmele lanţurile minciunii şi ale făţărniciei consacrate şi să meargă împreună ca oameni liberi   Postat de catre mihai robea la data de 2011-08-11 23:37:56               Doar gladiatorii luptă pentru pâine şi circ.   Postat de catre mihai robea la data de 2011-08-11 23:31:23               Todoraş, bre, Îţi mersi, da' să nu pierdem simţul măsurii, pls! Nu fac deloc pe modestul, da' or'ş'cît!   Postat de catre ioan peia la data de 2011-08-11 22:53:00               I-auzi, Labiş! “Oamenii îşi scurg prin timp Fonta fiartă a veiţii (waw! ăştia or fi furnalişti!) Se încheagă sub drapele Şi-n tipare provizorii. (ăsta e un fel de “pattern prestabilit”!) Retopiţi de alte crezuri (furnalişti propagandişti, ce ziceam!... adică, reeducaţi) Ei se-aruncă peste vremuri, (poate-au descoperit oamenii teleportarea furnalizată!) Curg spre înnoite forme Pîrjolind nisipul rece.” (or fi aruncătoare de flăcări, neică!) “Sîntem în miezul unui ev aprins (era evul comunist, pt cine nu pricepe!) Şi dăm însufleţirii noastre vamă, (aoleu! dai pitacu lu nea dracu, să te treacă bine lacu!) Cei ce nu ard dezlănţuit ca noi În flăcările noastre se destramă: (Curat stalinism!)   Postat de catre ioan peia la data de 2011-08-11 22:49:56               “Nu aveţi domnia voastră nici calitatea, nici pregătirea şi nici dreptul să vă exprimaţi în legătură cu opera unui geniu. Nicolae Labiş. Dacă mai putţi, până la a vă compromite definitiv, spălaţi-vă tastatura şi pe mâini, de mai multe ori , de foarte multe ori, până să vă permiteţi gestul de a vorbi despre Labiş. Dumneavoastră vorbiţi despre dumneavoastră. Atât!” Alo, alo, doamna, mai cătinel că dărîmaţi zidul Berlinului! Pentru a doua oară. Simbolic, mă rog! Da’ matale cine sunteţi să-mi interziceţi mie judecăţi de valoare, indiferent că vă convine domniei voastre magistrissime au ba? Indiferent că irit părerea comună au ba? Nu păreţi, doamna, olecuţă cam categorică şi, cum să spun? cam marţială şi dictatorială, în atitudine? Sunteţi, cumva, paznicul de serviciu al literaturii române? Poftim? Nu am eu dreptul să mă pronunţ în legătură cu un “geniu”? Da’ cine a decretat asta? Matale? Cu hermeneutica lu matale hipergonflată? Păi, dacă luăm totul OTOVA – adică, vezi cum e cu “otovismul” ăla “axio…” – normal că tot ce scrie X e genialmente irefutabil! Iote colea, versuri de “geniu”: “Am iubit de cînd mă ştiu Cerul verii străveziu, Despletitele răchite, Curcubeele pe stînci Ori pădurile adînci Sub ger alb încremenite. …………………………………… Scurgerea cocorilor, Pacea înălţimilor, Semeţia pinilor, Plini de scama norilor. Am iubit iubirea pură, Floare roşie pe gură Şi în inimă arsură, În priviri zăpezi candide Şi-n piept voci necontenite.” Pam, pam! Geniale, nu? Dacă le-ar fi scris Mocanu, l-aş fi făcut surcele. Da, dar dacă le-a scris Labiş sunt geniale! “ FINAL; ceea ce era de demonstrat am demonstrate”. (EL. Ştefan) N-aţi demomstrat nimic, doamna, absolut nimic. Sau, dacă vreţi, aţi demonstrat că nu aveţi cu ce!   