PRIMA PAGINA   TEXTE   COMENTARII   AUTORI   CONSACRATI   CAUTARE   FORUM   CHAT  REVISTA EUROPEEA  AJUTOR  CONTACT
Dialog epistolar tată-fiică Text postat de Veronica Pavel M-am despărţit de tata în 1982, când am plecat în Canada. Timp de 15 ani, până în 1997 când s-a stins la 89 de ani, ne-am scris cel puţin câte două scrisori pe lună. Am păstrat toate cele peste 350 ale lui, dar, din păcarte, pe ale mele nu le-am putut recupera. Reproduc aici câteva fragmente din scrisorile tatălui meu, sunt emotionante şi degajă o imensă dragoste pentru mine. Bucureşti, 15 Ianuarie 1995 .......... Scrisoarea ta, despre care arăţi că a constituit cadoul pe care ţi l-ai facut de ziua ta (o oră petrecută cu mine), a constituit în acelaşi timp şi un cadou pe care tu mi l-ai facut mie. Nu numai o oră, ci un timp mult mai îndelungat petrecut alături de tine, acolo unde povesteşti că ai fost de Crăciun şi de Anul Nou. .......... Despre răvaşe (îmi trimisese de revelion răvaşe pe care le-am citit prietenilor, n.m.), faptul că majoritatea votanţilor s-a pronunţat când pentru unul, când pentru altul ca fiind cel mai bun, dovedeşte cât de demodat este preocedeul democratic al deciziei prin vot majoritar. La fel e în politică: oamenii voteaza în majoritate când cu un partid, când cu altul, dar până la urmă constată ca toate sunt la fel de proaste. .......... Descrierea „petrecerii” tale de revelion la H. are calităţi literare deosebite. I-am vazut pe toţi şi am simţit atmosfera ca şi cum aş fi fost acolo. Aş zice că este o imagine a actualităţii mondiale. Explozia informaţională, ultra-înmulţirea căilor de comunicaţie, viteza mijloacelor de călătorie, turismul, deplasările pentru afaceri, migraţiunile, toate acestea îi amestecă pe oameni, dar nu-i apropie. Poate, din contră, îi îndepartează. Cum s-ar zice, în versuri de amor: Acuma că nimic pe lume nu ne mai desparte Cu cât eşti mai aproape, cu-atât eşti mai departe. .......... Despre preferinţa ta pentru tăcere în loc de dezvăluire, află că şi eu apreciez elocvenţa unor tăceri şi oportunitatea unor tăceri chiar neelocvente. Însă Jules Renard, în „Jurnalul” său menţionează despre cineva: „nu vorbeşte, dar ştiu că gândeşte tâmpenii”. Deci, ca să nu se bănuiasca că gândim tâmpenii, ar trebui să nu tacem. .......... Bucureşti, 31 August 1995 .......... D-na P., căreia i-am transmis mulţumirile şi satisfacţia voastră, îmi spunea că în momentul de faţă se găsesc aici materiale pentru aşternuturi şi că, dacă vă gândiţi cumva să le înlocuiţi pe unele din ale voastre, ar fi dispusă să se ocupe, pentru voi, de achiziţionarea materialului, confecţionare şi expediţie. Dacă vă tentează, comunicaţi aceasta prin scrisoare sau telefon, urmând să se stabilească amănuntele. Apropo: Că fericirea ştii s-o preţuieşti Am văzut Când mi-ai mărturisit ce fericită eşti În aşternut. .......... Aici, perioada aşa zisă „de tranziţie” îşi face de cap. Corupţia, considerată ca fiind într-un moment de apogeu -moment ce durează de câţiva ani- înspăimântă pe toată lumea. Combaterea ei rămâne o problemă dezbatută îndelung, dar nerezolvată. Citesc acum o carte cu schiţe de Cehov. Una dintre ele, cu titlul „Rara avis” (Pasăre rară), scrisă în 1886, ocupă numai jumătate de pagină şi înfăţişează un mic dialog între un romancier şi un detectiv. Romancierul doreşte să se documenteze pentru un roman poliţist. -"Fii bun şi du-mă într-o speluncă de bandiţi şi haimanale." -"Cu plăcere", răspunde detectivul. -"Prezintă-mi vreo două-trei tipuri de criminali!" -"Şi asta se poate". -"Vreau să mă duci şi pe la nişte localuri de desfrâu." -"Nu-i o problemă, mergem." Romancierul îl mai roagă pe detectiv să-i prezinte nişte falsificatori de bani, şantajişti, escroci, dame de consumaţie, peşti...şi la toate astea detectivul raspunde: -"Şi asta se poate! Cunosc o grămadă dintr-ăştia." -"Şi mai am o rugaminte", îi spune la urmă romancierul. "Trebuie să arăt în romanul meu şi vreo două-trei suflete curate, pentru contrast. Vrei să fi bun să-mi prezinţi şi vreo doi-trei oameni de o cinste exemplară?" Detectivul ridică ochii în tavan, rămâne puţin pe gânduri, apoi spune stânjenit: -"Hm!...Să vedem! Să căutam!" Credeţi că ceea ce era greu de găsit în 1886 este mai uşor de găsit astăzi? .......... Bucureşti, 3 Noiembrie 1995 .......... Văd că te pasionează cazul O.J. Simpson. Instituţia juraţilor nu este o instituţie a dreptăţii, bazată pe probe şi pe adevăr. Ea tinde a pune în valoare forţa justiţiară a conştiinţei umane. În principiu, juraţii ar trebui să judece după cum le dictează conştiinţa; în realitate ei o fac după cum li se conturează impresiile. Iar