|
|
|
|
|
|
|
|
|
Cartea Irinei - 9 |
|
|
Text
postat de
nastia muresan |
|
|
Aseară am cunoscut-o pe Leila, o suedeză de aproape 60 de ani, venită aici odată cu Irina. O coamă de păr auriu, o privire
vastă, te înconjoară și te cuprinde dar simți că undeva în spatele tău este, de fapt, locul pe care ochii ei îl caută.
Felul acesta de a privi lumea
îl știu.
Ar trebui să mai rămână încă o lună de zile dar a hotărât să plece.
Despre dr. Li crede că e un impostor care exploatează disperarea.
Leila nu mai are răbdare, vrea să se întoarcă în marile și frumoasele orașe din peninsulă, visează la spectacolele de vineri seara de la Stadsteater, în Sergels torg, la concertele Royal Stockholm Philharmonic, și la serile liniștite de sâmbătă, ghemuită în fața șemineului, bând whiskey în brațele soțului său. O invită pe Irina să-și petreacă vara pe barca ei, în Marea Nordului.
- Mai avem de trăit, te aștept să vii cu mine. Sună-mă când te întorci acasă.
Pe un post-it galben a lăsat numărul de telefon și o adresă de e-mail.
Jan Frederick, un Apollo scandinav de 21 de ani, cu care Irina s-a împrietenit aici, în clinica din Yanhua, a plecat săptămâna trecută acasă, la 8 ore după aterizare a murit.
Nu există minuni. Există, uneori, șanse.
- Cât cântărește sufletul unui om și ce este el...?
- 21 gr...zicea un medic din Massachusetts, acum 100 de ani.
Ne îmbrăcăm în fugă și plecăm la piață. Irina fredonează It must have been love, but it's over now, un fel de șlagăr al speranței, Marie Fredriksson a învins boala și pregătește un turneu în Europa.
Doi pești poleiți, aurii pe spate, argintii pe burtă, ne iau ochii.
Vânzătorul dă din cap grăbit, da, da, buni de mâncare.
În tigaie își ridică cozile în sus, Irina e veselă, dă prin răzătoare
cățeii de usturoi, începe sa miroase ca acasă
acasă la noi.
- Peștișorul de aur, îl mănânc și-mi pun o dorință. Irina zâmbește șmecher și-mi face cu ochiul.
Ne lingem degetele, Matias e lipicios și uns peste tot, miroase a usturoi, ne pupă și râde tare.
Două frizerii, lipite una de alta. Încercăm să ghicim unde ar fi mai bine să intrăm, lui Matias i-a crescut părul. Privim de pe trotuar înăuntru.
În prima niște fete
sau băieți..?
tunse scurt, cu creste vopsite roșu, galben intens și verde, în tricouri scurte, deasupra buricului, blugi tăiați.
Dincolo, câteva femei tinere în halate albe, cu piepteni în buzunare, clame prinse la rever. Irina hotărăște: Intrăm aici și pășește în mijlocul femeilor cu clame și piepteni.
Una din ele îl așază pe Matias pe scaunul ei, își trece degetele prin părul lui, Matias mijește ochii și geme încetișor. Stă cuminte și are un zâmbet de bărbățel alintat.
Ce se spune despre asiatice ar putea fi adevărat.
La un televizor cocoțat pe o consolă se dă un film de dragoste, un fel de telenovelă de-a lor.
Un el și două ele, el se întâlnește pe rând cu fiecare.
Asta nu-i bine.
Le privește lung în ochi, le mbrățișează și le sărută pe rând.
Nu-i bine deloc.
Frizerițele suspină, oftează și râd în cor, toate deodată. La sfârșitul episodului el este prins și demascat. Un suspin lung iese din piepturile frizerițelor. Apoi încep sa vorbească repede, toate deodată.
In timpul acesta, aproape fără să-l privească, frizerița care seamănă cu Bjork l-a tuns pe Matias. Tunsoare chinezească exemplară. Matias are acum breton scurt.
|
|
|
Parcurge cronologic textele acestui autor
|
|
|
Text anterior
Text urmator
|
|
|
Nu puteti adauga comentarii acestui text
DEOARECE
AUTORUL ACESTUI TEXT NU PERMITE COMENTARII SAU NU SUNTETI LOGAT! |
|
|
|
|
| |
Comentariile
userilor |
|
|
|
|
|
| |
|
|
|
|
|
|
|
| |
|
|
| |
Sunt ecsintescu. Oricum nu conteaza. Ioana si cu mine suntem alaturi de tine. Personal am lacrimat citindu-ti textul. Notre respect si sa fii tare! |
|
|
|
Postat
de catre
ecsintescu virtual la data de
2011-05-08 22:48:39 |
|
|
| |
|
|
|
|
|
|
|
| |
|
|
| |
Ioana...? Cred ca tu esti sau poate nu esti tu, sau poate sunteti amindoi.
