PRIMA PAGINA   TEXTE   COMENTARII   AUTORI   CONSACRATI   CAUTARE   FORUM   CHAT  REVISTA EUROPEEA  AJUTOR  CONTACT
Prostia ca eternitate Text postat de Radu Oprea Dacă veţi citi cu atenţie scrierile despre prostie, majoritatea autorilor, ca să nu spun integralitatea lor, operează cu idei, concepte, caracteristici şi toată gama descriptorilor fenomenului care, fără excepţie, sunt atribuite altora. Adică prostia poate atinge pe oricine mai puţin pe ei. O definiţie generală dată prostiei ar putea fi şi aceasta: reacţie neconformă a unor indivizi în raport cu standarde pe care societatea ori alţi indivizi le aşteaptă de la aceştia la un moment dat. Adesea se şi spune ironic: este mai prost decât prevede standardul! Prostia poate avea cauze de natură patologică situaţie în care, eventual, poate fi tratabilă sau nu şi cauze care ţin de inadecvarea reacţiei individului la mediu ca urmare a deficitului de resurse de natură congnitivă, emoţională ori de altă natură, de care acesta, adică individul, dispune ori ca urmare a influenţei sau non influenţei anumitor factori. Sigur, definiţia propusă nu este extrem de riguroasă însă, în opinia mea surprinde, generalizat, ansamblul fenomenului. Prin mediu înţeleg tot ce înconjoară un individ la un moment dat adică oameni, natura, manifestările acestora, etc. În această a doua ipostază prostia nu poate ocoli pe nimeni. De la omul simplu la academician de la neinstruit la omul cultivat de la inteligent, la prost, etc. O observaţie se impune: ca urmare a raportării la anumite standarde (comportamentale, de inteligenţă, de emoţionalitate, etc) rezultă că prostia are o anumită doză de relativitate pe de o parte iar pe de alta o anumită evoluţie în timp. Prostia poate fi individuală sau colectivă. Exemple? Priviţi în jur şi, de ce nu, priviţi-vă şi, poate, veţi găsi. A scrie despre prostie, ba chiar a lua atitudine împotriva prostiei şi a proştilor nu reprezintă de plano o garanţie cum că autorul este exonerat de această “calitate” Ba, de multe ori, proştii se dau antiproşti cu speranţa mai mult sau mai puţin deşartă că, procedând astfel, ei ar fi “spălaţi” de acest “păcat”. Nici simpla afirmaţie a cuiva, indiferent unde s-ar afla pe scala inteligenţei, despre cineva, cum că acest cineva este prost, nu oferă garanţia că domnia sa, adică acela care face afirmaţia ar fi scutit de acest dar. Aşadar, când cineva vă face prost ori sugerează aceasta s-ar putea să aibă dreptate sau nu. Însă, consolaţi-vă, de multe ori, în astfel de situaţii, s-ar putea să avem de-a face cu un efect de bumerang. Prostia poate fi şi o armă redutabilă. Atunci când deşteptul face pe prostul. Evident situaţia prezintă şi un risc: să rămână aşa. Diferenţa dintre un deştept şi un prost nu constă în aceea că prostul greşeşte iar deşteptul nu. Ambii pot face prostii însă numai cel din urmă le repetă! Prostia nu poate fi eradicată. Poate fi diminuată se poate lupta împotriva ei însă atâta timp cât vor exista oamenii va exista şi prostie. Asumabilă sau nu. Privit din anumite perspective textul acesta poate fi o prostie. Din altele nu. Depinde de standarde. Un fapt este cert: prostia este eternă însă poate fi ţinută sub control. De către fiecare şi de către noi toţi. Parcurge cronologic textele acestui autor Text anterior       Text urmator Nu puteti adauga comentarii acestui text DEOARECE AUTORUL ACESTUI TEXT NU PERMITE COMENTARII SAU NU SUNTETI LOGAT!   Comentariile userilor                   ati tacut? suferiti in tacere?! nu va faceti probleme ca sunteti in aer cu... treptele, ori ca nu va iese cu i-ul din enjdemii de-ncercari, Dumnezeu are nevoie si de-ale dv pentru tabelul sau la rubrica "asa nu"!   