PRIMA PAGINA   TEXTE   COMENTARII   AUTORI   CONSACRATI   CAUTARE   FORUM   CHAT  REVISTA EUROPEEA  AJUTOR  CONTACT
Cartea Irinei - 6 Text postat de nastia muresan În capătul coridorului, lângă o uşă care nu se deschide niciodată, un chinez bătrân a stat ieri toată ziua în genunchi şi a răzuit linoleumul. Pe linoleum erau câteva pete mici, cât nişte buburuze negre. Ai fi zis că toată lumea crede în munca lui migăloasă prin care petele mici şi enervante vor dispărea. Râşcâitul a încetat seara târziu. Omuleţul s-a ridicat, şi-a strâns lucrurile şi a plecat, păşind pe lânga perete, fără zgomot. Petele erau la locul lor. Sunt zile în care Irina stă în pat, cu perfuzii, de dimineaţă până seara. Ieri a fost o astfel de zi. Înainte de amiază ne-a trimis la plimbare, Matias se grăbeşte să iasă afară, îşi pune singur căciuliţa, geaca, se urcă în cărucior şi aşteaptă s-o îmbrăţişez pe Irina, e bucuros să ne vadă luându-ne în braţe, poate în felul acesta aducem noi linişte în lumea lui, schimbată peste noapte. Ei doi îşi iau la revedere zgomotos, fluturând amândouă mâinile, Matias a învăţat de curând să facă bye-bye si exagerează, face din mâna la toată lumea cu care ne întâlnim. În poarta spitalului, printre maşini şi taximetrişti gălăgioşi …vânzătorul de ouă de raţă, cu bicicleta lui ruginită. Tăcut şi nemişcat, aşteaptă. Pe strada principală un şir de tineri purtând steagul roşu. Pe trotuar grupuri de elevi cu cravate la gât, aplaudă, ţipă cu entuziasm şi cu angajament. Din difuzoare se aud cântece în cadenţa cu care aproape ne-am obişnuit. Duminică dimineaţă. Plouă în Yanhua. Ieri a fost prima zi în care limpezimea aerului, neaşteptată şi neobişnuită, m-a lăsat să văd munţii în depărtare. De obicei aerul are o consistenţă lăptoasă, se lasă pe noi, aproape că-i simţim greutatea pe umeri. La intrarea în clădire e un hol larg, desfăcut ca un evantai. Ca să intri sau să ieşi dai deoparte aceleaşi prelate căptusite şi grele, cu marginile lucind de jeg, apărători împotriva vântului. În dreapta canapele, fotolii pentru vizitatori, iar în stânga o masă masivă, ca de prezidiu. O veioză cu abajur purple-auriu, pe colţul mesei. Un scaun înalt cu tapiţerie de culoarea abajurului, pe care, din când în când, stă un chinez lat în umeri, un zdrahon ras în cap. Securistul clădirii. Undeva în spatele mesei, aproape de perete, o pianină albă. O partitură pe capacul veşnic închis. Cel mai des zdrahonul se aşază pe taburetul din faţa pianinei, cu spatele la claviatură şi faţa către trecători. Cu picioarele desfăcute, un cot sprijinit de capacul pianinei. Pe pianină o vază cu ohidee albe. Parcurge cronologic textele acestui autor Text anterior       Text urmator Nu puteti adauga comentarii acestui text DEOARECE AUTORUL ACESTUI TEXT NU PERMITE COMENTARII SAU NU SUNTETI LOGAT!   Comentariile userilor                   Tea, raspund cu intirziere, imi pare rau. da, e o cautare, o tentativa de a recupera macar ceva...nu stiu cit din ce a fost... iti multumesc   Postat de catre nastia muresan la data de 2011-01-25 17:24:13               Nastia, regret ca nu am urmarit "serialul" acesta... simt o retrospectie cu semnificatii mult mai adanci decat aceste momente recapitulative... promit "urmarire"... aprecieri, calvar si vot   Postat de catre Tea Nicolescu la data de 2011-01-22 16:16:10               Iti multumesc, Veronica, pentru ca vii si pentru emotia calda.   Postat de catre nastia muresan la data de 2011-01-22 15:42:22               Te citesc, in continuare, Nastia, si-mi place felul in care povestesti. Ai talent! Vot, Vero   Postat de catre Veronica Pavel la data de 2011-01-21 20:46:36 Parcurge cronologic comentariile acestui autor Text anterior       Text urmator               fără doar şi poate, parol!   Postat de catre latunski criticul la data de 2011-01-21 18:17:51               Domnule Latunski va multumesc. da, ati inteles unde eram si pentru ce. E neasteptat ce-mi spuneti, ma aflu intr-un conflict mocnit cu cuvintele...de data asta poate s-au asezat cum trebuie...   Postat de catre nastia muresan la data de 2011-01-21 17:34:44               A, să nu uit, corectează: "...aducem noi două linişte în..."   Postat de catre latunski criticul la data de 2011-01-21 16:39:38               Cînd am ieşit împreună pe poarta spitalului "m-am prins" unde erai. Şi nu stai rău de loc cu rafalele trimise către noi. Ce păcat că mai mult ne narcisim decît ne citim reciproc. Am "gustat" aceste note telegrafice cu beţişoarele pentru orez; aici şi "stopurile" prind viaţă. Mirat şi încîntat, io, Latunski, punct.   Postat de catre latunski criticul la data de 2011-01-21 16:37:15	Pseudonim Parola Nu am cont! Am uitat parola!   Texte: 23957 Comentarii: 120078 Useri: 1426
ADMINISTRARE