Postat de catre ioan peia la data de 2011-08-11 22:17:21               Sa comparam 2 creatori: Nicolae Labis si Ioan Peia. Sa observam filozofia, muzicalitatea si rimele poetului Labis (despre care am curajul sa spun: daca nu scria "moartea caprioarei" nici nu exista.) Despre idolul meu, Ioan Peia, afirm ca foloseste cuvantul cu o maiestrie ca nimeni pana la el. Nu-i impartasesc intotdeauna vederile critice (la nivel de atelier literar), dar stilul sau este necesar ca o vama findca obliga creatorul sa fie atent cu sensurile cuvintelor, cu metaforele, ca poezia sa nu se rupa definitiv de real,iar filmul poeziei sa fie posibil/logic si sa aiba un personaj matur, constient de ce spune si face. Ioan Peia a intrat, din pacate, in rolul ingrat de a da cu piatra, dar esenta lui de om este de exceptie. In fata unei creatii valoroase pe care o simte ca "un copoi", dupa propriile-i spuse, poate sa "curga" critic in alt registru si, n-am nevoie sa mi se spuna, stiu ca va fi inegalabil. Problema se pune daca trebuie lovit in asemenea hal ( "spălaţi-vă tastatura şi pe mâini, de mai multe ori , de foarte multe ori, până să vă permiteţi gestul de a vorbi despre") un talent de calibrul Peia si incurajati cei care nu-i ajung nici la degetul mic. Sunt douăzeci de ani... Sunt douăzeci de ani şi încă unul... N-aş vrea nici unul să i-l dau minciunii. Să zboare toţi spre zare cum colunul Care apoi se-ntoarce în pântecul genunii. Dar toate astea-s fleacuri: mai presus Eu ştiu un lucru care-i ţinta vieţii: Să ţii un steag, destoinic, cât mai sus. E steagul roşu-al meu şi-al dimineţii. E steagul cui? Eu cred că e al meu, Ori poate-al lumii, izbutind să doară, Când din infernul inimii, mereu, Însângerat mi-l flutur în afară. Iar seara, când se lasă cu răcoare, Şi cerul se întunecă-n frumos Însângerat şi vast mai ard în zare Înmiresmând în chip de chiparos. Nicolae Labis cîntînd nu poţi fugi de singurătate în vecini nu poţi chema poştaşul să sune de două ori există doar un timp al întîmplărilor frumoase nu poţi purta decît o dată haine de sărbătoare da lucrurile se întîmplă o singură dată o dată te naşti, o dată te uimeşti o dată se sting luminile şi muzicanţii pleacă oricît te-ai aduna la un loc tot cu aceeaşi piele te îmbraci dimineaţa de o mie de ori ca o singură dată nimeni nu poate consola pe nimeni fiecare îşi duce în cîrcă propria-i viaţă ca pe un cufăr gol, omule degeaba chemi îngerii la priveghi cu aceiaşi, mereu aceiaşi ochi măsori crăpăturile din pereţi în aceleaşi mîini îţi sprijini fruntea toate, o singură dată într-o singură explozie de lumină într-un singur turnir, într-o singură glorie ca atunci cînd metafora coboară în lume în caleaşcă de aur numai durerea se repetă mereu şi mereu aceeaşi înfiptă adînc în beregată ca un sfredel de pămînt da fiecare putrezeşte singur în propriu-i nume fiecare în propriu-i semn am ridicat ochii către vîrfurile plopilor care legănau cerul deasupra şi am văzut pîntecul dezgolit al lui dumnezeu prin care se împleticeau gîştele sălbatice ţipătul lor ascuţit din toamna tîrzie… şi l-am rugat: atîta doar, doamne să ies din lume cîntînd ca un vierme cîntînd ca un vierme înflorit Ioan Peia.   Postat de catre nicolae tudor la data de 2011-08-11 22:05:21               "căci am citit şi versuri de doi bani ale unor autori consacraţi: Labiş, par- ex.)" Nu aveţi domnia voastră nici calitatea, nici pregătirea şi nici dreptul să vă exprimaţi în legătură cu opera unui geniu. Nicolae Labiş. Dacă mai putţi, până la a vă compromite definitiv, spălaţi-vă tastatura şi pe mâini, de mai multe ori , de foarte multe ori, până să vă permiteţi gestul de a vorbi despre Labiş. Dumneavoastră vorbiţi despre dumneavoastră. Atât!   Postat de catre Elena Stefan la data de 2011-08-11 20:39:06               Textul aparţine lu Octavian Sovany.   