Postat de catre nicolae tudor la data de 2011-07-12 12:20:06               @ af. ce dragut sunteti ca sunteti, in sfarsit,fericit. bine aati venit. Poftiti si legitimatia:   Postat de catre nicolae tudor la data de 2011-07-12 09:00:01               Dumnezeule, eternitatea este la ea acasa. In sfarsit!   Postat de catre Andrei Florian la data de 2011-07-11 23:00:11               Tu, Nicule, nu trebuie să faci nici un efort ca să convingi pe cineva de propria-ţi prostie. Tu eşti prost în mod natural, te-ai născut, ca să zic aşa, cu talentul ăsta! Fără să detaliem prea mult: unii vin pe lume cu harul de a desluşi tainele firii, alţii cu acela de a fi nişte faberi ingenioşi. "Fericirea" lor este un fel de freamăt interior, rezonant în transcendenţă. Din a treia treia categorie, numeroasă, fac parte cei care-s acaparaţi de rigorile instincului de conservare: ei trebuie să aibă, să aibă, să aibă! Şi, pentru asta, aleargă, se zbuciumă, îşi fac loc, dau cu capul, calcă pe cadavre. O, şi cît de... "fericiţi" sunt că pot parveni, că pot să-şi plimbe hoitul mulţumit şi împodobit pe ştrase – snobii de lux ai hămeseniei colective! EI AU, alţii-s nişte prăpădiţi, se tîrîie pe pămînt, mor în casele lor ca nişte insecte, şi abia dacă au parte de-o lumînare aprinsă când îşi dau sufletul. Desigur, în viziunea acaparatorilor, ăştia-s nişte proşti, n-au fost în stare să înţeleagă esenţa existenţei, s-o posede ca pe o centuristă de meserie. Spui că eşti fericit dacă AI, - atenţie la posesiv! Anume ce, în fond? O feliuţă din lumea asta, asupra căreia să fii STĂPÎN, să-i dictezi destinul, din care te hrăneşti tu, cu o pasiune de vampir: o femeie, un cîine (ce asociere!) etc. Uitînd că nimeni nu are dreptul, în veci, să pună căpăstrul pe altă fiinţă. S-o posede, cu pretenţia că asta-l face, ehe! "fericit" – ce noţiune ipocrită! Cît priveşte lucrurile care le posedă: praf şi pulbere. Am auzit destui inşi care, la finele vieţii, se întrebau pentru ce atîta zbatere! Ce fac cu ceea ce au adunat? Le lasă prăpădului, lăcomiei altora, măcinării timpului. În timp ce el intră-n pământ înfăşurat în cîrpe. Cît priveşte "generozitatea" celor care l-au "stimat"... o mână de pământ, aruncată peste copîrsteu! În momentul ăsta, şase miliarde de fiinţe vor, vor, vor! Să aibă, să domine, să fie, adică... "fericiţi". Aproximativ şase miliarde, căci mama natură, distrîndu-se, îi aranjează şi pe unii, şi pe alţii, trezindu-i la realitate cînd le e lumea mai dragă. Proştii au o calitate care îi menţine tot timpul în formă: posedă doar un sfert de creier, care funcţionează în regim de masticaţie eternă: anume, cel din zona vegetativă! În el se fabrică tot timpul serotonina "fericirii" posesive!! PS: faza cu recunoaşterea propriei prostii, în virtutea exerciţiului logic care spune că un prost conştient de o aşa "calitate" personală nu există, aci nu ţine: degeaba o dai la prelucrat, căci primul alineat din ceea ce am spus te-a calificat definitiv.   Postat de catre ioan peia la data de 2011-07-11 10:15:18               eu sunt unul dintre prosti.si am recunoscut propriu-mi ridicol, ca am ramas asa. intai am observat ca orice fac nu-mi iese bine decat de la a treia incercare incolo. iar viata ma grabeste asa de tare incat nu mai am timpul fizic apoi interesul sa gresesc mai putin in alta incercare pentru a avea cat de cat un rezultat minim a treia oara. exemplul imediat este cu scrisul. ba chiar am fost indulgent cand am spus trei incercari, daca nu las (si nu las!) un text in sertar trei luni, oricat as incerca sa-l refac tot varza iese. apoi mai sunt un prost fiindca sunt un limitat, ceea ce n-ar fi iesit din comun, dar sunt si tare obosit. am parcurs doar