PRIMA PAGINA   TEXTE   COMENTARII   AUTORI   CONSACRATI   CAUTARE   FORUM   CHAT  REVISTA EUROPEEA  AJUTOR  CONTACT
Povestea unui nevăzător Text postat de Veronica Pavel “Nu consider un handicap faptul că m-am născut orb ci, dimpotrivă, o binecuvântare” spune tânarul de 21 ani, Peter, din Statele Unite. “Culorile galben, sau roşu, sau verde nu au nici o semnificaţie pentru mine, eu nu văd cum e îmbracat un om şi nu ştiu cum arată la exterior, dar îl văd foarte bine în interior şi, intuindu-i caracterul, îl cunosc mai repede şi mai profund decât un om obişnuit. Da, sunt nevăzător cu ochii, dar pot vedea cu celelalte simţuri”. Declaraţia tânărului aduce aminte de cuvintele cu care vulpea i se adresează Micului Prinţ al lui Saint-Exupéry: “Limpede nu vezi decât cu inima. Ochii nu pot să pătrundă-n miezul lucrurilor.” Povestea lui Peter e bulversantă. S-a născut la un an după căsătoria părinţilor şi, în timpul sarcinii, nimic nu prevedea malformaţiile cu care bebeluşul avea să se nască: lipsa ochilor şi sistemul motrice deficitar. Părinţii au primit această ştire întâi cu disperare, apoi cu hotărârea de a-i oferi copilului şansa unei vieţi normale. Nicu Steinhart spune în “Jurnalul fericirii” că viaţa este o Aventură. Şi, mai departe, citând din Chesterton, afirmă: “Aventura nu-i să te urci pe un yacht supra-elegant şi să faci înconjurul lumii; aventura este să-şi rodeşti viaţa care ţi-a picat acolo unde te-ai născut din întâmplare şi-n condiţiile date. Asta e tot ce poate fi mai legat de primejdii, de neprevăzut şi de Mister.” La vârsta de doi ani, copilul născut cu pleoapele lipite a fost supus unei operaţii în care i s-au implantat ochi de sticlă, pentru a avea aparenţa unui copil normal. De mers nu a putut merge niciodată şi a avut probleme şi cu mişcarea mâinilor. Cele patru membre au ramas mai mici decât normale. Părinţii au observat la copil o extremă sensibilitate muzicală. De la trei ani era capabil să reproducă la pian după ureche, cu un singur deget, melodiile auzite la radio. Pasiunea copilului pentru muzică l-a făcut pe tatăl lui să-l încurajeze în acest domeniu. A început să studieze pianul şi trompeta. Când copilul a devenit adolescent, datorită talentului muzical a fost înscris în fanfara şcolii. În Statele Unite este obiceiul ca şcolile să aibă fanfare formate din elevi care participă la diverse parăzi şi manifestari sportive. La parăzi, cum tânarul nu se putea deplasa, cânta dintr-un cărucior pe care-l împingea tatăl său mergând la pas cu ceilalţi tineri din fanfară. Pe stadioane, între reprizele de baseball sau football american, când fetele executau miscări pe muzica interpretată de colegii lor din fanfară, tatăl său era prezent la repetiţii şi spectacole pentru a împinge căruţul lui Peter. Profesorii nu s-au gândit nici un moment că acest cărucior ar deranja ansamblul, ci, dimpotrivă, l-au încurajat pe Peter să-şi manifeste talentul alături de colegi. Iată ce declară tatăl băiatului: “Nu mi-am închipuit niciodată că voi ajunge să-i mulţumesc lui Dumnezeu pentru binecuvântarea pe care mi-a adus-o acest copil. Am cu Peter o relaţie complexă de dragoste animată de complicitate şi de curaj şi trăiesc momente de fericire pe care nu ştiu dacă le-aş fi avut fără el”. Iar Peter spune, la rândul lui: “Legătura cu tatăl meu e foarte specială. De multe ori n-am chef să merg la repetiţiile fanfarei, dar nu vreau să-l supăr pe tata şi, ştiind cât de mult doreşte să mă ajute, accept să merg”. Dăruirea simultană a tatălui şi fiului devine miezul fericirii lor. Dar viaţa acestui tânar alături de parinţi şi de cei doi fraţi mai mici e plină de suferinţă. În casa el nu are autonomie de mişcare, se deplasează numai în căruţ şi, pentru a face baie, trebuie să se transfere din cărucior în cadă, iar apoi trebuie ridicat şi pus înapoi în carucior. De asemenea, tânarul nu-şi poate prepara nimica de mâncare, mobila bucătăriei fiind prea înaltă pentru poziţia lui aşezată. De fapt, deşi acest tânar are un curaj şi o voinţă exceptională, viaţa lui este extrem de incomodă, fiecare mişcare necesitând efortul lui şi al părinţilor. Şi iată că în acest moment al vieţii lor