|
|
|
|
|
|
|
|
|
Piatra |
|
|
Text
postat de
iuri iulian Lorincz |
|
|
Ai știut de la bun început
că pietrele înșirate
până la gâlma aceea ieșită din pământ
sunt lacrimi
ai tăcut
ca și când tăcerea
ar fi acoperit o altă tăcere
ascunsă în universul din tine
eu culegeam pietre sferice
se mulau perfect
în limba praștiei
ținteam cerul
din nori săreau așchii lichide
înfipte adânc în ochii mei ageri
ai tăcut mamă
tăcerea ta
a fost ca o piatră
trecută prin mine
fără ca eu
să-i simt usturimea.
|
|
|
Parcurge cronologic textele acestui autor
|
|
|
Text anterior
Text urmator
|
|
|
Nu puteti adauga comentarii acestui text
DEOARECE
AUTORUL ACESTUI TEXT NU PERMITE COMENTARII SAU NU SUNTETI LOGAT! |
|
|
|
|
| |
Comentariile
userilor |
|
|
|
|
|
| |
|
|
|
|
|
|
|
| |
|
|
| |
Stimabila d-na. Elena,comentariul dvs. nu raneste, din potriva, edifica.
Va multumesc pentru acest lucru si de popasul facut pe aceasta pagina. Am facut mici modificari textului.
Va doresc un an nou fericit si... ,,La multi ani''! |
|
|
|
Postat
de catre
iuri iulian Lorincz la data de
2010-12-31 08:25:11 |
|
|
| |
|
|
|
|
|
|
|
| |
|
|
| |
"de-a lungul"
"gâlma aceea"
Trebuie făcute corecturile de mai sus. Pe fond, mai sunt stângăcii însă pe ansamblu se apropie de poezie. Dintre stângăcii amintesc: "pietrele înșirate/de-a lungul cărării" (formulare banală și vetustă pentru, probabil, posibilele pedici invocate) "lacrimile tale", "praștiei mele". Un poem personal, cu un dramatism decriptabil și care denotă o mare suferință și o amprentă de mare sensibilitate. Sigur, comentariul meu ar putea răni - nu-mi doresc asta - însă, pentru că poate deveni un poem bun, spun că mai trebuie intervenit un pic utilizând foarfeca lirică, cel puțin ca mai jos.
"Piatra
Ai știut de la bun început
că pietrele înșirate
de-a lungul cărării
până la gâlma aceea ieșită din pământ
sunt lacrimi
ai tăcut
ca și când tăcerea
ar fi acoperit o altă tăcere
ascunsă în universul din tine
eu culegeam pietre sferice
se mulau perfect
în limba praștiei
ținteam cerul
din nori săreau așchii lichide
înfipte adânc în ochii ageri ai copilăriei
ai tăcut mamă
tăcerea ta
a fost ca o piatră
trecută prin mine
fără ca eu
să-i simt usturimea."
Ar mai trebui schimbate "cărării". și "ai copilăriei"
De remarcat:
"pietrele înșirate
......
până la gâlma aceea ieșită din pământ
sunt lacrimi"
"ca și când tăcerea
ar fi acoperit o altă tăcere
ascunsă în universul din tine"
"eu culegeam pietre sferice
se mulau perfect
în limba praștiei
ținteam cerul
din nori săreau așchii lichide
înfipte adânc în ochii ageri..."
"tăcerea ta
a fost ca o piatră
trecută prin mine
fără ca eu
să-i simt usturimea." |
|
|
|
Postat
de catre
Elena Stefan la data de
2010-12-30 21:50:53 |
|
|
| |
|
|
|
|
|
|
|
| |
|
|
| |
Cristi, multam de apreciere si pentru steaua aprinsa.
Vero, cuvintele tale m-au impresionat si-mi da curaj acum la inceput de an nou.
Sarbatori fericite, si la ,,La multi ani!''
Cu prietenie,
Radun. |
|
|
|
Postat
de catre
iuri iulian Lorincz la data de
2010-12-30 21:34:19 |
|
|
| |
|
|
|
|
|
|
|
| |
|
|
| |
Intr-adevar, un text incarcat de emotie. Poezie!
Las si eu un vot si te felicit pentru evidentul progres in exprimare!
Vero |
|
|
|
Postat
de catre
Veronica Pavel la data de
2010-12-30 19:47:19 |
|
|
|
Parcurge cronologic comentariile acestui autor
|
|
|
|
Text anterior
Text urmator
|
|
|
| |
|
|
|
|
|
|
|
| |
|
|
| |
Textele cu o astfel de încărcătură emoțională aș prefera să nu le comentez, însă trebuie să știi că am înțeles și observ că azi, la trecerea dintre ani, te-ncearcă un dor crunt.
Îți dai seama că "infinitul nu are niciodată mai puțin de două margini".
Aprind o stea! |
|
|
|
Postat
de catre
Cristi Iordache la data de
2010-12-30 17:49:58 |
|
|