cateva trepte dintr-un infinit de trepte si urcarea m-a ingenuncheat. oameni buni, obosesc numai privind in sus! bineinteles ca eu sunt vinovat, sau familia/societatea fiindca ma lasa, bietul, sa invat... singur. de-abia ieri m-am prins care-i spilu': am vazut un film si m-a luminat un prost care murea zicand: "am alergat toata viata sa am ceva care sa nu-mi mai usuce gura, am vrut sa pun si eu ceva dulce pe limba si n-am reusit. mi-amintesc ca mi-am dorit candva sa am un caine". treaba cu cainele m-a luminat brusc fiindca am observat in clipa urmatoare ca fiinta umana se lupta tot timpul sa obtina ceva pierzand exact ce nu trebuie, timpul, care este limitat si care ofera prilejul sa traim viata. mi-am dat seama ca viata este atat de frumoasa, iar eu am crezut tot timpul invers. este frumos sa lupti zilnic pentru supravietuire chiar daca trebuie sa lingi maini sau bocanci, daca pumnul de hrana te ajuta sa traiesti. insasi faptul ca esti viu si nu mort este un lucru minunat si ar trebui sa ne bucuram. dar bucuria devine fericire pura numai daca renuntam la orice alt gand/griji si expermentam trairea cu toata fiinta, cu toate energiile posibile. iar daca visezi, pe langa supravietuire, sa ai un caine, o femeie, un prieten, si daca traiesti bucuriile acestor impliniri cu toata fibra, inseamna ca ai urcat trepte. eu am urcat doar cateva. si ma lupt sa consolidez aceste trepte sub mine fiindca urcasem prea sus si eram cumva in aer. eram fals tot privind la ce au altii de deasupra mea. ba chiar incercam ironii personale despre ei cum ca ar fi prosti chiar daca au caini, case, femei, bogatii. mi se parea ca nu au nici Dumnezeu! si eram prost fiindca ridicasem normalitatea la acest orizont fiind si frustrat ca eu n-am ceva ce aveam dreptul si care m-ar fi facut de-abia atunci fericit. nestiind ca este sufient sa ai o idee pe care, dac-o traiesti cu toata fiinta, inseamna fericire. iar cei de deasupra mea sunt, cu siguranta, fericiti facandu-i prosti pe ceilalti, punandu-i pe altii sa le pupe mainile. fericirea este la fel chiar daca lingi bocancii sau ti-i linge altcineva. Dumnezeu are nevoie de toate aceste experiente pentru a crea minuni si mai mari decat omul. Sunt prost si incerc sa traiesc prostia la cel mai inalt nivel. sunt la a doua incercare.   Postat de catre nicolae tudor la data de 2011-07-10 09:06:29 Parcurge cronologic comentariile acestui autor Text anterior       Text urmator               Şi hai, totuşi, să dau exemple de truisme, vechi cît veacul. Sau de blogodoreli fără sens: "Prostia poate fi şi o armă redutabilă. Atunci când deşteptul face pe prostul. Evident situaţia prezintă şi un risc: să rămână aşa." Cînd aveam optsprezece ani, citeam, de prin revista "Urzica", o epigramă taman cu acest conţinut. Care, şi ea, prelua o idee mai veche. Cum puteţi numi asta? Necunoaştere sau copiuţă intelectuală? Asta, chestia asta, trebuia menţionată. Nu să faceţi pe marele cugetător, cu sapienţii din vremea lu' Pazvante. "Prostia nu poate fi eradicată. Poate fi diminuată se poate lupta împotriva ei însă atâta timp cât vor exista oamenii va exista şi prostie. Asumabilă sau nu." O "cugetare" de două parale! "Prostia nu poate fi eradicată", de parcă ar fi vorba de un fel de epidemie gonococică, de febră galbenă, de difterie, ca să trebuiască a interveni asupra flagelului cu substanţe active. Termenul "eradicare" este complet nepotrivit în context. Apoi, se vorbeşte despre o temă de-a dreptul ridicolă: "Prostia... asumabilă"(!!) Adică, în ce sens asumabilă, stimate? Vrei să spui că prostul are conştiinţa propriei nătîngii şi strigă-n gura mare, pe la colţ de stradă, că iote cît e el de prost şi-şi