au intervenit nişte oameni inimosi, gata să ajute întreaga familie. Astfel, profesorii de la şcoala lui Peter au hotarât să participe activ la modificarea locuinţei pentru a o adapta cerinţelor speciale. După ce s-a facut rost de fonduri de la autoritatile locale, profesorii i-au mobilizat pe elevii şcolii într-o vacanţă pentru ca într-o săptămână, alături de personalul specializat, casa să fie demolată şi reconstruită. Familia a fost trimisă în acest timp la Londra şi prin computer li s-a transmis imaginea demolării. Cum Peter nu putea vedea, i s-au executat la tobă şi trompete cântece care să-i sugereze demolarea, iar o cântareaţă locala a cântat un cântec la care Peter a fost foarte sensibil. Construcţia a început. Toti cei care au pus umărul au făcut-o cu bucurie. Unul dintre fraţi vroia să aibă o cameră în care să-si exerseze talentul fotografic, celalalt frate, talentul la chitară. Dar cele mai importante erau modificările pe care le-au suferit bucătăria, baia şi coridoarele, astfel încât să acomodeze deplasarea lui Peter în cărucior. Povestea de mai sus pare un basm ireal, dar Peter e un personaj care există, ca şi profesorii şi colegii care l-au ajutat. Iar învăţătura pe care o putem trage din cele spuse de băiat, dar şi de tată, este că daruirea de sine si iubirea aproapelui aduce uneori mai multă fericire decât acumularea bogăţiilor. Parcurge cronologic textele acestui autor Text anterior       Text urmator Nu puteti adauga comentarii acestui text DEOARECE AUTORUL ACESTUI TEXT NU PERMITE COMENTARII SAU NU SUNTETI LOGAT!   Comentariile userilor                   povestioară uşurică standard cu iz de predică baptistă (morală inclusă gen dăruire, devotament, oameni inimoşi, optimism, gîndire pozitivă şi alte năzbîtii uzuale). cîteva exprimări stîngace mă fac să cred că e vorba de o preluare, caz în care ar fi fost bine să citezi sursa. "nimic nu prevedea malformaţiile" - nu prevestea animată de "complicitate" - nu se leagă "basm ireal" - toate basmele sunt ireale "să acomodeze deplasarea" - să ajute, să favorizeze o cântareaţă locala a cântat un cântec la care Peter a fost foarte "sensibil"... etc "învăţătura pe care o putem trage"... hai s-o lăsăm... i-au dărîmat omului casa. "Unul dintre fraţi vroia să aibă o cameră în care să-si exerseze talentul fotografic (...) celalalt frate, talentul la chitară". talentaţi băieţii :)   Postat de catre Radu Stefanescu la data de 2011-02-01 21:48:40               Asa e, Iulia, Tea a raspuns fantastic, a caracterizat foarte bine vastitatea continentului. Da, cu sigurantza ar fi bine daca s-ar putea recompensa bunele comentarii. Ar fi poate bine si daca s-ar putea elimina, in unlele cazuri, comentariile mai putzin bune...:))) off topic: am raspuns la doc1 prin email direct, multzumesc.   Postat de catre Veronica Pavel la data de 2011-01-27 19:26:17               "cat un continent, eterogena in structura, bogata, puternica, autoritara, urata si iubita, plina de oameni de valoare, de golani, de idei, de forte, de slabiciuni...lume!" -- excelenta caracterizare, Tea. eu zic sa se dea cate o * si la comentarii! ...Dupa cate stiu, canadienii sunt foarte critici vis-a-vis de State, insa mai stiu si ca exista un simt al corectitudinii nord-americane: daca ceva este de admirat, atunci nu privim chiorâş, ci recunoastem meritele ! Am folosit subiectul inclus "noi" cu rol de invitatie la participarea lectorului ........... ps Veronica, citeste svp la doc 1 si raspunsul la dorinta ta de a avea volumul lui Adrian Suciu.   Postat de catre iulia ralia la data de 2011-01-27 19:20:00               Tea, Vitea, Multumesc pentru comuri si pentru stelutze. Vero   Postat de catre Veronica Pavel la data de 2011-01-26 23:44:18               er: recunosc ca-mi placi articolul   Postat de catre Marian Tudorel Lazar la data de 2011-01-26 22:22:50               Maestre, nu este prima oara cand afirmi ceva prin negarea negatiei. Tocmai d-asta imi "placi di mata". Vrea omul sa te prinda de coada, da de cap, vrea sa-ti dea in cap si ii arati coada. Cred ca de la genele tatarasti "ti si tragi"! Si recunosc si eu ca-mi placi si ca "nemernicii" astia de protestanti americani dau oricand clasa la iubirea aproapelui lui Cleopa, Paraianu si care or mai fi.   