Nu stiu daca e o carte, eu ii spun asa pentru ca scriu cu credinta ca astfel o pot pastra pe Irina...undeva, intr-un loc, sa pot spune, adica,'aici e Irina'.
iti multumesc, cred ca sint tare desi nu am habar ce inseamna asta. |
|
|
|
Postat
de catre
nastia muresan la data de
2011-05-08 12:22:05 |
|
|
| |
|
|
|
|
|
|
|
| |
|
|
| |
Este sfasietor textul tau. |
|
|
|
Postat
de catre
ecsintescu virtual la data de
2011-05-07 00:09:30 |
|
|
| |
|
|
|
|
|
|
|
| |
|
|
| |
Nastia, e un text superb, o Carte in toata regula. Am aflat de la Carmen Visalon..nimic nu mai este de spus. Fii tare1 |
|
|
|
Postat
de catre
ecsintescu virtual la data de
2011-05-07 00:08:24 |
|
|
| |
|
|
|
|
|
|
|
| |
|
|
| |
Nastia, e un text superb, o Carte in toata regula. Am aflat de la Carmen Visalon..nimic nu mai este de spus. Fii tare1 |
|
|
|
Postat
de catre
ecsintescu virtual la data de
2011-05-07 00:07:51 |
|
|
| |
|
|
|
|
|
|
|
| |
|
|
| |
Draga Veronica,
nu am abandonat Cartea Irinei, dar scriu atit de putin - e adevarat.
Mi se pare ca, asa cum spui si tu, e indecent sa 'pui pe tava' suferinta ta. Si astept...astept sa se limpezeasca putin cite putin, Irina din mine, acum e tulbure si dureroasa.E greu sa gasesc un fel mai blind in care sa vorbesc despre pe Irina.Fiecare zi in care reusesc sa decupez o bucatica luminata din Irina..e pentru mine o zi fericita.
Iti multumesc pentru atita intelegere si empatie.
M-ai emotionat si imi lasi sentimentul placut ca...lumea isi adun amarginile si ca distantele nu inseamna 'departe'. |
|
|
|
Postat
de catre
nastia muresan la data de
2011-05-06 16:49:28 |
|
|
| |
|
|
|
|
|
|
|
| |
|
|
| |
Draga Nastia,
Imi permit sa ma adresez asa, vei vedea de ce: mi s-a parut azi ca planeta este mult mai mica decat credem. Am avut odata o ascutitoare in forma de glob pamantesc, o tineam in palma. Asa mi s-a parut azi pamantul, cand am zarit postarea ta (inainte de a o citi). Asta pentru ca nu mai departe de azi dimientaza, cand eram inca intre somn si trezire, mi-a venit in cap o idee de "text" (poezie? proza?) despre niste suferintze medicale, dar nu ale altcuiva, ci ale mele. Gandindu-ma la acel poem, care se derula in mine, mi-am spus, la sfarsit, ca nu e cazul ca cineva sa puna pe tava propriile suferintze.
Si atunic, din ce in ce mai treaza, m-am intrebat unde esti tu, cu superbul tau jurnal. M-am intrebat si imi spuneam ca poate ca ai abandonat ideea de a posta aici. Ma adresam direct tie si iti spuneam ca ceea ce scrii etse formidabil si felul cum pastrezi in memorie fiecare amanunt e remarcabil.
Infine, m-am sculat, mi-am facut cele cateva treburi de diminetaza si am "dat o raita" pe Europeea.
Minune: erai prezenta. Vezi acuma de ce spun ca planeta mi se pare mica? Ce unde magnetice ale mele au ajuns la tine, sau, invers, ce telepatie a fost transmisa de la tione catre mine ca sa apara o asemenea coincidentza?
Superb text. Stea.
Vero
|
|
|
|
Postat
de catre
Veronica Pavel la data de
2011-05-06 16:00:00 |
|
|
|
Parcurge cronologic comentariile acestui autor
|
|
|
|
Text anterior
Text urmator
|
|
|
|
|
|
|
|
Texte:
23957 |
|
|
Comentarii:
120078 |
|
|
Useri:
1426 |
|
|
|
|
|
|