asumă... Standardul?!! Asta-i o gogomănie. "Un fapt este cert: prostia este eternă însă poate fi ţinută sub control. De către fiecare şi de către noi toţi." Ai nu mai spune! Păi dacă e eternă, ce dracu să mai ţii sub control? Eternitatea? Şi cum faci "controlul" ăla, stimate? Cu bastonaşul ilectric? Au cu texte "dăştepte", de felul celui de mai sus? Şi, la urme urmei, dă-ne şi nouă, de un par egzamplu, o dovadă de "Standard", pe profil. Că noi nu am uzit să să eziste dă aşa ceva. Bre, moromeţian îţi spun: las-o-n fasole, că nu vorbeşti cu absolvenţi de liceu, proaspăt căzuţi la bac!   Postat de catre ioan peia la data de 2011-07-09 15:30:13               Stimate domn care semnași mai sus, 1) Nu-ți poți "permite familiarități" decît față de cineva pe care-l cunoști îndeaproape. Adică, este direct abordabil. În rest, adresîndu-te unui nume oarecare, dintr-o locaţie oarecare, poţi, cel mult, să faci un gest corespondent, tratînd problema la modul foarte neutru. Dar foarte activ faţă de ceea ce seaflă înscris sub acel nume. Iar... 2)... Ce se află sub numele Radu Oprea eset un caraghioslîc, pe acre îl tratez ca atare. Chestiunea mă distrează cu atît mai mult cu cît nici măcar exemple pe care le-am dat nu vă feştelesc certitudinile speculative. Redau următorul exemplu de tot rîsul, poate vă prindeţi, totuşi, de ridicolul absolut al exprimării: "Prostia poate avea cauze de natură patologică situaţie în care, eventual, poate fi tratabilă sau nu şi cauze care ţin de inadecvarea reacţiei individului la mediu ca urmare a deficitului de resurse de natură congnitivă, emoţională ori de altă natură, de care acesta, adică individul, dispune ori ca urmare a influenţei sau non influenţei anumitor factori." Iar dacă-mi repetaţi că geniala formulare vi se pare a fi în regulă, atunci chiar că meritaţi a fi ignorat cu tot dispreţul din dotare...   Postat de catre ioan peia la data de 2011-07-09 15:08:56               Am votat şi recomandat acest text: - pentru curajul de a vorbi despre PROSTIE, chiar şi umblînd prin "locuri comune". Cîţi cialaveci au sondat tangenţial subiectul pe aici? Poate Kosta Vianu, dar în alţi termeni; C.T.A. din altă perspectivă. Nefiind eu un fin estet am colectat ceara pentru iluminat, ignorînd absenţa mierii. - pentru că autorele mi-a ridicat o minge la fileu, oferindu-mi prilejul de a-i răspunde unei nevertebrate (comunicarea dintre specii fiind imposibilă în absenţa unui translator universal). - pentru că e bine să-ţi iubeşti "apropiaţii" aşa cum te iubeşti pe tine însuţi. Apreciind tehnica despicării din comentariul oferit de gaspadin Peia, mă raliez păstrînd şi o doză de prudenţă... p.s. ...intrigat de lipsa altor reacţii!!!   Postat de catre latunski criticul la data de 2011-07-09 14:40:49               Domnule latunski Spuneţi: "expozeul domniei-tale mai are şi fisuri." Răspund: nimic nu este perfect. În afara "comentariului" domnului Peia. Care îmi va prilejui un studiu de caz la obiect. Domnule Peia, Admit că un text poate să placă ori nu. În rest, afirmaţiile trebuie demonstrate, dovedite, probate. "Comentariul" dumneavoastră este atât de imprudent şi de vulnerabil încât mă face să spun ca o concluzie a topicului: QED. Spuneţi: "Un text răsuflat, care conţine fie afirmaţii eronate, fie gratuităţi pompoase, fie repetiţii nesemnalate, – deşi era firesc să se precizeze aceasta – ale unor lucruri deja ştiute, dar spuse ca şi cum ar fi descoperirea ilustrissimă a celui ce semnează textul de mai sus. S-o luăm băbeşte…" "răsuflat", să zicem, poate fi admis. Repet poate. (deşi sunt suficiente elemente care vă contrazic. Însă aşa, moromeţian, să spunem că ar fi aşa.) Mai departe ce vă îndreptăţeşte să scrieţi "afirmaţii eronate" "gratuităţi pompoase" "repetiţii nesemnalate"? Exemplificaţi. Să înţeleg şi eu standardul dumneavoastră de înţelegere. Deocamdată atât. Însă vă promit că voi reveni. PS. Vă permiteţi familiarităţi care exced cadrul unei polemici.   