Postat de catre Elena Stefan la data de 2011-08-11 20:32:31               FINAL; ceea ce era de demonstrat am demonstrat.Un text bun, cu "metoda" empiriocriticistă Peia" poate fi "hăcuit". Evident, pentru ignoranţi. Nu din cauza textlui ci din cauza "metodei" care poate manipula neiniţiţi, fraieri sau proşti de-a binelea. Eu mi-am făcut datoria. Am prezentat indubitabil limitele şi eroarea de fond a metodei. De acum înainte, eventual, voi face trimitere la această demonstraţie şi nu îmi voi mai pierde timpul cu asemenea alegaţii, care, de fapt, înseamnă, efectiv, pierdere de timp. Cine doreşte să se limiteze la o astfel de "critică" nu are decât. Pentru cei care aspiră a mai mult, putem discuta. Să ne vedem de literatură şi să ignorăm impostura agresivă, care, în virtutea dreptului la liberă exprimare se poate manifesta. Însă, evident, nu poate fi luată în considerare.   Postat de catre Elena Stefan la data de 2011-08-11 20:30:34               Tind să cred că domnul Peia are dreptate. Una este să îi spui ”Moș Ioan Peia” și alta e să îi spui ”Moșule”   Postat de catre Andrei Florian la data de 2011-08-11 18:16:06               A, şi apropo de apelativ: prin zona noastră, a te adresa unei femei mai în vîrstă cu formula "Ţaţă Mario", par. ex., e un semn de respect. Numai să nu o ţăţeşti, pur şi simplu, neadăugîndu-i numele, e un semn de ireverenţă. În fine.   Postat de catre ioan peia la data de 2011-08-11 16:55:01               He, he, he! ce fază! Vrut-ai să mă prinzi cu şoalda, doamna, da' nu ţinu cioaca! Poate la Cioacă să fi ţinut, da’, la mine, nu. Ai sperat că mă apuc să dau cu toroipanul în ele, după ce le-ai postat. (Fără autor!). Dar iacă ce spuneam mai jos: "Chiar ai măcelărit textul ăla, căci e scris bine. Chiar bine. M-ar fi interesat autorul." Am mirosit mîna de meseriaş în ele. Ce e drept, spre ruşimea mea, nu am recunoscut versurile lui Soviany - unul din marii mei preferaţi. Posibil să fie, ori foarte noi - o parte, le am - ori de pe vremea "Uceniciei marelui Alchimist". Sau, poate, din superba "Dilecta", partea a doua. (Nici pe aceasta nu o mai am. Am dat-o, ca un nărod, unuia, şi a uitat să mi-o mai restitue). Dar ce iese în evidenţă? Că am nas de copoi. Fără să-mi precizezi autorul, îţi spun, dintr-o ochire, dacă e ceva de capul versurilor acelea. (De capul versurilor, căci am citit şi versuri de doi bani ale unor autori consacraţi: Labiş, par- ex.) De-aia am spus că matale, doamna, ai masacrat un text: bicoz nu aveai voie să te atingi de el. E o blasfemie. Tot aşa, nu te poţi atinge de poemele unor "Doinaş, Naum, Apollinare, Tzara" etc. (deşi aceştia nu-s chiar pe gustul meu). În plus, repet, doamna: nu aveţi fason de artă băşcălioasă. Sunteţi fadă, doamna. Fadă şi diluată pînă la apă de ploaie. Glumiţe fără sare. Nu-mi puteţi folosi patentul, care are şarmul lui, trebuie să recunoaşteţi, doamna, chiar dacă vă cam rîcîie povestea asta pe ficăţei.   Postat de catre ioan peia la data de 2011-08-11 16:49:57               sa-mi fie rusine, am cautat pe google:(((   Postat de catre nicolae tudor la data de 2011-08-11 15:39:58               mulţumesc, Nicolae!   Postat de catre Radu Stefanescu la data de 2011-08-11 15:08:55               @Stef: Octavian Soviany   Postat de catre nicolae tudor la data de 2011-08-11 14:56:29               absolut offtopic şi fără nicio intenţie de a turna gaz peste focul polemicii IP-EŞ, cred că versurile de mai jos sunt de mare calibru ”Între corpurile noastre se întinde mereu o peliculă foşnitoare de staniol. Ceva ca o capă romantică. O pelerină cu care ne vom sugruma într-o noapte unul pe celălalt, ca amanţii din mayerling. E tăcerea de după, când aşteptăm cu tristeţe apa care nu va ţâşni niciodată. Si suntem tandri si blânzi unul cu celălalt.” doamna Ştefan, cine e autorul?   