Postat de catre Marian Tudorel Lazar la data de 2011-01-26 22:21:33               Hi Latunski! Nu-ti face griji, daragoe moi, am inteles perfect. Imi platesc impozitele (curand!) si urasc melodrama! Calvar (sa pun si steaua?)   Postat de catre Tea Nicolescu la data de 2011-01-26 22:20:36               a doua steluţă comunistă este a mea, cu observaţiile de rigoare   Postat de catre latunski criticul la data de 2011-01-26 22:16:34               Calvar! nu eşti obligată să comentezi, plăteşte-ţi impozitele, apoi melodramează. Bun comentariu, dar ai dat-o în bară, despre altceva era vorba în propoziţie. Calvar*   Postat de catre latunski criticul la data de 2011-01-26 22:13:05               Vero, "tulburasi" apele , dupa cum vad, dar e interesanta reactia cititorului la povestea aceasta rela, dar atat de contradictorie perceptiei despre America... Ceea ce vreau sa-ti spun este tocmai opus unei observatii receptate aici, nu ai melodramatism in expunere, relatarea este - pe cat posibil- obiectiva si cine citeste poate sa se opreasca la ceea ce considera cel mai interesant. Cat despre America...eh ar fi multe de spus, e mare cat un continent, eterogena in structura, bogata, puternica, autoritara, urata si iubita, plina de oameni de valoare, de golani, de idei, de forte, de slabiciuni...lume! Bun articol! Calvar *   Postat de catre Tea Nicolescu la data de 2011-01-26 21:39:04               Gaspadin Latunski, care Peia?! Iar in gauri nu privesc: instructiunile mele de utilizare suna altfel.   Postat de catre Marian Tudorel Lazar la data de 2011-01-26 21:22:55               Stimata Vero, atat de tare este apreciata iubirea aproapelui in America, incat multi o apara cu arma in mana. Drept esta, cate unul mai greseste tinta si trage in elevi si profesori, dar este OK, cata vreme renoveaza locuintele orbilor. (Asta a fost o rautate, desigur) Dar spuneam de respectiva afirmatie ca este sablon si chiar un pic nerealista, pentru ca iubirea aproapelui se manifesta mai ales prin daruirea bogatiilor. Iar ca sa le daruiesti, trebuie musai sa le acumulezi mai intai. Chiar in povestirea ta, trebuie sa recunosti ca asta era problema lui Peter, ca era sarac. Dar, daca taticutul si stramosii lui ar fi asudat pentru strangerea de bogatii si nu pentru iubirea "aproapilor", cred ca Petre era mult mai fericit, inca de la nastere. Sa fii iubita si bogata, MTL   Postat de catre Marian Tudorel Lazar la data de 2011-01-26 21:19:28               Stimate MTL, Interpretarea ta religioasa e propria ta perceptie. Eu nu l-am scris in spirit religios. Si chiar daca finalul ti se pare sablon, in America, unde valoarea principala si motorul intregii societati este banul, este laudabil ca oamenii sunt gata sa se supuna si altor valori. Si nu numai atat, dar sunt darnici, toti, si bogati si saraci, actele de caritate sunt numeroase. Cu stima, VP.   Postat de catre Veronica Pavel la data de 2011-01-26 19:36:47 Parcurge cronologic comentariile acestui autor Text anterior       Text urmator               A nu se face comparaţii neuniforme, este doar o metaforă sub formă de oximoron, combinată cu o simplă alegorie, în care aliteraţia nu este prezentă, pleonasmul ţine de enumeraţia doamnei Elena Ştefan, care şi-a exacerbat epitetul prin invocaţie retorică.   Postat de catre latunski criticul la data de 2011-01-26 19:31:39               Daragoi MTL, de acord cu tine, cu riscul de a-l supăra pe gaspadin Peia, care nu te are la sufletu-i de ateu, cum nici pisica mea n-are înţelegere pentru vrăbiile care stau pe gardul viu, cînd ea priveşte de dincolo de geam. Întrebare: din care parte? Se spune că, un savant privea prin gaura cheii, urmărind ce face maimuţa din laborator. Ce crezi că făcea maimuţa? Privea prin gaura cheii...   Postat de catre latunski criticul la data de 2011-01-26 19:23:30               Stimata Veronica, citind comul tau, am facut confuzia de a crede ca textul apartine maestrului Latunski. Chiar ma intrebam ce a patit. Imi cer scuze. Dar comentariul meu de mai jos, ramane valabil. Am insa o mica observatie: chestia cu iubirea aproapelui care este mai valoroasa decat acumularea de bogatii nu ti se pare un sablon prea folosit? Si apoi, cred ca Hristos s-a exprimat putin diferit in privinta aceasta.   