|
|
|
|
|
|
|
|
|
Dureri |
|
|
Text
postat de
iuri iulian Lorincz |
|
|
Ultima mea moarte
peronul gara și maldărul
acela de fier mișcător
transformase totul într-un cortegiu funerar
călătorii adunați în cerc
mă priveau ca pe o marionetă
legată cu sfori invizibile
de acele ornicului
mă durea
vocea gâjâită a difuzoarelor
care-mi anunța
necompatibilitatea inimii
cu propriul ei sânge
căutam albul
din ochii păsărilor
dar nu semănau
nici pe departe cu zăpada
depusă în urmele pașilor tăi
m-au durut
plecările
geamantanelor
care ascundeau inimi
în urmă
doar rugina șinelor
ca o scară rezemată
pe numele unei cruci nevăzute. |
|
|
Parcurge cronologic textele acestui autor
|
|
|
Text anterior
Text urmator
|
|
|
Nu puteti adauga comentarii acestui text
DEOARECE
AUTORUL ACESTUI TEXT NU PERMITE COMENTARII SAU NU SUNTETI LOGAT! |
|
|
|
|
| |
Comentariile
userilor |
|
|
|
|
|
| |
|
|
|
|
|
|
|
| |
|
|
| |
Ascunde dureri si-apoi crapă!
ca o sămînță sub rouă,
-intrus în Lumea cea Nouă,
bulgăre de tină sub grapă -
fără comentarii, înțelegi ce vrei, ce-ți convine... |
|
|
|
Postat
de catre
latunski criticul la data de
2011-01-21 19:18:21 |
|
|
| |
|
|
|
|
|
|
|
| |
|
|
| |
Plecarile (nu sosirile, evident) au aerul acesta statut al renuntarii definitive... asa am receptat eu poema ta, Radun.
E o "viteza" a gandirii si poate a renuntarii de a mai gandi intr-o lume de "forfota" inutila sustinuta de versul scurt "aruncat"(parca) spre ceea ce ramane...
Calvar*
ps. nu stiu daca titlul serveste realmente ideea expusa, imi suna un pic teribilist.
Voia ta! |
|
|
|
Postat
de catre
Tea Nicolescu la data de
2011-01-19 15:51:31 |
|
|