Postat de catre Radu Stefanescu la data de 2011-08-11 14:46:59               va astept aici sa ciocnim un pahar:)))   Postat de catre nicolae tudor la data de 2011-08-11 13:25:01               "Chiar ai măcelărit textul ăla," QED. Adică, ceea ce era de demonstrat. Asta am şi vrut să demonstrez. Nu mă aşteptam să mă confirmaţi aşa de repede. Cu aşa o metodă, orice text, de la Walt Whitman la Tagore ori să zicem Doinaş, Naum, Apollinare, Tzara, etc. etc. poate fi "hăcuit" Este adevărat spre necinstea "hăcuitorului". În cazul de faţă, a mea. Aceasta este metoda domniei voastre şi aşa procedaţi! În sinteză, metoda propusă de către domnia voastră, se bazează pe exclmaţii, onomatopee, interjecţii şi empirism propriu, deseori vindicativ - textul nici nu contează- arbitrariu, discreţionar, etc. PS. Păstraţi limita bunei cuviinţe. "Ţăţismele" şi pertu-ul nu fac parte din universul meu propriu!   Postat de catre Elena Stefan la data de 2011-08-11 12:44:06               Todoraş, Stai blînd, că mie nu prea are cine să-mi zgîrie parbrizul, sunt tot felul de spălători de geamuri, de pe la intersecţii, pe aci, aşa că nu-i nevoie să-mi fii scutier. Uite că sunt nevoit să-l laud un pic pe Todoraş, ţaţă Leană! El nu prea se feşteli de cîte îi zisei, ca alţii mai scrobiţi. Ceea ce trădează o anume disponibilitate de a învăţa şi un fel de bun-simţ nativ. Todoraş, Dacă-ţi place stilul meu, trebuie să faci cinste! Căci, ia vezi tu... ai cam abuzat de intelectul meu, pe blogu ăla al tău. Printre altele, ai publicat şi lucruri mai slăbuţe, pe care eu nu le-aş trece nici la capitolul "recuperabile"!   Postat de catre ioan peia la data de 2011-08-11 10:01:00               Ţaţă Leană, 1. Chiar ai măcelărit textul ăla, căci e scris bine. Chiar bine. M-ar fi interesat autorul. De ce nu-l divulgi? Păi deduşi rău de tot cu oiştea-n gard, nană! Înseamnă că de-aia te oripilează metoda mea, că habar n-ai să faci diferenţa între un text bun, de care e o blasfemie să te atingi, şi unul care merită a fi luat în bîză, cu vîrf şi îndesat. 2. Ştiam că nu te pricepi, că, pentru matale, toate-s OTOVA, adicătelea te bălăceşti în cada cu OTOVISM AXIOLOGIC şi crezi că te afli la marile botoane patternautice, stabilite şi prestabilite, da' să vii şi să te mai şi dai mînuitoare de condei peian, apăi asta se cheamă frecangeală cu suc de hrean la piciorul din buştean. 3. N-ai surprins nimic, nană! Da' nimic, nimic, nimic! Eşti ca un contrabas dogit care se dă violoncel!   Postat de catre ioan peia la data de 2011-08-11 09:29:23               Textul meu : "Ramane ca-n noaptea aia" a supravietuit! (egzematescu) s-a sculat mortu din bozii şi vorbeşte ca nărozii, s-a sculat la miezul nopţii şi vorbeşte ca netoţii, s-a sculat mortul din mîl şi vorbeşte clar: bîll, bîll! s-a sculat mortul din turbă şi vorbeşte ca o scîrbă, ţîncuşor cu apa-n cap mai papi tu gălbui cu pap? pui de sconsc fără coinace mai mănînci tu ce nu-ţi place? mai sugi tu la două doici zama lor din cele scoici? mai dai drojdia pe gît? mai porţi sîrmă trasă-n rît? puradel fără de minte în gingii mai ai vreun dinte? mai ai snagă, mai ai draci? “tare, cu dreapta”-ţi mai faci? o mai gîghili, o mai freci pe madama de cincizeci? mai mănînci din tomberoane, boschetar pantelimoane? veni mortu dintre cruci şi-şi vărsă hoitu-n papuci!...   