Postat de catre Radu Oprea la data de 2011-07-09 13:40:32               Un text răsuflat, care conţine fie afirmaţii eronate, fie gratuităţi pompoase, fie repetiţii nesemnalate, – deşi era firesc să se precizeze aceasta – ale unor lucruri deja ştiute, dar spuse ca şi cum ar fi descoperirea ilustrissimă a celui ce semnează textul de mai sus. S-o luăm băbeşte… “O definiţie generală dată prostiei ar putea fi şi aceasta: reacţie neconformă a unor indivizi în raport cu standarde pe care societatea ori alţi indivizi le aşteaptă de la aceştia la un moment dat. Adesea se şi spune ironic: este mai prost decât prevede standardul!” Şi cine-mi garantează mie că standardele societăţii în cauză sunt corecte, vere? Dacă standardele alea cer să fii idiot, atunci, dacă nu te cuplezi la un aşa standard, eşti prost?! Dar dacă societatea cutare este îmbibată de prostie şi, ca urmare, este guvernată de standarde pe măsură, atunci, dacă nu te supui, înseamnă că eşti prost de două ori, adică prost-botă?! Cam aberant, nu? De unde atîta suficienţă şi certitudine la cineva care spune, mai jos, că: “prostia are o anumită doză de relativitate”?!! Şi în ce situaţie se află “analizatorul” “descriptor”, mă rog frumos? Este el un deştept şi iată cum stabileşte, drăguţul!, limitele şi manifestările structurale ale prostiei? Sau este, dimpotrivă? Dacă e, atunci este respinsă, din capul locului, eventualitatea ca un prost să se dedea la genul ăsta de analize şi, mai ales, autoanalize! Pentru că un prost veritabil, perfect conştient de popria-i prostie, este un non-sens! Atunci, nu încape îndoială, semnatarul este un “deştept” care joacă şi el, de ochii lumii, cartea falsă a modestiei. Poate unul care face pe deşteptul… Căci: “A scrie despre prostie, ba chiar a lua atitudine împotriva prostiei şi a proştilor nu reprezintă de plano o garanţie cum că autorul este exonerat de această “calitate”(!!), după cum declară autorul atît de exhaustivei radiografii prosto…logice! Păi, în eventualitatea în care eşti ceea ce, evident, nu ţi-ar plăcea să fii crezut a fi, atunci îmi dai voie mie, andrisantul, să te calific drept ceea ce vrei să nu pari? Iar, dacă protestezi, să te acuz de fariseism? Mai departe: “Prostia poate avea cauze de natură patologică situaţie în care, eventual, poate fi tratabilă sau nu şi cauze care ţin de inadecvarea reacţiei individului la mediu ca urmare a deficitului de resurse de natură congnitivă, emoţională ori de altă natură, de care acesta, adică individul, dispune ori ca urmare a influenţei sau non influenţei anumitor factori.” Nene, aloo! Matale ştii ce ai scris aici?! Mai întîi, cum, doamne iartă-mă, vine aia: “reacţi(a) individului la mediu ca urmare a deficitului de resurse de natură congnitivă, emoţională ori de altă natură, de care acesta, adică individul, dispune ori ca urmare a influenţei sau non influenţei anumitor factori.” Păi cum să “dispui” de-un… “deficit”, taicule?!!! Adică… ai ce nu ai?! Sau nu ai… ce ai?! Şi, mai ales, cum să dispui “de ceva” de care eşti… oho!... “nonifluenţat”?!! Gogomănii mai mai mare nici că am auzit! Taică analistule, eu cred că “nu le ai” deloc cu logica frazei, ca să nu mai spun de capacitatea de a mînui nişte concepte elementare, pe care le faci… varzule! (girianism de esenţă!) Şi, mai apoi, cum să fie prostia de “natură patologică”? Aia nu-i prostie, vericule. Dacă ai intrat pe zona patologică, aci nu mai poţi vorbi decît de boală