PRIMA PAGINA   TEXTE   COMENTARII   AUTORI   CONSACRATI   CAUTARE   FORUM   CHAT  REVISTA EUROPEEA  AJUTOR  CONTACT
Femei în viaţa altor femei Text postat de Veronica Pavel Am în mână cartea „Minciunile femeilor” de Ludmila Uliţkaia, în traducerea Gabrielei Russo, apărută la editura Humanitas -colecţia „Cartea de pe noptieră”- în 2006. Ludmila Uliţkaia este o foarte cunoscută scriitoare de nuvele şi romane. Născută în 1943 în Rusia, lucrările ei au fost traduse în multe limbi şi a primit numeroase premii internaţionale. Este considerată de critica de specialitate ca o continuatoare a marilor clasici ruşi. Am descoperit-o pe scriitoare acum câţiva ani când, într-o vizită la Montreal, colindam librăriile. Cărţile ei în traducere franceză m-au entuziasmat în asemenea măsură încât imediat am căutat tot ce s-a publicat în limba româna şi mi-am mai procurat nişte cărţi, printre care şi pe aceasta. Nu intenţionez să fac o cronică de carte, nefiind critic literar. Intenţia rândurilor mele, astăzi, este alta. Am început totuşi cu Ludmila Uliţkaia pentru că m-a impresionat felul în care tratează, în toate lucrările ei, viaţa şi mentalitatea femeilor din Rusia epocii postbelice, epocă în care femeile rămase văduve, nu puţine la număr, au fost nevoite să-şi reconstruiască viaţa singure. Solidaritatea şi complicitatea dintre aceste femei e descrisă cu mare sensibilitate în cartea la care mă refer. Ea cuprinde patru povestiri în care femeile mint. Dar, spune autoarea în prefaţă, „se poate compara o supremă miniciună masculină, strategică, elaborată, antică, asa cum e discursul lui Cain, cu drăgălaşele minciuni feminine care nu ascund nici un scop şi nicio înşelăciune, ba nici măcar un interes personal?” Toate patru povestiri sunt bazate pe talentul femeilor de a-şi „reinventa” viaţa atunci când realitatea ei e greu de suportat, când au de crescut singure copii şi când sărăcia nu le permite luxul de a recurge la alte resurse pentru înfrumuseţarea vieţii decât propria lor imaginaţie. Nu mă voi opri la subiectul povestirilor, recomand cu căldură cartea celor care n-au citit-o încă. Dar merită să mă opresc, cred, la mesajul cărţii: femeile au, de la natură, o forţă vitală de care ele însele nu sunt întotdeauna conştiente. Femeile se caută una pe alta, se asociază şi sunt capabile de o complicitate, cum spuneam, de o rară frumuseţe. În vestul Canadei există grupuri aparţinând unei secte religioase în care este permisă poligamia. Un bărbat poate avea, de exemplu, 30 de neveste şi peste 80 de copii. Se pune problema, din punct de vedere juridic, dacă în Canada se poate permite această poligamie fără a încălca libertatea practicării oricărei religii, cu riturile ei specifice. Spre surprinderea mea, în curţile de judecată, nu bărbaţii sunt cei care apără cauza poligamiei, ci femeile. Le-am văzut într-un reportaj filmat: soţiile aceluiaşi bărbat îşi plimbă copiii împreună, se ocupă de gospodărie, pe scurt, s-au organizat într-o „comunitate” de femei în care, ca şi în Rusia de după război, dacă bărbaţii lipsesc, ele îsi trăiesc totuşi viaţa din plin. Este revoltător abuzul bărbaţilor asupra acestor femei şi sper ca poligamia să fie interzisă nu numai în Canada, dar peste tot unde ea există. Nu pot totuşi să nu observ potenţialul acestor femei care, ca şi eroinele povestirilor Ludmilei Uliţkaia, îsi crează, ajutate de instinctul de supravieţuire, o variantă „înfrumuseţată” a vieţii lor. Probabil că femeile, când nu au bărbati care să le sprijine, devin rezistente în faţa marilor lovituri ale vieţii tocmai prin această capacitate. Astăzi gândul meu se îndreaptă spre femeile care mi-au fost aproape de-alungul vieţii. Prima persoană feminină cu care orice om vine în contact este mama, după care, eventual, dacă există, o sora mai mare. În cazul în care nu există surori, iar mama este adepta educaţiei în care raţiunea şi disciplina să primeze oricărei forme de răsfăţ sau tandreţe, cum a fost cazul meu, copilul -şi mai târziu adultul- va căuta compania unor femei care să satisfacă nu numai setea de tandreţe, dar care să permită şi complicitatea de care vorbeam mai sus. Le-am fost recunoscătoare de-alungul vieţii unor mătuşi, doctoriţe, profesoare şi