Postat de catre Marian Tudorel Lazar la data de 2011-01-26 19:18:14               Maestre Latunski, povestea aceasta, reala sau inventata, are loc in America. Acolo suverani sunt protestantii, care pun accent pe implinirea cuvantului lui Hristos, adica iubirea aproapelui. Noi suntem ortodocsi si punem accent pe posturi, matanii si superstitii. Iar cand tii prea mult post esti ursuz, de la prea multe matanii, te cocosezi, de la superstitii te tampesti. Urmarea... o vedem cu totii in jurul nostru. Drept este ca ne ocupam si cu iubirea aproapelui, dar numai daca are patrafir si buzunare pana la genunchi. Da poa' sa fie si numai buzunarele: de popa, doctor, politist, judecator samd, samd, samd. Sa traiesti si sa mai daruiesti!   Postat de catre Marian Tudorel Lazar la data de 2011-01-26 19:10:28               erata: toată consideraţiunea....   Postat de catre latunski criticul la data de 2011-01-26 18:44:22               acum, fără glumă, am consideraţiune pentru tine, că oameni sîntem şi barabule mîncăm...   Postat de catre latunski criticul la data de 2011-01-26 18:42:47               Se zice "dasfiDacia", Veronaş, panimaieşi? şi la mai multe lecturaieşi, mă bucuresc mereu cînd treci prin pagina mea ( ca să imit şi eu pe oarece postaci).   Postat de catre latunski criticul la data de 2011-01-26 18:38:15               Daragoi Latunscki, Asa e, trextul e putin melodramatic si, daca n-ar fi adevarat, ar putea fi considerat la fel de manipulativ de emotii ca scenariile holiwwodiene. Ceea ce este totusi impresionant, si asta e adevarat si in State si in Canada, este ca oamenii sunt foarte bucurosi sa faca un bine si au o capacitate fantastica de a se mobiliza cand sunt chemati in ajutor. Ei bine, felul in care acei colegi de scoala au ajutat, care cum a putut, la reconstructia casei e adevarat si credibil. In rest, ca deobicei cand te citesc, ma pufneste rasul la felul in care iti exprimi ideile. Asa e "naturelul" tau, hazos! Merci pentru lectura si com. Dasvidania, Vera P. Sentimentskaia   Postat de catre Veronica Pavel la data de 2011-01-26 18:03:46               Daragoi Latunscki, Asa e, trextul e putin melodramatic si, daca n-ar fi adevarat, ar putea fi considerat la fel de manipulativ de emotii ca scenariile holiwwodiene. Ceea ce este totusi impresionant, si asta e adevarat si in State si in Canada, este ca oamenii sunt foarte bucurosi sa faca un bine si au o capacitate fantastica de a se mobiliza cand sunt chemati in ajutor. Ei bine, felul in care acei colegi de scoala au ajutat, care cum a putut, la reconstructia casei e adevarat si credibil. In rest, ca deobicei cand te citesc, ma pufneste rasul la felul in care iti exprimi ideile. Asa e "naturelul" tau, hazos! Merci pentru lectura si com. Dasvidania, Vera P. Sentimentskaia   Postat de catre Veronica Pavel la data de 2011-01-26 18:03:34               Ca un handicapat "in spe", mă bucur pentru micuţul Peter. Pentru tine, Veronica, nu mă bucur, te impregnezi cu un mod de a scrie tangent "coşmarului american prea bine temperat". O găselniţă fructificată de scenariştii haliudului vostru, de categorie C. Probabil şi valabil şi foarte acceptabil de mormoni şi martori al lui Iehova, de penticostalii afroamericani care dansează şi incantează întru cinstirea lui Isus. Să-mi scrii şi mie un panegiric (cum pentru Piter o făcuşi), cînd vei afla că, leziunile cu contur difuz şi prăbuşire în ADC, cu aspect sugestiv şi ischemic vor avea relevanţă pentru cei care îmi vor şterge saliva (şi nu numai !), mă vor purta (sau nu) în căruciorul cu rotile şi îmi vor turna supă-n gura-mi strîmbă. Atunci, mă voi gîndi la tine şi la micuţul Piter-sburg... Apoi, voi scrie cu creioane neascuţite, cu pixuri gelatinoase şi cu (în) styluri proprii, havas...   Postat de catre latunski criticul la data de 2011-01-26 17:28:05	Pseudonim Parola Nu am cont! Am uitat parola!   Texte: 23957 Comentarii: 120078 Useri: 1426
ADMINISTRARE