Postat de catre ioan peia la data de 2011-08-11 09:18:17               Mare dreptate ai Todoraş cu plaivazu! Vezi tu cum spiritele mari transcend contingentul bleu-ciel şi se întâlnesc în zona metacriticii? Şi a neohermeneuticii? Tare mulţumit va fi distinsul nostru coleg când va vedea binemeritatele tale laude şi eforturi de discipol al metodei! Şi bineînţeles bucuros. Se prefigurează deja un cuplu celebru Peia-Todoraş. Maieutica măcelăririi este pe mâini bune.   Postat de catre Elena Stefan la data de 2011-08-11 08:40:33               Ca stil de macelarire seamana ceva-ceva, dar nu are savoarea limbii maestrului Peia. Aici incercati sa fiti un fel de Suca al lui Amza Pelea. Bun si ala! "Todoras cu plaivazu"   Postat de catre nicolae tudor la data de 2011-08-11 07:57:24 Parcurge cronologic comentariile acestui autor Text anterior       Text urmator               ridurile   Postat de catre Elena Stefan la data de 2011-08-11 06:01:03               Sigur. Nu întotdeauna ne plac oglinzile. Mai ales când ne scot în evidenţă riduril şi apucăturile. V-am surprins, didtinse coleg, esenţa "metodei Peia" de a comenta texte. Orice text. Iată poemul care a servit drept lecţie dechisă. Un fel de lecţie de anatomie textuală: *** Nu te-am cunoscut îndeajuns. Tu nici când eşti goală nu eşti absolut goală. Degeaba te miros ca un câine de vânătoare. Zadarnic te aştept la capătul unui tunel purpuriu unde se ciocnesc două trenuri. Între corpurile noastre se întinde mereu o peliculă foşnitoare de staniol. Ceva ca o capă romantică. O pelerină cu care ne vom sugruma într-o noapte unul pe celălalt, ca amanţii din mayerling. E tăcerea de după, când aşteptăm cu tristeţe apa care nu va ţâşni niciodată. Si suntem tandri si blânzi unul cu celălalt.   Postat de catre Elena Stefan la data de 2011-08-11 06:00:25               Textul meu : "Ramane ca-n noaptea aia" a supravietuit! Ion merita nivel! Va dati seama ca este singura lui gonflare!   Postat de catre ecsintescu virtual la data de 2011-08-11 02:23:39               Palid, tanti Leano, palid! Aspiri la titlul de epigoană, dar n-ai fason. Imiţi prost şi, la un tecst complex, cum vruşi a confecţiona matale, cam stai cam rău cu grămăticiunea. Eu, în afara situaţiilor clar sugerate, nu am neglijat în aşa hal punctuaţia. Matale... pari a fi cam repeteantă la capitolul ista. Io zic să-mi dai mie textul ăla pe mînă, să-ţi arăt cum se face, că, dupe cum ştii, nu toţi cucoşii au ouăle roşii sau, mă rog, adaptînd: nu orice găină cîntă la pianină! Bag samă, însă, că-ţi plăcu stilul meu de disecţie, chiar dacă faci pe mironosiţa, cîrmeşti din nas şi-ţi scuturi cosiţa, ca să nu-ţi rămîie-n păr frun muguraş de-al meu, să te fecundeze. În final, zici: "Poemul maltratat critic astfel aparţine unui autor pe care..." Aci ai dreptate: la matale, nu se cheamă că ai făcut cu har ce ai făcut, ci ai "maltratat". Şi imitaţia, şi tecstu! PS: Predau cursuri de critică peiană, contra cost şi numai pe bază de programări! Doritorii se pot adresa secretarei mele, care nu e blondă şi nici nu imită alte secretare!   Postat de catre ioan peia la data de 2011-08-11 00:07:47	Pseudonim Parola Nu am cont! Am uitat parola!   Texte: 23953 Comentarii: 120073 Useri: 1426
ADMINISTRARE