|
|
|
|
|
|
|
|
|
... |
|
|
Text
postat de
Daniela Luca |
|
|
dedicat Teei Mirescu
când voi ajunge
intrând prin apele râului nevãzut
îmbrãcatã în oranj
precum pãsãrile paradisului
îþi voi aminti
am mâini de copil
mi se întâmplã sã visez
compromisul celor înalþi
ºi atotvãzãtori
(numai tu ºtii cum se fac poduri
plecãrile fãrã destinaþie
ºi cum din veniri ne facem aºteptãri
la rãsãrit de lunã)
nu ºtiu când voi veni
felinarul s-a stins
rãmân orele transparente
nu mai gãsesc
harta fotografia
nici mãcar cascada în care
te-ai învãluit ultima oarã
poate cã nu sunt decât
încã un compromis pierdut
în visul copilului
ºi încerc sã uit râul
prin care ieri am plutit
|
|
|
Parcurge cronologic textele acestui autor
|
|
|
Text anterior
Text urmator
|
|
|
Nu puteti adauga comentarii acestui text
DEOARECE
AUTORUL ACESTUI TEXT NU PERMITE COMENTARII SAU NU SUNTETI LOGAT! |
|
|
|
|
| |
Comentariile
userilor |
|
|
|
|
|
| |
|
|
|
|
|
|
|
| |
|
|
| |
Primul lucru pe care îl percep atunci când se comenteazã un text este capacitatea comentatorului de a recepta în el lumea autorului, cu dimensiunea sa poeticã ºi nu numai, spre a-i reda interpretativ ºi elaborativ, o altã perspectivã sau spre a-i nuanþa, lumina ºi reflecta dimensiunile deja existente. Daniel, tu reuºeºti acest proces de interiorizare a celuilalt în lumea ta proprie ºi redarea lui modelatã la aproape toate comentariile aduse, indiferent de autor ºi de text. Aici, ai surprins douã lucruri ascunse privirilor: unu - iniþial era acel "în" la care am renunþat pentru a trimite mai bine la poemul Teei Mirescu "Poem cu lunã plinã invizibilã", poem-oglindã a acestei poezii-reflectare; doi - faptul cã într-adevãr existã asemãnãri uimitoare între stilistica celor douã autoare, lucru care pe mine m-a înmãrmurit pe parcursul lecturii celor douã volume de versuri primite ieri. Uneori ne asemãnãm cu oameni din colþuri de lume diferite. Iar tu cred cã ºtii tare bine ce înseamnã aceasta. Mulþumesc, mulþumesc mult. În timp ce ai scris comentarile eu "zâmbeam în excel" amintindu-mi de o mini-prozã, "din taxi în word". Cred cã þi-o aminteºti ºi tu, era prin primãvarã când mã amuzam pe tema asta. :)
Daniela |
|
|
|
Postat
de catre
Daniela Luca la data de
2006-02-02 10:05:50 |
|
|
| |
|
|
|
|
|
|
|
| |
|
|
| |
revin, intrucat in comentariul anterior am omis o propunere de modificare minuscula de titlu:
"poem în rãsãrit de lunã"
|
|
|
|
Postat
de catre
Daniel Bratu la data de
2006-02-02 09:54:38 |
|
|
|
Parcurge cronologic comentariile acestui autor
|
|
|
|
Text anterior
Text urmator
|
|
|
| |
|
|
|
|
|
|
|
| |
|
|
| |
un poem dens, iarasi, dar de o densitate fluida,
muzicalitate (finalul, in special: "...poate cã nu sunt decât/ încã un compromis pierdut/ în visul copilului/ ºi încerc sã uit râul/ prin care ieri am plutit"),
imbinare fara cusur a doua stiluri, in fapt apropiate (Ela si Teea), profunzime si simbolistica multipla, fiecare cuvant are si somptuozitate de brocart si finetea plutitoare a "pasarilor paradisului",
impresionant dar,
felicitari Ela,
felicitari Teea,
|
|
|
|
Postat
de catre
Daniel Bratu la data de
2006-02-02 09:50:05 |
|
|
| |
|
|
|
|
|
|
|
| |
|
|
| |
multumesc, Sorin. cred ca va simti si bucuria mea atunci cind am primit darul ei de carte. si acum, ascunsa ca si ea printre carti, abia reusesc sa scriu cuvintele. da, le-as sopti. :) si, da, cind citeste Amelii, transfigureaza asa de frumos un poem, incit nici autorului nu-i vine a crede ca este el cel ce l-a compus... |
|
|
|
Postat
de catre
Daniela Luca la data de
2006-02-02 08:51:17 |
|
|
| |
|
|
|
|
|
|
|
| |
|
|
| |
Teea se va bucura nespus. Pentru ca ea...
N-am vazut om mai sensibil si mai dornic sa stea pitita la adapostul cartilor si poeziilor frumoase... Cand Amelii i-a recitat o poezie, atunci la Cluj, Teea a soptit: Oare eu am scris poezia asta? A mea e? Da, este in cartea mea... |
|
|
|
Postat
de catre
Sorin Teodoriu la data de
2006-02-02 08:24:48 |
|
|