impresiile pot fi determinate de multiple izvoare de influenţare, între care uneori conştiinţa ocupă un loc minor şi periferic. Când din 12 juraţi, opt sunt de aceeaşi culoare cu cel judecat, iar milioane de inşi de aceeaşi culoare aşteaptă verdictul cu sentimente explozive, este naiv să încerci a înţelege dacă acuzatul este sau nu vinovat. .......... Aici inflaţia avansează cu paşi uriaşi. Regimul capitalist reînvigorat şi acompaniat de o corupţie abundentă a creat o imensă pleavă de oameni săraci, chiar foarte săraci şi o categorie –bineînţeles limitată- de îmbogăţiţi. Realitatea este ilustrată de o mică scenetă pe care am văzut-o la televizor. Doi inşi: unul laudă situaţia actuală, arătând că însfârşit se găsesc orice fel de materiale fine. Şi îl întreabă pe celălalt: -Tu, înainte de 1989, câte cămăşi aveai? -Trei, răspunde celălalt. -Şi acuma câte ai? -Una. -Şi din ce erau făcute cele trei? -Din poplin. -Şi asta pe care o ai acum din ce e făcută? -Din cele trei. .......... Cum să nu fi adorat un asemenea tată? Poate voi reveni cu fragmente din scrisorile lui, cuceritoare prin tandreţe, înţelepciune şi umor. Parcurge cronologic textele acestui autor Text anterior       Text urmator Nu puteti adauga comentarii acestui text DEOARECE AUTORUL ACESTUI TEXT NU PERMITE COMENTARII SAU NU SUNTETI LOGAT!   Comentariile userilor                   Iulia draga, Mi-a facut placere prezentza ta pe pagina asta a mea, care contine un text cu totul special (pentru mine, desigur). Esti deci fiica de psiholog! Bravo! Nu cred ca ar trebui sa scot o carte, cine ar citi-o? Dar ar trebui sa recopiez scrisorile pe calculator, sa le am si sa le trimit cui vrea cand vrea...Sunt inimaginabil de frumoase si pline de umor.... Multzam de sfat, Vero   Postat de catre Veronica Pavel la data de 2011-02-08 21:36:05               hello, Vero. daca poti sa faci o cartulie comme il faut din scrisorile astea, fa-o, poate mai tarziu putin vei avea ragazul necesar pentru o asa intreprindere... tatal meu a fost psiholog, nu avea/are/ decat lucrari de specialitate, mi-ar fi placut sa il regasesc in scrieri mai personale...   Postat de catre iulia ralia la data de 2011-02-04 14:26:04               Stimate d-le Cristescu, Ma bucur ca lectura v-a placut. Da, tata a scris mult in profesiunea lui de avocat si jurist, a fost autorul unor carti de specialitate juridica, iar de placere scria epigrame. Scrisorile si le redacta cu mare grija, intai isi facea o ciorna in creion pe care apoi o copia cu stiloul pe curat. Evident ca tata a pastrat toate scrisorile mele, care se pare ca il incantau si pe el si pe altii carora le citea. Mi-a parut teribil de rau ca atunci cand am ajuns eu in Bucuresti a fost prea tarziu, cineva facuse curatzenie si le aruncase, fara sa ma-ntrebe. Am invatzat lectia si de atunci am inceput sa-mi fac fotocopii ale scrisorilor adresate mamei sau altora), iar cand am inceput sa scriu la calculator, le-am pastrat in memoria lui. Din scrisorile adresate mamei, la sugestia ei, a luat nastere primul meu volum de povestiri scurte din Canada. Evident ca in scrisorile dintre tata si mine erau abordate o mare multitudine de problemele "arzatoare la ordinea zilei" deci si cele politice. In Canada sistemul democratic e de asemenea maniera incat exista coexistentza fireasca, pasnica si civilizata a celor la putere si a opozitiei, nu exista "exterminarea" opozitiei, ar fi de neconceput asa ceva! Cat despre votare, nu v-am intzeles intrebarea. Cum sa se voteze? Dupa ce se termina campania electorala, fiecare cetatzean se duce (sau nu) la vot, se legitimeaza si voteaza cu cine vrea, in secret, pe un buletin de vot. Cu stima, Veronica   Postat de catre Veronica Pavel la data de 2011-02-03 22:56:22 Parcurge cronologic comentariile acestui autor Text anterior       Text urmator               Adevărate pagini literare. O indiscreţie: scria? Un om cu aşa un simţ al acurateţii şi detaliului sigur păstra acele scrisori. Au fost epuizate toate căile pentru a le descoperi? Constat cu uşoară surprindere însă cu plăcere că în discuţii private, tată fică, erau abordate probşleme politice. Fără ca această faţetă a conversaţiei să fie taxată drept "derapaj politic" şi incriminată ca atare! PS. În Canada opoziţia este respectată ori se încearcă, pe orice cale şi cu orice mijloace, exterminarea ei? Şi încă o întrebare: cum se votează în Canada? (Evident aştept răspunsuri doar în limita timpului disponibil pentru aşa-ceva)   Postat de catre Emanuel Cristescu la data de 2011-02-03 20:53:46	Pseudonim Parola Nu am cont! Am uitat parola!   Texte: 23957 Comentarii: 120078 Useri: 1426
ADMINISTRARE