şi, în cazul ăsta, devii cam nasol: insulţi destinul unui individ care a avut ghinionul de a nu se naşte aşa dăştept ca matale! Incapacitatea patologică de a recepta realitatea şi a o interpreta în concordanţă cu adevărul, din motive absolut independente de voinţa lui, se cheamă altfel, da’ nu prostie. (Nu poţi acuza un hidrocefal de prostie, spre pildă.) Mai zice analizatorul nostru cu raze infraroşii: “Prin mediu înţeleg tot ce înconjoară un individ la un moment dat adică oameni, natura, manifestările acestora, etc. În această a doua ipostază prostia nu poate ocoli pe nimeni. În această a doua ipostază prostia nu poate ocoli pe nimeni. De la omul simplu la academician de la neinstruit la omul cultivat de la inteligent, la prost, etc.” Extraordinar! Dacă nu ştiaţi, “tot ceea ce ne înconjoară”, se cheamă că este “mediu”, nene! Asta e o definiţie a la Gâgă! Da’ ceea ce nu ne înconjoară, ce-o fi, fratello? Medium? Păi dacă “prostia” “ipostazei doi” nu poate ocoli pe nimeni, se pare că lumea e un ocean de prostie cosmică! Cel puţin aşa rezultă din afirmaţia de mai sus. Atunci, întrebarea firească ar fi: dacă universal e omogen în ceea ce priveşte această superbissimă calitate, cum mai putem vorbi de opusul ei, deşteptăciunea? Sau deşteptăciunea este doar varianta hard a prostiei?! O fi, că prea le zici cu foc! Apoi, dacă prostia nu poate ocoli pe nimeni, – prin urmare, e de o unanimitate… absolută (sic!), atunci de unde: “doză de relativitate pe de o parte”, dar mai ales, şi mai ales, de unde “evoluţie în timp.”?! Evoluţia presupune dinamică, acumulare, progres. Păi prostie eset un fel de încremenire. În proiect. O încremenire absolută. Adică, una universală. Adică “o evoluţie care stă pe loc, va să zică că nu le are, neicusorule, puisorule”! Mai zice nenea cu intro şi extrospecţia: “Prostia poate fi individuală sau colectivă. Exemple? Priviţi în jur şi, de ce nu, priviţi-vă şi, poate, veţi găsi” Neicule, de privi am privit, dar primul exemplar care mi-a sărit în ochi acilica fuşi matale! Pardon de descoperire! “Însă, consolaţi-vă, de multe ori, în astfel de situaţii, s-ar putea să avem de-a face cu un efect de bumerang.”, cugetă cu stropi taica sociometrul, cu sonda lui prostostatică, şi parcă-l văd cu un ditamai bumerangul înfipt între felinare! Mai jos, ne serveşte neşte panseuri atît de “inteligente” – unele dintre ele luate de pe ici, de pe colo – încît nici măcar onoarea de a ne stîrni rîsul nu i-o putem face! Frate, cîtă fanfaronadă eseistică pe bietul om!!... PS: Dar ceva mai multă gramatică, eseistule, cînd înveţi? Văd că, între timp, cineva i-a dat cu un vot între "felinarea alea" şi altcineva cu o stea!!! Desigur...   Postat de catre ioan peia la data de 2011-07-08 14:31:14               Am privit către mine, în mine, prin mine – şi m-am recunoscut. * şi vot. Mai rămîne să-mi clarific problema universului. Ceva, ceva, presimţeam eu încă de pe vremea lui Jeffrey Frankgele III, unde un ilustru comentator (şi-atît) îmi atrăgea atenţia: „Latunski,(....) Daca vrei sa te plasezi in centrul atentiei, scrie si tu ceva inteligent. Promit sa fiu primul care va veni sa te aprecieze.” Postat de catre Andrei Florian la data de 2011-04-09 22:20:18 Iar mai zilele trecute se repeta: „@latunski, nu este musai să te simți ofensat, dar dacă tot o faci, fă-o macar cu inteligență. (…)” Postat de catre Andrei Florian la data de 2011-07-06 15:09:55 Vezi bine, expozeul domniei-tale mai are şi fisuri. Propun spre eliminare ultima frază din paragraful V.   Postat de catre latunski criticul la data de 2011-07-08 10:32:38	Pseudonim Parola Nu am cont! Am uitat parola!   Texte: 23955 Comentarii: 120077 Useri: 1426
ADMINISTRARE