altor femei care m-au primit în anturajul lor şi care mi-au îmbogăţit viaţa. Interesant este că multe dintre prietenele de care m-am ataşat de-alungul anilor, deşi aveau o soră, o fiică, sau o mamă cu care erau în bune relaţii, toate m-au „adoptat” fără ezitare, fapt ce dovedeşte marea capacitate a femeilor de a fi deschise prieteniilor cu alte femei. Ele m-au ajutat să trec peste evenimentele neaşteptate şi dureroase ale vieţii mele. Sper că le-am fost şi eu de folos în momentele grele ale vieţii lor. Dar nu numai tristeţile, ci şi bucuriile le-am trăit împreună, inventând jucăuş altele când viaţa părea a fi adus prea puţine. Fiind luna martie, dedic rândurile de faţă femeilor de peste tot care au fost şi sunt încă lângă mine. Un gând pios celor plecate, mereu vii în sufletul meu. Parcurge cronologic textele acestui autor Text anterior       Text urmator Nu puteti adauga comentarii acestui text DEOARECE AUTORUL ACESTUI TEXT NU PERMITE COMENTARII SAU NU SUNTETI LOGAT!   Comentariile userilor                   Iulia, Ai dreptate, o sa modific. Desi incercarea de a "modifica aceste femei", nu e o treba usoara :))) Multzam mult, "contructivo".   Postat de catre Veronica Pavel la data de 2011-03-14 15:41:39               si mai e ceva: in text, la aliniatul care incepe "Este revoltator..." ai scris in 2 randuri succesive "acestor femei", trebuie cumva schimbat acolo. vezi, daca ai vorbit de comentarii, ai critici... constructive, cherie :)   Postat de catre iulia ralia la data de 2011-03-13 22:44:24               ăăă, veronica, stii, m-am imprietenit si c- un frate, foarte dificil, dar greul a trecut...:))   Postat de catre iulia ralia la data de 2011-03-13 22:35:50               In fatza abundentzei comentariilor politice, comurile literare se raresc si, treptat, dispar. Multumiri pt steaua si votul in tacere. Vero   Postat de catre Veronica Pavel la data de 2011-03-13 14:59:20               Iulia, Ma bucur ca ai trecut pe aici. Sigur ca te poti imprieteni cu o sora, sunt convinsa ca mai mult decat cu un frate. :)))   Postat de catre Veronica Pavel la data de 2011-03-13 14:56:30               ps- si sora mai mica iti devine prietena, chiar daca pana la un timp te enerveaza cu trasnaile si prostioarele ei. iti dai seama ca si astea-s tot bucurii... :)   Postat de catre iulia ralia la data de 2011-03-12 17:51:30               Frumoase ganduri, Veronica. Multumiri pentru ele, fac parte din bucuriile vietii noastre, daa! Si chiar de Ziua femeii a trecut, ele suna foarte placut. voila, ce rima aduc :)...   Postat de catre iulia ralia la data de 2011-03-12 17:35:41               "Femeile se caută una pe alta, se asociază şi sunt capabile de o complicitate, cum spuneam, de o rară frumuseţe" rezon   Postat de catre Radu Stefanescu la data de 2011-03-07 18:38:11               Tea draga, Intai merci pt atentionare, am corectat. Al doilea, da, poate ca articolul incita la discutii, eu cred in ce am scris. Iar cartea de care vorbesc in articol e grozava, dar de multe ori avem gusturi diferite, asa ca mi-e teama sa ti-o recomand.... Multzam si pt stelutza. Vero   Postat de catre Veronica Pavel la data de 2011-03-06 19:47:36 Parcurge cronologic comentariile acestui autor Text anterior       Text urmator               Vero, e in natura ta sa fii cumsecade, de aia ai o asa viziune"senina" asupra femeilor, experienta mea zice ca ele (femeile) sunt mai putin inclinate spre relatiile prietenesti, solide, eventual de oa viata decat barbatii. Sigur ca nu agreezi cu poligamia, civilizatia implica ideea de alegere, de selectie personala ori in cazul femeilor -neveste in grup- posibilitatea alegerii e nula... intrebarea e: sunt asa pentru ca nu au alta sansa sau sunt victimele propriului caracter peste care se "aseaza" dominant educatia aberanta-fie ca e religie fie ca e prezenta barbatului ...sa zicem ...absolut? Oricum, iti dai seama ca articolul tau e interesant si incitant de vreme ce m-am oprit indelung discutand. Calvar* Ps. ai o repetare, in paragraful 3 ,"acum cativa ani"   Postat de catre Tea Nicolescu la data de 2011-03-06 19:16:27	Pseudonim Parola Nu am cont! Am uitat parola!   Texte: 23957 Comentarii: 120078 Useri: 1426
ADMINISTRARE